3ra-921/16 — contestarea actului administrativ, obligarea achitării îndemnizației

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-921/16 Judecător: M. Avornic Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca Î N C H E I E R E 22 iunie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Galina Stratulat, Ion Druță examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Brînzaru Carolina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Brînzaru Carolina împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI privind contestarea actului administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Brînzaru Carolina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 10 martie 2014, c o n s t a t ă : La 09 octombrie 2013, Brînzaru Carolina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI, privind contestarea actului administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este angajată a MAI din anul 01 iulie 2002, iar actualmente deține funcția de șef al serviciului finanțe în Brigada de poliție cu destinația specială „Fulger”. La 07 ianuarie 2012, a înregistrat căsătoria cu Brînzaru Silviu-Marian, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie cu seria și numărul CS-V 1009483, eliberat de OSC mun. Chișinău. La 14 iunie 2012 s-a născut copilul Brînzaru Emilia-Nicola, fapt confirmat prin certificatul de naștere cu seria și numărul NA-VI 1622425, eliberat de OSC mun.

Chișinău. A mai menționat că la 18 ianuarie 2013, pentru perioada de timp 12 ianuarie 2013- 14 iunie 2015, prin ordinul MAI nr. 34 EF, i s-a acordat concediu pentru îngrijirea copilului, iar ulterior la 05 martie 2013 prin ordinul IGP nr. 48EF, a intrat în exercițiul funcției. Prin ordinul IGP nr. 176 EF din data de 24 mai 2013 a fost completat punctul din ordinul IGP nr. 154EF din data de 03 mai 2013, care se referă la stabilirea programului de lucru parțial în privința reclamantei, cu adăugarea sintagmei „de la 05 martie 2013”.

Respectiv, la 10 mai 2013 reclamanta a depus cerere prin care a solicitat calcularea și achitarea conform legii a indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, la care, prin raportul juristului superior al Serviciului juridic al BPDS „Fulger” nr. 29/647 din data de 13 iunie 2013 a primit refuz pe motiv că în cazul reclamantei nu se aplică prevederile cu privire la indemnizația pentru creșterea copilului, întrucît aceasta și-a reluat activitatea. A susținut că la 15 iunie 2013 s-a adresat cu o cerere prealabilă către pîrît, iar răspunsul la cererea prealabilă a fost primit cu mult timp după înregistrarea acesteia. Solicită reclamanta, admiterea cererii privind contestarea actului administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 martie 2014, a fost admisă cererea de repunere în termen. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Brînzaru Carolina împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI privind contestarea actului administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, s-a respins apelul declarat de Brînzaru Carolina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 martie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 aprilie 2016, Brînzaru Carolina a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, reiterînd argumentele invocate pe parcursul examinării cauzei de către instanțele inferioare, a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 16 ianuarie 2016 (f.d. 85), cît și faptul că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar confirma momentul comunicării recurentei a deciziei integrale decît invocarea acesteia că a luat cunoștință cu decizia instanței de apel la 10.03.2016 (din cererea de recurs f.d.

87), recursul se consideră declarat în termen. La 16 iunie 2016, Inspectoratul General al Poliției al MAI a prezentat referință pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Brînzaru Carolina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Brînzaru Carolina ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de Brînzaru Carolina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță