3ra-921/16 — contestarea actului administrativ, obligarea achitării îndemnizației

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-921/16

Judecător: M. Avornic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca

Î N C H E I E R E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Brînzaru Carolina,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Brînzaru

Carolina împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI privind

contestarea actului administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru

creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, prin

care a fost respins apelul declarat de Brînzaru Carolina și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 martie 2014,

c o n s t a t ă :

La 09 octombrie 2013, Brînzaru Carolina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI, privind

contestarea actului administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru

creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este angajată a MAI din anul

01 iulie 2002, iar actualmente deține funcția de șef al serviciului finanțe în

Brigada de poliție cu destinația specială „Fulger”.

La 07 ianuarie 2012, a înregistrat căsătoria cu Brînzaru Silviu-Marian,

fapt confirmat prin certificatul de căsătorie cu seria și numărul CS-V 1009483,

eliberat de OSC mun. Chișinău. La 14 iunie 2012 s-a născut copilul Brînzaru

Emilia-Nicola, fapt confirmat prin certificatul de naștere cu seria și numărul

NA-VI 1622425, eliberat de OSC mun. Chișinău.

A mai menționat că la 18 ianuarie 2013, pentru perioada de timp 12

ianuarie 2013- 14 iunie 2015, prin ordinul MAI nr. 34 EF, i s-a acordat

concediu pentru îngrijirea copilului, iar ulterior la 05 martie 2013 prin ordinul

IGP nr. 48EF, a intrat în exercițiul funcției.

Prin ordinul IGP nr. 176 EF din data de 24 mai 2013 a fost completat

punctul din ordinul IGP nr. 154EF din data de 03 mai 2013, care se referă la

stabilirea programului de lucru parțial în privința reclamantei, cu adăugarea

sintagmei „de la 05 martie 2013”. Respectiv, la 10 mai 2013 reclamanta a

depus cerere prin care a solicitat calcularea și achitarea conform legii a

indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, la care, prin

raportul juristului superior al Serviciului juridic al BPDS „Fulger” nr. 29/647

din data de 13 iunie 2013 a primit refuz pe motiv că în cazul reclamantei nu se

aplică prevederile cu privire la indemnizația pentru creșterea copilului, întrucît

aceasta și-a reluat activitatea. A susținut că la 15 iunie 2013 s-a adresat cu o

cerere prealabilă către pîrît, iar răspunsul la cererea prealabilă a fost primit cu

mult timp după înregistrarea acesteia.

Solicită reclamanta, admiterea cererii privind contestarea actului

administrativ cu obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului

pînă la vîrsta de 3 ani.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 martie 2014, a

fost admisă cererea de repunere în termen. A fost respinsă ca neîntemeiată

cererea depusă de Brînzaru Carolina împotriva Inspectoratului General al

Poliției al MAI privind contestarea actului administrativ cu obligarea achitării

indemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014, s-a respins

apelul declarat de Brînzaru Carolina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 10 martie 2014.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 aprilie 2016, Brînzaru

Carolina a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, reiterînd argumentele invocate pe parcursul

examinării cauzei de către instanțele inferioare, a indicat că atît decizia

instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale, fiind emisă cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 16 ianuarie 2016 (f.d. 85), cît și faptul că la

materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar confirma momentul

comunicării recurentei a deciziei integrale decît invocarea acesteia că a luat

cunoștință cu decizia instanței de apel la 10.03.2016 (din cererea de recurs f.d.

87), recursul se consideră declarat în termen.

La 16 iunie 2016, Inspectoratul General al Poliției al MAI a prezentat

referință pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia

inadmisibil.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Brînzaru Carolina

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor

judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanțele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare

a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în

mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Brînzaru Carolina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Brînzaru Carolina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță