3ra-814/17 — Încasarea îndemnizatiei pentru cresterea copilului

3ra–814/17 Prima instanță: judecător - E. Badan-Melnic Instanța de apel: judecători - N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros Î N C H E I E R E 09 august 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cojuhari Carolina către Inspectoratul General al Poliției, privind anularea actului administrativ, obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 16 decembrie 2016, c o n s t a t ă: La data de 22 octombrie 2016, reclamanta Cojuhari Carolina, prin intermediul avocatului Ipatii Denis, a depus cererea de chemare în judecată către Inspectoratul General al Poliției, cu privire la anularea refuzului Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-C-215/16 din 12 octombrie 2016; obligarea pârâtului să achite indemnizația pentru creșterea copilului XXXXX XXXXX, născut la xx xx xx, a câte 30% lunar din venitul mediu lunar de 5221,50 lei al soțului Cojuhari Serghei, pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului. În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 18 iulie 2015, a încheiat căsătoria cu Cojuhari Serghei, înregistrată în Registrul actelor de stare civilă cu nr. 297, de Oficiul Sării Civile Centru, mun.

Chișinău. Din căsătorie, la 04 mai 2016 s-a născut copilul XXXXX XXXXX. Reclamanta a menționat că în prezent nu este încadrată în câmpul muncii și se află la întreținerea soțului Cojuhari Serghei, care activează în cadrul Direcției de Poliție a mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în funcția de polițist, polițist-șofer al Batalionului de reacționare operativă.

La 28 septembrie 2016, s-a adresat cu o cerere prealabilă către pârât prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului XXXXX XXXXX până la împlinirea vârstei de 3 ani, de la locul de serviciu al soțului, însă, la 12 octombrie 2016, prin răspunsul nr. 34/2-C- 215/16, a fost informată că nu sunt temeiuri legale de a i se achita indemnizația solicitată, deși, în temeiul art. 37 alin.(4) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012, pârâtul i-a stabilit, calculat și achitat indemnizația de maternitate conform dispozițiilor generale.

A menționat că soția polițistului angajat în cadrul organelor de interne, care fac parte din categoria autorităților executive, și care nu este angajată în câmpul muncii, aflându-se la întreținerea soțului polițist, are dreptul la concediul de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani, cu un calcul al indemnizației de îngrijire a copilului în proporție de 30% lunar din venitul mediu lunar al soțului calculat pentru ultimele 12 luni datei de referință. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 16 decembrie 2016, acțiunea reclamantei Cojuhari Carolina a fost admisă parțial; s-a recunoscut ca ilegal și nefondat răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-C- 215/16 din 12 iunie 2016; s-a obligat Inspectoratul General al Poliției să achite în beneficiul Carolinei Cojuhari, indemnizația pentru îngrijirea copilului minor XXXXX XXXXX, începând cu data de 18 iulie 2016 și până la împlinirea vârstei de trei ani, în mărime de 30% din salariul soțului Cojuhari Serghei; s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficul Carolinei Cojuhari suma de 2000 lei cu titlu de compensări a cheltuielilor de asistență juridică, în rest, pretenția de compensare a cheltuielilor de asistență juridică, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, a fost respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul General al Poliției și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 decembrie 2016. La data de 30 mai 2017, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantei să fie respinsă. În motivarea recursului declarat, Inspectoratul General al Poliției a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat normele de drept material și procedural și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La data de 20 iunie 2017, Cojuhari Carolina a depus referință la cererea de recurs, solicitând considerarea recursului declarat ca fiind inadmisibil și neîntemeiat.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referința la cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurentului Inspectoratul General al Poliției. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției. Încheierea este irevocabilă. Președintele ședinței, Judecător /semnătura/ Svetlana Filincova, Judecători /semnătura/ Iurie Bejenaru, /semnătura/ Iuliana Oprea Copia corespunde originalului Judecător Svetlana Filincova