2ra-2904/14 — Recunoașterea nulității contratului de privatizare a apartamentului

Dosarul nr. 2ra-2904/14 prima instanţă - I.Stepanov instanţa de apel - L.Popova, M.Moraru, S.Caitaz, ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Caunov Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Caunov Nicolae Fomici împotriva Marinei Caunov, Caunov Nicolae Nicolae şi Direcţia Generală Economie,Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliul municipal Chişinău cu privire la nulitatea contractului de vînzare-cumpărare, transmitere primire în proprietate privată a apartamentului nr.30 din str. Nicolae Dimo 14, mun.

Chişinău şi recunoaşterea parţială nulă a hotărîrii organului de privatizare nr.80 din 13 iulie 1995,în partea ce ţine de transmiterea în proprietate privată a apartamentului nr.30 din str. Nicolae Dimo 14, mun. Chişinău Marinei Caunov şi Caunov Nicolae Nicolae, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Caunov Nicolae, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 03 iunie 2013, c o n s t a t ă ; La 06 septembrie 2012 Caunov Nicolae Fomici s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Marinei Caunov, Caunov Nicolae Nicolae si Direcţia Generală Economie, Reforme si Relaţii Patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău în care a solicitat nulitatea contractului de vânzare- cumpărare, transmitere-primire în proprie privată a apartamentului cu nr.30 din str. Nicolae Dimo, 14, mun.

Chişinău înregistrată cu nr.1-7039 din 04 octombrie 1995, autentificat notarial Caunov Marina şi recunoaşterea parţial nulă a hotărîrii organului de privatizare nr. 80 din 13 iulie 1995, în partea ce ţine de transmiterea în proprietate privată a apartamentului nr.30 din str. Nicolae Dimo,14, mun. Chişinău Marinei Caunov si Caunov Nicolae. În motivarea pretențiilor a menţionat că, în perioada căsătoriei cu Caunov Marina, la 04 octombrie 1995 între Caunov Marina şi Agenţia Teritorială Chişinău a Ministerului Privatizării si Administrării Proprietăţii de Stat, a fost încheiat 1 Contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire apartamentului nr.30, cu două odăi, cu suprafaţa totală de 41,6 m2 situat pe str. Nicolae Dimo, 14, mun.

Chişinău, contractul fiind autentificat notarial. Mai susţine că, la momentul privatizării apartamentului deţinea calitatea de membru al familiei chiriaşului şi că la privatizarea acestui apartament au fost folosite bonurile sale patrimoniale, el nu a întocmit careva contract de donaţie sau procură, certificate in modul legal, pentru utilizare, bonurilor sale patrimoniale, în vederea procurării apartamentului pe numele pîrîţilor. Prin referinţa depusă la 24 septembrie 2014 Caunov Marina şi Caunov Nicolae au pledat pentru respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 03 iunie 2013, acţiunea înaintată de Caunov Nicolae Fomici împotriva Marinei Caunov, Caunov Nicolae Nicolae şi Direcţia Generală Economie,Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliul municipal Chişinău cu privire la nulitatea contractului de vînzare- cumpărare, transmitere primire în proprietate privată a apartamentului nr.30 din str. Nicolae Dimo 14, mun. Chişinău şi recunoaşterea parţială nulă a hotărîrii de privatizare nr.80 din 13 iulie 1995,în partea ce ţine de transmiterea în proprietate privată a apartamentului nr.30 din str. Nicolae Dimo 14, mun. Chişinău Marinei Caunov şi Caunov Nicolae Nicolae, s-a respins ca nefondată şi tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, s-a respins apelul declarat de Caunov Nicolae Fomici şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 iunie 2013. La 01 august 2014, Caunov Nicolae Fomici a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 iunie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de fond în alt complet de judecată.

Recurentul Caunov Nicolae Fomici, în motivarea recursului a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare nu şi-au motivat soluţia de respingere a acţiunii în fond în baza normei materiale, nu s-au expus asupra motivelor invocate în acţiune, nu au ţinut cont de faptul că la 04 octombrie 1995 a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată între Agenţia Teritorială Chişinău a Ministerului Privatizării şi administrării proprietăţii de stat şi Caunov Marina în baza căruia a fost transmisă în proprietate privată imobilul litigios în perioada cînd ultima era în relaţii de căsătorie cu Caunov Nicolae. Mai invocă că, instanţele investite cu judecarea fondului au dat o apreciere greşită probelor administrate în cadrul examinării pricinii, unele probe veridice nejustificat fiind respinse.

Consideră că faptul participării sau neparticipării sale la privatizarea apartamentului nu este stabilit şi în asemenea circumstanţe instanţa a interpretat eronat legea materială. Susţine că, la momentul privatizării apartamentului deţinea calitate de membru al familiei chiriaşului şi domicilia împreună cu familia sa în acelaşi imobil, iar privatizarea de către intimaţi a avut loc cu tăinuirea faptului că posedă calitatea de membru al familiei, fapt pe care instanţa de judecată nu l-a administrat 2 la emiterea hotărîrii judecătoreşti. Totodată consideră că hotărîrea instanţei de fond este ilegală deoarece s-a expus şi pe fondul cauzei şi pe faptul omiterii termenul de prescripţie extensivă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Caunov Nicolae Fomici, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea 3 Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Caunov Nicolae Fomici ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Caunov Nicolae Fomici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4