3ra-814/17 — Încasarea îndemnizatiei pentru cresterea copilului

3ra–814/17

Prima instanță: judecător - E. Badan-Melnic

Instanța de apel: judecători - N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cojuhari Carolina

către Inspectoratul General al Poliției, privind anularea actului administrativ,

obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 22 octombrie 2016, reclamanta Cojuhari Carolina, prin intermediul

avocatului Ipatii Denis, a depus cererea de chemare în judecată către Inspectoratul

General al Poliției, cu privire la anularea refuzului Inspectoratului General al

Poliției nr. 34/2-C-215/16 din 12 octombrie 2016; obligarea pârâtului să achite

indemnizația pentru creșterea copilului XXXXX XXXXX, născut la xx xx xx, a

câte 30% lunar din venitul mediu lunar de 5221,50 lei al soțului Cojuhari Serghei,

pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 18 iulie 2015, a încheiat

căsătoria cu Cojuhari Serghei, înregistrată în Registrul actelor de stare civilă cu nr.

297, de Oficiul Sării Civile Centru, mun. Chișinău. Din căsătorie, la 04 mai 2016

s-a născut copilul XXXXX XXXXX.

Reclamanta a menționat că în prezent nu este încadrată în câmpul muncii și se

află la întreținerea soțului Cojuhari Serghei, care activează în cadrul Direcției de

Poliție a mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne în funcția de polițist, polițist-șofer al Batalionului de reacționare

operativă.

La 28 septembrie 2016, s-a adresat cu o cerere prealabilă către pârât prin care

a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea

copilului XXXXX XXXXX până la împlinirea vârstei de 3 ani, de la locul de

serviciu al soțului, însă, la 12 octombrie 2016, prin răspunsul nr. 34/2-C- 215/16, a

fost informată că nu sunt temeiuri legale de a i se achita indemnizația solicitată,

deși, în temeiul art. 37 alin.(4) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012, pârâtul i-a

stabilit, calculat și achitat indemnizația de maternitate conform dispozițiilor

generale.

A menționat că soția polițistului angajat în cadrul organelor de interne, care

fac parte din categoria autorităților executive, și care nu este angajată în câmpul

muncii, aflându-se la întreținerea soțului polițist, are dreptul la concediul de

îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani, cu un calcul al indemnizației de

îngrijire a copilului în proporție de 30% lunar din venitul mediu lunar al soțului

calculat pentru ultimele 12 luni datei de referință.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2016,

acțiunea reclamantei Cojuhari Carolina a fost admisă parțial; s-a recunoscut ca

ilegal și nefondat răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-C- 215/16

din 12 iunie 2016; s-a obligat Inspectoratul General al Poliției să achite în

beneficiul Carolinei Cojuhari, indemnizația pentru îngrijirea copilului minor

XXXXX XXXXX, începând cu data de 18 iulie 2016 și până la împlinirea vârstei

de trei ani, în mărime de 30% din salariul soțului Cojuhari Serghei; s-a încasat din

contul Inspectoratului General al Poliției în beneficul Carolinei Cojuhari suma de

2000 lei cu titlu de compensări a cheltuielilor de asistență juridică, în rest, pretenția

de compensare a cheltuielilor de asistență juridică, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2016.

La data de 30 mai 2017, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, solicitând casarea

acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, Inspectoratul General al Poliției a invocat că

instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat normele de drept

material și procedural și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La data de 20 iunie 2017, Cojuhari Carolina a depus referință la cererea de

recurs, solicitând considerarea recursului declarat ca fiind inadmisibil și

neîntemeiat.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de

recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției, neîntemeiat și

care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Inspectoratul General al Poliției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător /semnătura/ Svetlana Filincova,

Judecători /semnătura/ Iurie Bejenaru,

/semnătura/ Iuliana Oprea

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova