3ra-1245/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1245/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1245/2016

judecător: D. Sușchevici

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță, Oleg Sternioală, Mariana Pitic, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Liuba Brînzoi,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Liuba

Brînzoi împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Departamentului

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Liuba Brînzoi și menținută hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015,

c o n s t a t ă :

La 20 octombrie 2014 Liuba Brînzoi s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir (în continuare

CTAS Cantemir) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că din căsătoria sa cu Vasile

Brînzoi, înregistrată la 17 octombrie 2009, la 20 februarie 2012 s-a născut fiica

Emilia Brînzoi, fapt confirmat prin certificatul de naștere seria NA-VI 1463547

eliberat de către OSC Botanica mun. Chișinău.

Susține reclamanta că, până la nașterea fiicei sale, începând cu 19 martie

2010 s-a aflat în serviciul militar prin contract, în cadrul Serviciului de grăniceri,

care prin Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 a fost reorganizat în

Departamentul Poliției de Frontieră a MAI.

Afirmă reclamanta că, la 21 iunie 2012 i-a fost acordat concediu pentru

îngrijirea copilului.

A mai indicat că, la 17 martie 2013 a revenit la locul de muncă, astfel

încheind concediul de îngrijire a copilului.

În luna martie 2012, reclamanta a depus actele la CTAS Cantemir pentru

obținerea îndemnizației pentru creșterea copilului, și i-a fost stabilită îndemnizația

1

pentru îngrijirea copilului în sumă de 300 lei/ lunar, ca și unei persoane

neasigurate.

La 22 septembrie 2014 s-a adresat către CTAS Cantemir cu cerere

prealabilă, prin care a solicitat stabilirea îndemnizației corecte pentru îngrijirea

copilului.

Prin răspunsul nr. 01-02/09-1009 din 24 septembrie 2014 CTAS Cantemir

i-a refuzat în admiterea cererii, comunicându-i că MAI al RM nu alocă surse

financiare în bugetul de asigurări sociale. Totodată i-a fost comunicat că prin

Legea nr. 93 din 29 mai 2014 au fost operate modificări în art. 14 din Legea nr.

162-XV din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, conform cărora

îndemnizațiile acordate pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani se

plătesc la locul de serviciu al militarului prin contract, din bugetul de stat.

Prevederile Legii nr. 162-XV din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor se

aplică în privința militarilor-persoanelor angajate în serviciu, în structurile cu

statut militar, dar nu în Departamentul Poliției de Frontieră a MAI. Mai mult, în

baza unei cereri scrise, persoanelor indicate, după expirarea concediului de

maternitate, li se acordă concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani, cu achitarea îndemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

A indicat reclamantă că, nu este de acord cu răspunsul pârâtului, deoarece

în conformitate cu art. 52 al Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la

Poliția de Frontieră, polițiștii de frontieră sunt supuși asigurării obligatorii de stat.

Iar, conform art. 4 alin. (1) al Legi nr. 489 din 08 iulie 1999 privind

sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu

prin efectul legii persoanele numite la nivelul autorității executive.

Indică că, venitul mediu lunar al său în ultimele 6 luni lucrate deplin a

constituit 4 431,88 lei, astfel îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului

constituie 1 329,56 lei.

Solicită reclamanta admiterea acțiunii; recunoașterea ilegală a răspunsului

CTAS Cantemir nr. 1-02/09-1009 din 24 septembrie 2014; obligarea CTAS

Cantemir să recalculeze îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului Emilia

Brînzoi, născută la 20 februarie 2012, în mărime de 1329,56 lei de la nașterea

copilului și până la 17 iunie 2013; repararea prejudiciul moral și a cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 20 ianuarie 2015 pricina civilă a

fost strămutată pentru examinare conform competenței la Judecătoria Centru,

mun. Chișinău, deoarece CTAS Cantemir nu este persoană juridică, ci reprezintă

o structură teritorială a CNAS.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07

aprilie 2015 s-a dispus atragerea în calitate de copîrît a Departamentului Poliție

Frontieră a MAI.

Pe parcursul examinării pricinii Liuba Brînzoi a depus instanței explicații,

prin care și-a concretizat cerințele acțiunii, solicitînd recunoașterea ilegală a

răspunsului CTAS Cantemir nr. 1-02/09-1009 din 24 septembrie 2014; obligarea

CNAS să recalculeze îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului Emilia

2

Brînzoi, născută la 20 februarie 2012, în mărime de 1329,56 lei de la nașterea

copilului și până la 17 iunie 2013; obligarea CNAS la repararea prejudiciul moral

și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 mai 2015 s-a

refuzat în admiterea cerințelor Liubei Brînzoi împotriva CNAS și Departamentul

Poliției de Frontieră a MAI cu privire la recunoașterea ilegală a răspunsului CTAS

Cantemir nr. 1-02/09-1009 din 24 septembrie 2014; obligarea CNAS să

recalculeze îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului Emilia Brînzoi, născută

la 20 februarie 2012, în mărime de 1329,56 lei de la nașterea copilului și până la

17 iunie 2013; obligarea CNAS la repararea prejudiciul moral și a cheltuielilor de

judecată, ca neîntemeiate.

La 03 iunie 2015, Liuba Brînzoi a depus cerere de apel împotriva hotărîrii

primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea, să fie obligată CNAS

de recalcula și achitarea îndemnizației unice lunare pentru îngrijirea copilului în

mărime de 1 329,56 lei, să fie obligat Departamentul Poliție Frontieră de a efectua

calculul și achitarea îndemnizației lunare pentru îngrijirea copilului în mărime de

1 329,56 lei, de a obliga CNAS și Departamentul Poliție Frontieră de a-i repara

prejudiciul moral.

Prin decizie Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016 s-a respins

apelul declarat de Liuba Brînzoi, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 29 mai 2015.

La 23 iunie 2016 Liuba Brînzoi a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii sau de restituire a pricinii spre rejudecare în primă instanță.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizie

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece instanța a interpretat eronat

legea.

Consideră recurenta că instanța de apel, eronat a concluzionat că nu poate

beneficia de îndemnizație, deoarece nu este persoană asigurată de stat, din salariu

nu i s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale, în cazul în care dreptul său la

concediu pentru îngrijirea copilului și îndemnizația este expres stabilită în art. 7,

alin. (1) și (3) al Legii cu privire la statutul militarului nr. 162 din 22 iulie 2005

(în redacția de pînă la 04 iulie 2014).

Totodată, a mai menționat că la 01 iulie 2012 a întrat în vigoare Legea cu

privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din 28 decembrie 2011, prin care a fost

reorganizat Serviciul de Grăniceri în Departamentul Poliției de Frontieră, și

conform acestei legi beneficiază de concedii de odihnă conform Codului muncii.

A mai indicat că, personal nu poartă răspundere pentru faptul că,

angajatorul nu a efectuat reținerile de rigoare și nu a transferat sumele cuvenite la

bugetul asigurărilor sociale de stat, în cazul în care a fost angajată oficial prin

contract.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 23 iunie 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03

februarie 2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost

expediată în adresa părților la 19 aprilie 2016 (f.d. 125), iar la materialele cauzei

nu se regăsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 14 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 01 septembrie 2016, Departamentul Poliției de Frontieră a MAI a

depus referință, exprimîndu-și dezacordul cu recursul înaintat de Liuba Brînzoi,

solicitînd respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 septembrie 2016,

recursul declarat de Liuba Brînzoi, s-a considerat admisibil și s-a fixat spre

examinare întrun complet de 5 judecători pentru examinarea fondului recursului

pentru 19 octombrie 2016.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei și referința prezentată, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

4

Colegiul reține faptul că, decizia instanței de apel a fost adoptată cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, fiind dată o apreciere

eronată probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit, consideră că aceasta urmează a fi

casată cu trimiterea pricinii la rejudecare din considerentele ce urmează.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM, probe în pricini civile sânt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de

probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile

părților și ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile

martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile

experților.

Conform art. 121 alin. (1) CPC al RM, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) – (4) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din

dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi,

instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă

instanță.

Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea

hotărîrii primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul

ei.

Colegiul reține că conform materialelor cauzei, la 20 octombrie 2014

Liuba Brînzoi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva CTAS

Cantemir cu privire la recunoașterea ilegală a răspunsului CTAS Cantemir nr. 1-

02/09-1009 din 24 septembrie 2014; obligarea CTAS Cantemir să recalculeze

5

îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului Emilia Brînzoi, născută la 20

februarie 2012, în mărime de 1329,56 lei de la nașterea copilului și până la 17

iunie 2013; repararea prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată.

Tot, materialele cauzei denotă că, prin încheierea Judecătoriei Cantemir

din 20 ianuarie 2015 pricina civilă a fost strămutată pentru examinare conform

competenței la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, deoarece CTAS Cantemir nu

este persoană juridică, ci reprezintă o structură teritorială a CNAS.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07

aprilie 2015 s-a dispus atragerea în calitate de copîrît a Departamentului Poliție

Frontieră a MAI.

Concretizând cerințele acțiunii, Liuba Brînzoi a solicitat recunoașterea

ilegală a răspunsului CTAS Cantemir nr. 1-02/09-1009 din 24 septembrie 2014;

obligarea CNAS să recalculeze îndemnizația lunară pentru îngrijirea copilului

Emilia Brînzoi, născută la 20 februarie 2012, în mărime de 1329,56 lei de la

nașterea copilului și până la 17 iunie 2013; obligarea CNAS la repararea

prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu Judecătoria Centru mun.

Chișinău la 29 mai 2015 prin hotărîre a refuzat în admiterea cerințelor Liubei

Brînzoi împotriva CNAS și Departamentul Poliției de Frontieră a MAI cu privire

la recunoașterea ilegală a răspunsului CTAS Cantemir nr. 1-02/09-1009 din 24

septembrie 2014; obligarea CNAS să recalculeze îndemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului Emilia Brînzoi, născută la 20 februarie 2012, în mărime de

1329,56 lei de la nașterea copilului și până la 17 iunie 2013; obligarea CNAS la

repararea prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

Iar, instanța de apel la 03 februarie 2016, verificând legalitatea hotărîrii

primei instanțe a respins apelul declarat de Liuba Brînzoi, cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 mai 2015.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că, în speță prin

probele administrate s-a constat că Serviciul Grăniceri, după reorganizare

Departamentul Poliței de Frontieră a MAI în virtutea legii nu a achitat contribuții

la bugetul asigurărilor sociale de stat din care se achită îndemnizații pentru

creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani ca persoană asigurată, iar funcționarii

acestei instituții sunt suspuși asigurării obligatorii de stat în modul stabilit de

legislație, concluzionînd că Liuba Brînzoi nu are dreptul la îndemnizația lunară

pentru îngrijirea copilului ca persoană asigurată pînă la vîrsta de 3 ani din bugetul

asigurărilor sociale de stat, dat fiind faptul că îndemnizația respectivă urmează a fi

calculată și achitată la locul de muncă de bază din contul bugetului de stat.

A mai indicat instanța de apel că, în cererea de apel Liuba Brînzoi a

solicitat casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

îndemnizația pentru îngrijirea copilului să fie încasată de la Departamentul

Poliției de Frontieră a MAI, reținînd însă că, reclamanta – apelantă nu a înaintat

asemenea cerința față de Departamentul Poliției de Frontieră a MAI în cadrul

examinării pricinii în prima instanță, mai mult nu a înaintat nici o cerere de

concretizare a cerințelor acțiunii cu respectarea prevederilor art. 60 alin. (2) CPC

6

și art. 166 CPC, considerînd astfel, că nu se poate expune asupra unei cerințe

înaintate în cadrul instanței de apel față de Departamentul Poliției de Frontieră a

MAI.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de apel eronată, în cazul în care,

într-adevăr în instanța de apel nu se poate schimba temeiul sau obiectul acțiunii și

nici nu pot fi înaintate noi pretenții.

Or, conform art. 372 alin. (3) CPC, în apel nu se poate schimba calitatea

procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi

pretenții. Se pot cere însă dobînzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte

despăgubiri apărute după emiterea hotărîrii în primă instanță, se poate solicita o

compensație legală.

Astfel, prin prisma celor relatate și a normelor supra precitate, Colegiul

consideră că, instanța de apel reținînd faptul imposibilității modificării obiectului

acțiunii și înaintării de noi cerințe, eronat a menținut hotărîrea primei instanțe prin

care au fost respinse cerințele Liubei Brînzoi și față de Departamentul Poliției de

Frontieră a MAI, fără a reține că această în cadrul examinării pricinii în prima

instanță nu a înaintat careva cerințe nemijlocit față de Departamentul Poliției de

Frontieră a MAI.

Mai mult, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră, în speță, că o asemenea abordare a

problemei duce la încălcarea drepturilor și obligațiilor participanților la proces,

deoarece Liubei Brînzoi, în situația dată îi este îngrădit dreptul de inițiere a unui

eventual litigiu față de Departamentul Poliției de Frontieră a MAI.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise, incontestabil

indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia

și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs

ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestui, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să

exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea hotărârii atacate.

7

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile

indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă

importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate

aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele

administrate în dosar și, în dependență de situația stabilită, să adopte o hotărîre

legală și întemeiată.

În conformitate cu 445 alin. 1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Liuba Brînzoi.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Liuba Brînzoi

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Departamentului Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Galina Stratulat

8