3ra-491/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: D.Șușchevici dosarul nr.3ra-491/17

instanța de apel: A.Panov, N.Simciuc, A.Minciuna

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Liuba Brînzoi

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Departamentului Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care

s-a admis apelul declarat de către Brînzoi Liuba, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015, în partea respingerii cerințelor privind

obligarea Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne

al Republicii Moldova la achitarea îndemnizației pentru îngrijirea copilului, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care s-a obligat Departamentul

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să

efectueze calculul și să-i achite Liubei Brînzoi îndemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului, în rest cu menținerea hotărârii,

c o n s t a t ă :

La 20 octombrie 2014, Brînzoi Liuba s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS) și

Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne (în

continuare Departamentul Poliției de Frontieră al MAI) cu privire la contestarea

actului administrativ.

1

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, din căsătoria sa cu Vasile

Brînzoi, înregistrată la 17 octombrie 2009, la 20 februarie 2012 s-a născut fiica

Emilia Brînzoi, fapt confirmat prin certificatul de naștere seria NA-VI 1463547

eliberat de OSC Botanica mun. Chișinău.

Susține Brînzoi Liuba că, până la nașterea fiicei sale, începând cu

19 martie 2010, s-a aflat în serviciul militar prin contract, în cadrul Serviciului de

grăniceri, care prin Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 a fost reorganizat în

Departamentul Poliției de Frontieră al MAI.

Afirmă reclamanta că, la 21 iunie 2012 i-a fost acordat concediu pentru

îngrijirea copilului, iar la 17 martie 2013 a revenit la locul de muncă, astfel

încetându-se concediul de îngrijire a copilului.

În luna martie 2012, Brînzoi Liuba a depus la CTAS Cantemir actele pentru

obținerea îndemnizației pentru creșterea copilului, fiindu-i stabilită îndemnizația

pentru îngrijirea copilului în sumă de 300 lei/lunar, ca și unei persoane

neasigurate.

La 22 septembrie 2014, Brînzoi Liuba s-a adresat CTAS Cantemir cu cerere

prealabilă, prin care a solicitat stabilirea îndemnizației corecte pentru îngrijirea

copilului.

Prin răspunsul nr. 01-02/09-1009 din 24 septembrie 2014 CTAS Cantemir i-a

refuzat în admiterea cererii, comunicându-i că, MAI nu alocă surse financiare în

bugetul de asigurări sociale. Totodată i-a fost comunicat că, prin Legea nr. 93 din

29 mai 2014, au fost operate modificări în art. 14 din Legea nr. 162-XV din 22

iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, conform cărora îndemnizațiile acordate

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani se plătesc la locul de serviciu al

militarului prin contract, din bugetul de stat. Prevederile Legii nr. 162-XV din 22

iulie 2005 cu privire la statutul militarilor se aplică în privința militarilor-

persoanelor angajate în serviciu, în structurile cu statut militar, dar nu în

Departamentul Poliției de Frontieră al MAI. Mai mult, în baza unei cereri scrise,

persoanelor indicate, după expirarea concediului de maternitate, li se acordă

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu

achitarea îndemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Brînzoi Liuba consideră că, răspunsul CTAS Cantemir este neîntemeiat,

deoarece în conformitate cu art. 52 al Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu

privire la Poliția de Frontieră, polițiștii de frontieră sunt supuși asigurării

obligatorii de stat, iar conform art. 4 alin. (1) al Legi nr. 489 din 08 iulie 1999

privind sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public sunt asigurate

obligatoriu prin efectul legii persoanele numite la nivelul autorității executive.

2

Indică Brînzoi Liuba că, venitul mediu lunar al său, în ultimele 6 luni lucrate

deplin, a constituit 4 431,88 lei, astfel îndemnizația lunară pentru îngrijirea

copilului constituie 1 329,56 lei.

Solicită, recunoașterea ilegală a răspunsului CTAS Cantemir nr. 1-02/09-

1009 din 24 septembrie 2014; obligarea CNAS să recalculeze îndemnizația lunară

pentru îngrijirea copilului Emilia Brînzoi, născută la 20 februarie 2012, în mărime

de 1 329,56 lei de la nașterea copilului și până la 17 iunie 2013 și repararea

prejudiciul moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015 acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 03 februarie 2016 a respins apelul

declarat de Liuba Brînzoi și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 29 mai 2015.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 octombrie 2016 s-a admis

recursul declarat de către Brînzoi Liuba, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău

din 03 februarie 2016 și s-a restituit pricina la rejudecare.

Rejudecând pricina, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

30 noiembrie 2016 a admis apelul declarat de către Brînzoi Liuba, a casat

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015, în partea

respingerii cerințelor privind obligarea Departamentului Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova la achitarea îndemnizației

pentru îngrijirea copilului și a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, prin care

a obligat Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova să efectueze calculul și să-i achite Liubei Brînzoi

îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului Emilia Brînzoi, născută la 20

februarie 2012, în mărime de 1 329.56 lei de la nașterea copilului și până la

17 iunie 2013, în rest hotărârea s-a menținut.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 28 februarie 2017,

Departamentul Poliției de Frontieră al MAI a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Departament Poliției de

Frontieră al MAI, cu admiterea cerințelor intimatei, Brînzoi Liuba, înaintate față

de CNAS.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța a interpretat eronat legea, și anume, pct. 16 și 21 lit. c) din

Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a

indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin hotărârea

Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, precum și art. 14 alin. (7) și alin. (71) al

3

Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, care nu era în

vigoare la momentul apariției dreptului intimatei.

Consideră recurentul că, instanța de apel eronat a examinat pretențiile

intimatei înaintate față de acesta, or, Brînzoi Liuba a înaintat în instanța de apel o

nouă pretenție, privind obligarea Departamentului Poliției de Frontieră al MAI la

calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului, astfel a

majorat cuantumul pretențiilor, ceea ce potrivit art. 372 alin. (3) CPC este

inadmisibil.

Recurentul a menționat că, obligarea Departamentului Poliției de Frontieră la

achitarea indemnizației de referință, contravine circumstanțelor de fapt și de drept

al litigiului în cauză, or, la momentul nașterii copilului, Brînzoi Liuba a fost

încadrată în serviciul militar prin contract și asupra acesteia se răsfrângeau

prevederile Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, în

redacția din 20 februarie 2012.

În plus, specifică recurentul că, Brînzoi Liuba, fiind militar prin contract, a

fost supusă asigurării obligatorii de stat potrivit art. 20 al Legii cu privire la

statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005.

În aceiași ordine de idei, evidențiază recurentul că, în temeiul pct. 60 din

Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie

2002, responsabilitatea pentru corectitudinea stabilirii și calculării indemnizațiilor

o poartă CNAS și casele teritoriale, în conformitate cu legislația.

Ca urmare, nu există temei legal de a fi încasată o astfel de indemnizație.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 19 decembrie 2016 (f.d. 173) și recepționată de

recurent la 02 ianuarie 2017, recursul declarat la 28 februarie 2017, se consideră

depus în termen.

Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor invocate în

cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat

de Departamentul Poliției de Frontieră al MAI urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și

în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră al MAI este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei

instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres

prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de Departamentul Poliției

de Frontieră al MAI în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind

posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secțiunii a

II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

5

În acest sens, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să

ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei,

16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră al MAI, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al MAI ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

6