2ra-2949/14 — Declararea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din capitalul social

dosarul nr. 2ra-2949/14 prima instanţă: V. Mihaila instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Irina Cucinir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Cucinir împotriva Lidiei Caldare cu privire la declararea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din capitalul social al Societăţii cu răspundere limitată „Adiutorium”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Lidia Caldare, casată integrală a hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 februarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 08 octombrie 2013, Irina Cucinir a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Caldare cu privire la declararea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei-părţi din capitalul social al SRL „Adiutorium”.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 12 septembrie 2008, a fost fondată SRL „Auditorium” cu capitalul social de 5400 lei, fondatorii societăţii fiind asociatul-administrator Irina Cucinir cu 72 % din capitalul social al societăţii şi asociatul Lidia Caldare cu 28 % din capitalul social al societăţii. Menţionează că la 30 martie 2013, asociatul Lidia Caldare a înaintat în adresa administratorului SRL „Auditorium” oferta scrisă privind intenţia de a înstrăina cota-parte în mărime de 28%, ce-i aparţine, la preţul de 4000 Euro. Oferta a parvenit în adresa societăţii la 30 martie 2013. Susţine că după primirea ofertei, la 12 aprilie 2013, administratorul SRL „Adiutorium” i-a adus la cunoştinţă oferta asociatului Lidia Caldare.

Afirmă că la 25 aprilie 2013, ea a formulat în scris acceptul ofertei asociatului Lidia Caldare şi l-a transmis administratorului SRL „Adiutorium”, care, la rândul său, a trimis la 26 aprilie 2013 acceptarea sa în adresa asociatului Lidia Caldare. Invocă că la 29 aprilie 2013, pârâta a primit acceptul său şi din data respectivă, a fost considerat încheiat contractul de vânzare-cumpărare, însă pînă în prezent, aceasta se eschivează de la autentificarea notarială a contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, solicită declararea valabilităţii contractului de vânzare- cumpărare din 29 aprilie 2013, încheiat între ea şi pârâtă, recunoaşterea după ea a dreptului de proprietate asupra 28% din capitalul social al SRL „Adiutorium” şi încasarea de la pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 februarie 2014 acţiunea a fost admisă, a fost declarat valabil contractul de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 2013, prin care vânzătorul Lidia Caldare a vândut, iar cumpărătorul Irina Cucinir a cumpărat cota-parte în mărime de 28% din capitalul social al SRL „Adiutorium” la preţul de 4000 Euro, echivalentul sumei de 63989,20 lei la ziua procurării, a fost recunoscut după Irina Cucinir dreptul de proprietate asupra cotei- părţi în mărime de 28% din capitalul social al SRL „Adiutorium”, care aparţine Lidiei Caldare şi a fost încasată de la Lidia Caldare în beneficiul Irinei Cucinir taxa de stat în sumă de 1919,68 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Lidia Caldare, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată.

La 05 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Irina Cucinir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta Irina Cucinir, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel, la emiterea deciziei, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Prin referinţa depusă la 03 septembrie 2014 Lidia Caldare a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Irina Cucinir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Irinei Cucinir ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Irinei Cucinir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi