2ra-1874/14 — Obligarea asigurării cu spaţiu locativ şi recuperarea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Căuşeni Dosarul nr. 2ra-1874/14 Judecător: I. Sandu Instanța de apel: Curtea de Apel Bender Judecători: M. Antonov, S. Vrabii, G. Druguș DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă examinând recursurile declarate de către: -Guvernul Republicii Moldova; -Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni; -Pînzari Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pînzari Tudor împotriva Primăriei şi Consiliului oraşului Căuşeni, Preşedintelui şi Consiliului raionului Căuşeni, Guvernului şi Parlamentului Republicii Moldova cu privire la obligarea asigurării ci spaţiu locativ şi recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 01 octombrie 2013, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 25 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 10 ianuarie 2011, Pînzari Tudor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei Căuşeni şi Consiliului or.

Căuşeni, Preşedintele şi Consiliul raionului Căuşeni, Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova privind obligarea asigurării cu spaţiu locativ şi recuperarea prejudiciului moral (f.d. 2-6 vol. I). În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, este participant din rîndul rezerviștilor ale Forţelor Armate din Moldova la războiul pentru apărarea independenței şi integrității teritoriale a Republicii Moldova din primăvara- vara anului 1992 şi dispune de statut de veteran de război. Indică reclamantul că în timpul luptelor a fost contuzionat, în anul 2002 din cauza traumei cranio-cerebrale primite în timpul războiului i-a fost paralizată partea stîngă a corpului, după ce a suportat o intervenție chirurgicală cranio-cerebrală.

În consecinţă, are dereglări grave de sănătate. Cu toate acestea, nu se poate preocupa de problemele de sănătate, deoarece are pensia pentru invaliditate de 287 lei. Menţionează că pe data de 25 august 2004 a depus o cerere la Consiliul şi Primăria or. Căuşeni pentru acordarea spaţiului locativ, anexînd toate documentele necesare pentru aceasta. Pe data de 04 noiembrie 2004 a fost informat că Primăria or. Căuşeni nu a construit şi nu a dat în exploatare nici o casă de locuit, iar 90% din fondul locativ existent este privatizat şi din această cauză Consiliul orășenesc şi Primăria or. Căuşeni nu-i pot aloca un apartament în or. Căuşeni. La 30 noiembrie 2009 a depus o altă cerere prin care a solicitat alocarea apartamentului nr. 78 de pe str. Unirii, nr. 1, or.

Căuşeni, însă acest apartament, la fel ca şi primul, a fost repartizat altor persoane, fără să i se dea vreun răspuns la cererea depusă. La 30 octombrie 2010, s-a adresat către Consiliul orășenesc şi Primăria or. Căuşeni pentru a fi asigurat cu spaţiu locativ, deoarece la adresările anterioare de fiecare dată primea numai promisiuni sau îndreptățiri ale autorităţilor locale precum că, Primăria din lipsa de mijloace financiare în bugetul local, nu construiește locuinţe pentru păturile social vulnerabile ale populaţiei şi că în rest, 90% din fondul locativ existent este privatizat, din care cauză nu poate fi asigurat cu spaţiu locativ. Accentuează că acest fapt nu corespunde adevărului, deoarece după primirea acestui răspuns, Consiliul orăşenesc şi Primăria or.

Căuşeni au repartizat mai multe apartamente altor solicitanți, cu toate că unii din ei aveau condiţii normale de trai, iar alții mai puteau să aștepte alocarea spaţiului locativ, deoarece nu locuiau ca şi dînsul „în mijlocul drumului”. Astfel, în conformitate cu art. 47 al Constituției Republicii Moldova Statul este obligat să i-a măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţă, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ este garantat şi de Legea cu privire la veterani. La cererea din 30 octombrie 2010, prin scrisoarea primită de la Consiliul orăşenesc şi Primăria or.

Căuşeni a fost informat că, vina în neprotejarea lui, neasigurarea cu spaţiu locativ o poartă Guvernul Republicii Moldova care nu le-a alocat bani pentru construcţia locuinţelor sociale. Reclamantul a solicitat: -obligarea Consiliului şi Primăriei or. Căuşeni să-l asigure cu spaţiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare; -constatarea faptului, că prin refuzul Consiliului şi Primăriei or. Căuşeni, Preşedintelui şi Consiliului raionului Căuşeni de a-1 asigura cu spaţiu locativ în or.

Căuşeni, prin omisiunea Guvernului şi Parlamentului de a întreprinde măsuri concrete pentru soluţionarea pozitivă a problemei sale locative ca veteran de război, autorităţile enumerate i-au violat dreptul la viaţa privată, la integritate fizică şi psihică, la ocrotirea sănătăţii, la asistenţă şi protecție socială, la familie şi un trai decent; -constatarea faptului, că începînd cu 12 iulie 2010, de cînd a început acţiunile de protest în faţa ambasadei SUA, apoi în faţa Guvernului şi pînă în prezent, din partea persoanelor cu funcţie de răspundere din cadrul Guvernului, Parlamentului, Min. Muncii Protecției Sociale şi Familiei şi Primăriei or.

Chişinău a fost şi este supus unor tratamente inumane manifestate prin neacordarea unei asistențe medicale permanente, mai ales în perioada declanșării grevei foame, prin achitarea unei pensii mizere de doar 287 lei; -încasarea de la pîrîţi în mod solidar 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea drepturilor sale la un spaţiu locativ, tratament inuman, suferinţe fizice şi psihice pe care le suportă (frig, lipsă de hrană, de medicamente, condiţii anti sanitare în care se află). La 22 aprilie 2011, reclamantul a depus o cerere suplimentară prin care şi-a completat cerinţele, solicitînd (f.d. 128-129 vol. I): -obligarea Consiliului şi Primăria or. Căuşeni să-i furnizeze următoarea informație: copia deciziei Consiliului orăşenesc sau a primăriei or.

Căuşeni privind demolarea casei cu 3 etaje de pe strada Frunze nr. 50 or. Căuşeni precum şi copia autorizaţiei de demolare a casei cu trei etaje de pe str. Frunze 50 or. Căuşeni; lista persoanelor care la data de 25.08.2004 şi pînă în prezent au primit apartamente în or. Căuşeni din contul fondului locativ public al Primăriei Căuşeni; copiile de pe Deciziile Consiliului sau a Primăriei Căuşeni privind alocarea spaţiului locativ din contul fondului locativ public al Primăriei Căuşeni, începînd de la 25 august 2004 şi pînă în prezent; -să i se dea răspuns la cererile lui cu privire la alocarea unui apartament în casele de pe str. M. Kogălniceanu nr. 6A şi de pre str. Unirii nr. 1/78 din or.

Căuşeni, în care să i se răspundă din ce cauză aceste apartamente nu i-au fost alocate lui, dar altor persoane; -să i se elibereze un certificat referitor la includerea lui în rîndul solicitanţilor de a primi spaţiu locativ din contul fondului locativ public al Primăriei Căuşeni cu indicarea în care rînd, sub ce număr este inclus; -încasarea în mod solidar din contul Primăriei sau Consiliului or. Căuşeni şi din contul factorilor de decizie a acestor autorităţi, în persoana primarului A. Zaremba şi secretarului Consiliului Ludmila Volcenco 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral; -atragerea în proces în calitate de copîrîţi pe Anatolie Zaremba – primarul or. Căuşeni şi pe d-na Ludmila Volcenco – secretarul Consiliului orăşenesc Căuşeni, care la acel moment erau responsabili de furnizarea informaţiei şi eliberarea documentelor sociale; -încasarea din contul pîrîţilor a cheltuielilor de judecată.

La 17 septembrie 2012, reclamantul a înaintat o altă acţiune împotriva Consiliului orăşenesc Căuşeni cu privire la anularea Deciziei Consiliului orăşenesc Căuşeni nr. 3/20 din 22 februarie 2012, prin care i s-a repartizat încăperea nr. 2/A, amplasată în str. Unirii nr.10 or. Căuşeni cu suprafaţa de 28 m/p, solicitînd anularea acesteia ca fiind ilegală, obligarea pîrîtului să-i atribuie un alt spaţiu locativ în or. Căuşeni cu toate comoditățile (bucătărie, WC, antreu, baie) (f.d. 2-5 vol. III). La 22 octombrie 2012, reclamantul a solicitat conexarea pretenţiilor sale (f.d. 267-268 vol. I). În cadrul şedinţei de judecată la Judecătoria Căuşeni din 22 octombrie 2012 s-a decis conexarea cauzelor (procesul verbal f.d.

270 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 25 martie 2013 a fost admisă parţial acţiunea înaintată, după cum urmează (f.d. 323-333 vol. I): -S-au obligat Consiliul şi Primăria or. Căuşeni să-l includă pe Tudor Pînzari în lista cetăţenilor luaţi la evidenţă ca persoane ce au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, în rîndul prioritar - categoria veteranilor de război, participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale şi independenței RM, conform situaţiei de la data depunerii cererii – 25 august 2004 şi cu respectarea rîndului, să-l asigure cu spaţiu locativ în conformitate cu normele şi condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare. -S-au obligat Consiliul şi Primăria or.

Căuşeni să-i elibereze lui Pînzari Tudor un certificat în atestarea faptului includerii lui în rîndul solicitanţilor de a primi spaţiu locativ din contul fondului locativ public al Primăriei Căuşeni, cu indicarea în care rînd şi sub care număr este inclus. -S-a constatat, că Consiliul şi Primăria Căuşeni şi factorii de decizie din aceste autorităţi publice, prin nesoluţionarea în termen a petițiilor sau soluţionarea inoportună şi neadecvată a cererilor cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ ca veterani de război şi cu privire la furnizarea informaţiei solicitate, i-au violat reclamantului drepturile constituționale la protecţia socială, la un trai decent şi dreptului de acces la informație, cauzîndu-i astfel suferinţe psihice şi fizice.

-S-a constatat, că prin omisiunea Primăriei şi Consiliului or. Căuşeni şi Guvernului RM de a întreprinde măsuri în vederea asigurării protecției sociale a veteranului de război T. Pînzari i-au fost violate drepturile constituționale la protecţia socială şi la un trai decent, cauzîndu-i astfel suferinţe psihice şi fizice. -S-a anulat Decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni nr. 3/20 din 22 februarie 2012, prin care reclamantului i-a fost repartizată încăperea nr. 2/a, amplasată pe str. Unirii, bloc locativ nr. 10, or. Căuşeni cu titlu de spaţiu locativ, ca fiind ilegală. -S-a încasat în beneficiul lui Pînzari Tudor din contul bugetului local Căuşeni prin intermediul primarului or. Căuşeni – 15 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin inacțiunile Consiliului orăşenesc, Primarului or.

Căuşeni şi factorilor de decizie din aceste autorităţi publice şi/sau prin emiterea unor acte administrative ilegale; din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului finanțelor al RM 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin inacțiunile Guvernului RM. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 01 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Primăria or. Căuşeni şi a fost admis apelul declarat de Pînzari Tudor, casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 25 martie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre (după cum urmează) (f.d. 394-402 vol. I): -S-a obligat Consiliul şi Primăria or. Căuşeni să-l asigure pe Pînzari Tudor cu spaţiu locativ, conform normelor stabilite de legislaţia în vigoare, ca fiind veteran de război, participant la acţiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale şi independenței Republicii Moldova.

-S-a anulat Decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni nr. 3/20 din 22 februarie 2012, prin care reclamantului a fost repartizată încăperea nr. 2/a, amplasată pe str. Unirii, blocul locative nr.10, or. Căuşeni cu titlu de spaţiu locativ, ca fiind ilegală. -S-a constatat, că Consiliul şi Primăria or. Căuşeni şi factorii de decizie din aceste autorităţi publice, prin nesoluţionarea în termen a petițiilor sau soluţionarea inoportună şi neadecvată a cererilor cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ ca veteran de război şi cu privire la furnizarea informaţiei solicitate, i-au violat reclamantului drepturile constituționale la protecție socială, la un trai decent şi drepturile la acces la informație, cauzîndu-i astfel, suferinţe fizice şi psihice.

-S-a constatat că, prin omisiunea primăriei şi Consiliului oraşului Căuşeni şi Guvernului R. Moldova de a întreprinde măsuri în vederea asigurării protecției sociale a veteranului de război Tudor Pînzari, i-au fost violate drepturile constituționale la protecție socială şi la un trai decent, fiindu-i cauzate, astfel, suferinţe fizice şi psihice. -S-a încasat în folosul lui Pînzari Tudor: din contul bugetului local Căuşeni, prin intermediul Primarului or. Căuşeni 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin inacțiunile Consiliului orăşenesc, Primarului or. Căuşeni şi factorilor de decizie din aceste autorităţi publice şi prin emiterea unor acte administrative ilegale; din contul bugetului de stat suma de 100 000 lei prejudiciul moral cauzat prin inacțiunile Guvernului Republicii Moldova.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 25 martie 2014 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ministerul Finanţelor al RM privind revizuirea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 25 martie 2013. La 14 decembrie 2013, Guvernul Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel în partea încasării în folosul lui Pînzari Tudor din contul bugetului de stat suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acţiunile Guvernului, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile faţă de Guvern să fie respinse ca neîntemeiate.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și pasibilă de a fi casată din considerentul că instanța de apel, fără a ține cont de prevederile art. 3, 7 ale Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și prevederile art. 3 al Legii nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, eronat a dispus încasarea din contul bugetului de stat a 100 000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin acțiunile Guvernului RM. Indică recurentul că, asigurarea cu spațiu locativ este prerogativa autorităților publice locale și nicidecum a guvernului. A mai invocat recurentul că instanțele inferioare incorect au aplicat precedentul judiciar și anume, cazul Olaru și alții contra Moldovei (Cererile nr. 476/07, 22539/05, 179/08 şi 1316/07), or cauza respectivă nu are tangențe cu obiectul prezentului litigiu.

La 28 ianuarie 2014, Pînzari Tudor a declarat recurs asupra deciziei Curţii de Apel Bender din 01 octombrie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei contestate în partea în care au fost respinse pretenţiile înaintate. În motivarea recursului a indicat că decizia contestată este ilegală și neîntemeiată. Consideră recurentul că atît instanța de apel cît și prima instanță nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a pricinii, circumstanțele pe care instanțele inferioare le consideră constatate nu au fost dovedite prin probe veridice și suficiente, iar concluziile instanțelor inferioare expuse în hotărîre sînt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

A mai indicat recurentul că instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept procedural. La 31 ianuarie 2014, Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 01 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bender din 01 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 25 martie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În motivarea recursului au indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale. Consideră recurenții că concluzia instanței de apel privind obligarea Consiliului și Primăriei Căușeni să-l asigure pe Pînzari Tudor cu spațiu locativ este una ilegală, or instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 31, 34, 37 din Codul cu privire la locuințe.

Au mai indicat recurenții că Pînzari Tudor a omis termenul de prescripție pentru adresarea în instanța de judecată. De asemenea, consideră recurenții că instanța de apel nejustificat a încasat din contul bugetului local 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat lui Pînzari Tudor, or suma respectivă este una exagerată. La 27 mai 2014, Guvernul Republicii Moldova a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de Pînzari Todor, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat în partea ce ţine de atragerea la răspundere solidară a Guvernului. La 13 iunie 2014, Pînzari Tudor a prezentat referinţă pe marginea recursurilor declarate de Guvernul Republicii Moldova, Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni, solicitînd declararea acestora ca fiind inadmisibile şi restituirea recursului declarat de Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni ca fiind depus cu omiterea termenului.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 26.11.2013, 29.11.2013 (f.d. 406-410 vol. I), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursurile se consideră declarate în termen. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06 august 2014, recursurile au fost declarate admisibile. Examinînd legalitatea actelor judecătorești contestate prin prisma argumentelor invocate în cererile de recurs și referințele prezentate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și a menţine hotărîrea primei instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) „instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe”. Referitor la cererea de recurs depusă de Pînzari Tudor, Colegiul menționează următoarele. Argumentul recurentului precum că instanțele inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare a pricinii, circumstanțele pe care instanțele inferioare le consideră constatate nu au fost dovedite prin probe veridice și suficiente, iar concluziile instanțelor inferioare expuse în hotărîre sînt în contradicție cu circumstanțele pricinii, nu poate fi reținut. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, „judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi”.

Reieșind din sensul normei legale citate, Colegiul conchide că obiectul cercetării judecătorești în ordine de recurs, constituie în exclusivitate legalitatea actelor judecătorești contestate. Astfel, avînd în vedere că argumentul invocat de către recurent vizează temeinicia actelor judecătorești contestate, acesta se află în afara sferei de control judiciar al instanței de recurs, prin urmare, urmează a fi respins. De asemenea, nu poate fi reținut argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele inferioare a normelor de drept procedural. Deși art. 432 alin. (5) CPC prevede că „temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile”, studiind actele judecătorești contestate, Colegiul a constatat lipsa temeiurilor de casare prevăzute la art. 432 alin. (3) CPC.

Mai mult decît atît, argumentul respectiv se rezumă la o simplă citare a normei legale, fără a fi indicat prin ce anume s- a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept procedural de către instanțele inferioare. Astfel, Colegiul ajunge la concluzia că argumentul respectiv comportă un caracter pur declarativ. Reieșind din cele relatate, recursul declarat de către Pînzari Tudor, urmează a fi respins. Referitor la cererea de recurs depusă de Guvernul RM, Colegiul menționează următoarele. În conformitate cu art. 3 lit. a) din Legea nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, „principiul autonomiei locale, presupune garantarea dreptului şi capacității efective a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, conform legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice”.

Conform art. 3 alin. (2) din Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, „autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizațională, gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat”. Art. 7 al aceleiași legi prevede că, „în realizarea competențelor lor, autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie, consfinţită şi garantată prin Constituţia Republicii Moldova, Carta Europeană a Autonomiei Locale şi prin alte tratate la care Republica Moldova este parte”. Raportînd prevederile legale menționate la prezenta speță, Colegiul menționează că în baza principiului autonomiei locale, asupra atribuirii în folosință a încăperilor de locuit decide administrația publică locală și nicidecum Guvernul RM.

Astfel, conform art. 14 alin. (2) lit. y) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, „Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează următoarele competențe: contribuie la realizarea măsurilor de protecție şi asistenţă socială, asigură protecţia drepturilor copilului; decide punerea la evidenţă a persoanelor socialmente vulnerabile care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor locative; înființează şi asigură funcționarea unor instituţii de binefacere de interes local”.

Art. 29 alin. (1) lit. m) din aceeași lege prevede că „pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi, stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază: asigură repartizarea fondului locativ şi controlul asupra întreținerii şi gestionării acestuia în unitatea administrativ-teritorială respectivă”.

Deși art. 13 lit. d) din Legea nr. 190 din 08 mai 2003 cu privire la veterani stipulează că „Protecţia socială a veteranilor presupune realizarea unui sistem de măsuri pentru crearea condiţiilor care le-ar asigura bunăstarea economică şi confortul moral, le-ar acorda drepturi şi facilităţi suplimentare exprimate prin acordarea, procurarea, construirea şi întreținerea locuinţelor”, Colegiul menționează că sensul și întinderea normei respective, urmează a fi determinat prin interpretarea sistemică, în coraport cu prevederile Codului cu privire la locuințe. În conformitate cu art. 37 din Codul cu privire la locuințe, ”încăperile de locuit li se acordă cetăţenilor, care se află la evidenţă şi au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, potrivit ordinii stabilite în liste, ţinîndu-se seama de data luării la evidenţă şi în dependenţă de mărimea spaţiului locativ, dat în exploatare şi eliberat în centrul populat respectiv”.

Astfel, pentru a putea beneficia de asigurarea cu spațiu locativ, Pînzari Tudor avînd statutul de veteran, urma a fi inclus în lista persoanelor cu drept de întîietate la primirea spațiului locativ. Colegiul consideră că argumentul recurentului precum că instanțele inferioare incorect au aplicat precedentul judiciar și anume, cazul Olaru și alții contra Moldovei (Cererile nr. 476/07, 22539/05, 179/08 şi 1316/07) din 28 iulie 2009, este unul întemeiat, care urmează a fi admis din următoarele considerente. În cauza respectivă, existența dreptul reclamanților la acordarea unui spațiu locativ a fost confirmat prin hotărîri judecătorești definitive și irevocabile.

Colegiul menționează că în precedentul judiciar aplicat de către instanțele inferioare, Înalta Curte a constatat că a avut loc o violare a Articolului 6 din Convenţie şi a Articolului 1 din Protocolul Nr.1 în ce priveşte omisiunea Statului de a executa hotărîrile judecătoreşti naţionale definitive adoptate în favoarea reclamanţilor. Colegiul conchide că obiectul prezentei pricini civile constituie dreptul lui Pînzari Tudor la asigurarea cu spațiu locativ, nu și executarea hotărîrii judecătorești definitive și irevocabile prin prisma art. 6 CEDO sau al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. Prin urmare, precedentul CtEDO reținut de către instanțele inferioare, este inaplicabil speței.

Avînd în vedere cele relatate, Colegiul menționează că atît instanța de fond cît și instanța de apel eronat au constatat responsabilitatea Guvernului RM față de asigurarea cu spațiu locativ a cet. Pînzari Tudor, or chestiunea privind atribuirea spațiului locativ ține de competența exclusivă a autorităților publice locale. În conformitate cu art. 1422 alin. (1) Cod Civil, „În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.” Avînd în vedere norma legală citată și faptul că cert s-a constatat că Guvernului RM nu îi este imputabilă neasigurarea cu spațiu locativ a cet.

Pînzari Tudor, Colegiul consideră că Guvernul RM nu este responsabil pentru repararea prejudiciului moral. Dar, deși Guvernul RM nu este subiect al raportului juridic litigios, neasigurarea cu spațiu locativ a cet. Pînzari Tudor nefiindu-i imputabilă, Colegiul consideră necesar de a preciza că, în conformitate cu art. 27 alin. (1) CPC, „Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rînd a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare”. Principiul enunțat, reprezintă o regulă esenţială, specifică procesului civil, legată de principiul contradictorialităţii, care constă în facultatea părţilor de a dispune de obiectul procesului întotdeauna concretizat într-un drept subiectiv, material, precum şi de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept.

Avînd în vedere principiul menționat și faptul că Guvernul RM nu a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 25 martie 2013, Colegiul conchide că, controlul judiciar al instanței de recurs se va realiza doar în partea majorării cu 85 000 lei a sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral. Or instanța de recurs, nu poate interveni în soluțiile instanțelor inferioare, sub minimul stabilit prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 25 martie 2013. Reieșind din considerentul că Colegiul a constatat lipsa vinovăției Guvernului RM, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel arbitrar a dispus încasarea a 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin inacțiunile Guvernului RM.

Prin urmare, avînd în vedere că Guvernul RM nu a exercitat în prealabil calea de atac apelul în privința hotărîrii Judecătoriei Căușeni din 25 martie 2013, Colegiul este obligat să mențină hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 25 martie 2013, în ceea ce privește încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin inacțiunile Guvernului RM. Referitor la recursul declarat de către Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni, Colegiul menționează următoarele. Colegiul apreciază drept neîntemeiat argumentul recurenților privind omiterea termenului de prescripție pentru adresarea în instanța de judecată. În conformitate cu art. 271 Cod Civil, „Acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului”. Studiind materialele dosarului, Colegiul constată că în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, atît Primăria oraşului Căuşeni cît şi Consiliul orăşenesc Căuşeni nu au invocat scurgerea termenului de prescripție. Deși norma legală menționată acordă posibilitatea de a fi invocat scurgerea termenului de prescripție în apel și recurs, Colegiul menționează că în prezenta speță, instanța de recurs reieșind din argumentele invocate de către recurenți, nu intervine în fondul cauzei sub aspectul pronunțării unei noi hotărîri. Prin urmare, argumentul respectiv urmează a fi respins.

Referitor la argumentul privind ilegalitatea concluziei instanței de apel privind obligarea Consiliului și Primăriei Căușeni de a-l asigura pe Pînzari Tudor cu spațiu locativ, sub aspectul neaplicării prevederilor art. 31, 34, 37 din Codul cu privire la locuințe, Colegiul menționează următoarele. Colegiul reiterează că, conform art. 37 din Codul cu privire la locuințe, ”încăperile de locuit li se acordă cetăţenilor, care se află la evidenţă şi au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, potrivit ordinii stabilite în liste, ţinîndu-se seama de data luării la evidenţă şi în dependenţă de mărimea spaţiului locativ, dat în exploatare şi eliberat în centrul populat respectiv”. Astfel, acordarea nemijlocită a încăperilor de locuit este precedată de o fază prealabilă obligatorie - luarea la evidență a persoanei ce necesită îmbunătățirea condițiilor de trai.

Colegiul ajunge la concluzia că instanța de fond, aplicînd prevederile Codului cu privire la locuințe, corect a constatat necesitatea includerii cet. Pînzari Tudor în lista persoanelor ce necesită îmbunătățirea condițiilor de trai. Avînd în vedere că această procedură prealabilă nu a fost respectată de către Pînzari Tudor, Colegiul constată că instanța de apel, fără a respecta prevederile Codului cu privire la locuințe, ilegal a obligat Consiliul și Primăria Căușeni de a-l asigura pe Pînzari Tudor cu spațiu locativ. Prin urmare, argumentul respectiv urmează a fi admis. Referitor la argumentul recurentului privind încasarea din contul bugetului local 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat lui Pînzari Tudor, ca fiind o sumă exagerată, Colegiul menționează următoarele.

În conformitate cu art. 1423 Alin. (1) Cod Civil, „mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiție a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate”. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că „Caracterul şi gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate”.

Colegiul menționează că, instanţele judecătoreşti la determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în consideraţie atît aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părţii vătămate, cît şi datele obiective care certifică acest fapt. Avînd în vedere că prejudiciul moral cauzat lui Pînzari Tudor derivă din soluționarea inoportună a cererilor cu privire la acordarea spațiului locativ și cu privire la furnizarea informației solicitate, Colegiul apreciază critic soluția instanței de apel privind perceperea a 50 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral, or cuantumul acesteia este exagerat.

Mai mult decît atît, Colegiul menționează că, simpla mențiune a instanței de apel precum că „cuantumul prejudiciului moral încasat este unul necorespunzător gradului suferințelor psihice suportate de către reclamant”, nu poate fi privită drept argument pe care se întemeiază concluzia instanței de apel, ceea ce contravine prevederilor art. 241 alin. (5) CPC. Prin urmare, argumentul respectiv urmează a fi admis. Ca rezultat al cercetării judecătorești în ordine de recurs, în baza argumentelor invocate de către Guvernul RM, Pînzari Tudor, Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Pînzari Tudor, de a admite recursurile declarate de Guvernul RM, Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni.

Colegiul constată caracterul ilegal al deciziei Curții de Apel Bender din 01 octombrie 2013. Pe cale de consecință, aceasta urmează a fi casată iar hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 25 martie 2013 urmează a fi menținută. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) și art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Pînzari Tudor. Se admite recursul declarat de Guvernul RM. Se admite recursul declarat de Primăria oraşului Căuşeni şi Consiliul orăşenesc Căuşeni.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bender din 01 octombrie 2013 şi se menține hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 25 martie 2013, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pînzari Tudor împotriva Primăriei şi Consiliului oraşului Căuşeni, Preşedintelui şi Consiliului raionului Căuşeni, Guvernului şi Parlamentului Republicii Moldova cu privire la obligarea asigurării ci spaţiu locativ şi recuperarea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chișca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă