3ra-498/17 — recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea plății indemnizației lunare pentru creșterea copilului, încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra-498/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – G. Stratulat

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, E. Fistican,

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă la acțiunea Marinei Sorescu împotriva Inspectoratului General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind recunoașterea ilegală a

răspunsului obligarea plății indemnizației lunare pentru creșterea copilului și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 19 ianuarie 2017,

C O N S T A T Ă:

Marina Sorescu la data de 17 mai 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General

al Poliției, prin care a solicitat recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul nr. 34/2-S-

110/16 din 06 mai 2015, obligarea achitării indemnizației pentru creșterea copilului

Melisa Sorescu, lunar a câte 30 % din venitul mediu lunar de 5 691, 03 lei realizat de

către soțul acesteia Octavian Sorescu pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului,

încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 3-5).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 02 aprilie 2010 a

înregistrat căsătoria cu Octavian Sorescu, iar la data de 09 aprilie 2016 s-a născut

fiica Melisa Sorescu, reclamanta nefiind angajată în câmpul muncii, aflându-se la

întreținerea soțului.

Începând cu data de 05 martie 2013 Octavian Sorescu este angajat în bază de

contract în cadrul DP al mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției, unde

activează până în prezent.

1

În opinia reclamantei aceasta beneficiază de dreptul de a i se achita indemnizația

pentru incapacitatea temporară de muncă, acordată soției aflată la întreținerea soțului

din venitul lunar al acestuia, de la locul de muncă.

Potrivit Legii nr. 289 – XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale cuantumul lunar

al indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită

la art. 7, dar nu mai puțin de 400 lei pentru fiecare copil.

La data de 25 aprilie 2016 s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul

General al Poliției, prin care a solicitat calcularea și achitarea indemnizației lunare

pentru creșterea copilului pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului în mărime de

30 % din venitul mediu realizat de către soțul Octavian Sorescu pe parcursul a 6 luni

până la nașterea copilului.

Prin răspunsul nr. 34/2-S-110/16 din 06 mai 2016 i s-a comunicat, că aceasta

potrivit Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul Polițistului nu beneficiază de indemnizația de la locul de muncă a soțului.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 10 octombrie 2016

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a recunoscut ilegal răspunsul

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/2-S-110/16 din 06 mai 2016, s-a obligat

Inspectoratul General al Poliției la plata în beneficiul Marinei Sorescu a indemnizației

pentru creșterea copilului Melisa Sorescu, lunar câte 30 % din venitul mediu lunar de

5 691,03 lei, realizat de către soțul Octavian Sorescu, pe parcursul a 3 ani de la

nașterea copilului, s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în

beneficiul Marinei Sorescu cheltuieli de asistență juridică în mărime de 4 500 lei (

f.d. 30, 32-36).

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la data de 13 octombrie 2016

Inspectoratul General al Poliției a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă

acțiunea ca fiind neîntemeiată ( f.d. 39, 50-55).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 19 ianuarie 2017 s-a respins

apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 10 octombrie 2016 ( f.d. 69,70-78).

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 06 martie 2017

Inspectoratul General al Poliției a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei hotărâri noi privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată ( f.d. 83-90).

La data de 06 aprilie 2017 Marina Sorescu a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil și neîntemeiat ( f.d. 96).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

19 ianuarie 2017. Recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției la data de

06 martie 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Inspectoratul General al Poliției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției al Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 19 ianuarie 2017 în pricina civilă la acțiunea Marinei Sorescu împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind

recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea plății indemnizației lunare pentru

creșterea copilului și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

4