3ra-672/18 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-672/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

06 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calancea Olga

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 octombrie

2016,

c o n s t a t ă

La 12 mai 2016, Calancea Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Departamentului Poliției de Frontieră al MAI cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că activează în cadrul Departamentului

Poliției de Frontieră începând cu 05 august 2013, în prezent deținând funcția de

inspector superior al unității de control al frontierei a sectorului poliției de frontieră

„Cahul” al Direcției Regionale Sud.

Invocă Calancea Olga că la XXXXX a născut copilul XXXXX, fapt confirmat

prin certificatul de naștere cu seria și nr. XXXXX. Astfel, în perioada 19 august 2015 –

22 decembrie 2015 s-a aflat în concediu de maternitate (prenatal și postnatal) de 126 de

zile, pentru care angajatorul i-a achitat indemnizație de la locul de muncă din bugetul de

stat. Prin ordinul nr. 210/ps din 26 februarie 2016, i-a fost acordat concediu parțial plătit

pentru îngrijirea copilului de la 24 februarie 2016 până la 22 octombrie 2018.

Susține reclamanta că la 07 aprilie 2016, s-a adresat către Departamentul Poliției de

Frontieră cu o cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea indemnizației pentru

1

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, la locul de muncă, din bugetul de stat. La 03

mai 2016 a recepționat răspunsul nr. 35/2/1-C212/16, prin care cererea prealabilă a fost

respinsă, din motiv că colaboratorii departamentului sunt supuși asigurării obligatorii de

stat, dar nu și asigurării sociale de stat, dânsa urmând să se adreseze cu cerere privind

stabilirea și achitarea indemnizației de creștere a copilului până la vârsta de 3 ani la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale.

Consideră Calancea Olga că răspunsul pârâtului este ilegal, fiind contrar

prevederilor legii, or, art. 56 din Legea cu privire la Poliția de Frontieră nr. 328 din 28

decembrie 2011 stipulează expres că activitatea Poliției de Frontieră este finanțată de la

bugetul de stat și din alte surse conform legislației. Astfel, colaboratorii Departamentului

Poliției de Frontieră sunt persoane asigurate de stat care pot beneficia de indemnizații

lunare pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani din bugetul de stat la

locul de muncă. Iar Casa Națională de Asigurări Sociale achită indemnizația lunară

pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani doar dacă persoana este

angajată și sunt transferate cotizații în bugetul asigurării sociale de stat, în timp ce

colaboratorii departamentului nu transferă astfel de cotizații. Prin urmare, Casa

Națională de Asigurări Sociale nu are temei de a achita indemnizația solicitată de către

dânsa.

Solicită reclamanta recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Departamentului Poliției

de Frontieră nr. 35/2/1-C212/16 din 03 mai 2016 cu obligarea acestuia de a-i calcula și

achita indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani,

în mărime de 30 % din venitul mediu lunar obținut în ultimele 12 luni calendaristice

premergătoare lunii producerii riscului asigurat, începând cu 24 februarie 2016 până la

22 octombrie 2018, precum și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 3000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18 octombrie 2016,

acțiunea a fost admisă integral. A fost recunoscut ilegal refuzul Departamentului Poliției

de Frontieră al MAI nr. 35/2/1-C212/16 din 03 mai 2016 în achitarea indemnizației

pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. S-a obligat Departamentul

Poliției de Frontieră să-i calculeze și să-i achite Olgăi Calancea a câte 30 % din venitul

mediu lunar obținut în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii

riscului asigurat, în calitate de indemnizație lunară pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, începând cu 24 februarie 2016 până la 22 octombrie 2018. S-

a încasat din contul Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul Olgăi Calancea

suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2017, a fost respins apelul

declarat de Departamentul Poliției de Frontieră și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 18 octombrie 2016. S-a încasat din contul Departamentului

Poliției de Frontieră în beneficiul Olgăi Calancea suma de 2000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică în instanța de apel.

Instanțele de judecată au constatat că potrivit prevederilor art. 47 alin. (5) din

Legea cu privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, în vigoare la

momentul înaintării acțiunii, indemnizațiile acordate pentru perioada aflării în concediile

prevăzute la alin. (3), inclusiv concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani, se plătesc la locul de serviciu al polițistului de frontieră din bugetul de

2

stat, iar art. 56 din Legea dată stipulează că activitatea Poliției de Frontieră este finanțată

de la bugetul de stat și din alte surse conform legislației. Prin urmare, colaboratorii

Departamentului Poliției de Frontieră sunt persoane asigurate de stat și se bucură de

dreptul la indemnizații din fondurile de asigurări sociale, pârâtul fiind obligat în calitate

de angajator să achite Olgăi Calancea indemnizația pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani.

La 12 iulie 2017, Departamentul Poliției de Frontieră a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 martie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 18

octombrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, recurentul a invocat încălcarea normelor de drept material

și procedural de către instanțele ierarhic inferioare, fapt ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei.

Consideră Departamentul Poliției de Frontieră că indemnizația lunară pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani urmează a fi stabilită și achitată de către Casa

Națională de Asigurări Sociale și subdiviziunile teritoriale ale acesteia, fiind organul

care gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat conform prevederilor pct. 3 din

Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile

adresate familiilor cu copii. Respectiv, nu există temei legal de a fi încasată o astfel de

indemnizație din contul Departamentului Poliției de Frontieră.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 14

martie 2017 redactată integral, a fost expediată în adresa Departamentului Poliției de

Frontieră la 04 mai 2017 potrivit scrisorii de însoțire nr. 5385 (f.d. 129), fiind

recepționată la 16 mai 2017, conform ștampilei aplicată pe scrisoare (f.d. 134).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră

la 12 iulie 2017 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 25 aprilie 2018, în adresa intimatei Calancea Olga a fost expediată copia

recursului declarat de Departamentul Poliției de Frontieră, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

La 31 mai 2018, Calancea Olga a depus referință, prin care a solicitat declararea

inadmisibil a recursului Departamentului Poliției de Frontieră, deoarece este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

3

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță și în cea de apel, în privința cărora s-au expus

instanțele ierarhic inferioare. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră ca inadmisibil.

4

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5