2ra-2682/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanță: T. Troianovschi dosarul nr. 2ra-2682/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, N. Craiu ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Jurcov Anatolii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Jurcov Anatolii împotriva lui Balan Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Jurcov Anatolii și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 18 iunie 2013, Jurcov Anatolii a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Balan Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că judecătorul Balan Andrei din cadrul Judecătoriei Rezina a negat concluziile avocaților parlamentari cu privire la condițiile insuportabile din Instituția Penitenciară nr. 17, iar prin aceste acțiuni a stimulat condițiile inumane de întreținere a condamnaților. Menționează că prin încheierea din 14 aprilie 2011, emisă de către judecătorul Balan Andrei, a fost respinsă plângerea sa cu privire la condițiile de detențiune inumane în procesul executării pedepsei penale, iar prin încheierea din 16 mai 2011, a fost respinsă plângerea asupra răspunsurilor prezentate de administrația Instituției Penitenciare nr. 17, cu privire la alimentarea necorespunzătoare a condamnaților.

Susține că din cauza condițiilor necorespunzătoare de detenţie și alimentare a condamnaților în cadrul Instituției Penitenciare nr. 17, dânsul a avut de suferit, astfel în cei doi ani de detenție a suportat diferite boli, fapt confirmat prin extrasele din cartela medicală, care au fost anexate la materialele pricinii. Afirmă că ședințele de judecată au fost închise, fără translator și înregistrări audio, astfel, fiindu-i încălcate drepturile constituționale prevăzute de art. 16, 20 din Constituția Republicii Moldova și drepturile prevăzute de art. 3, 6, 13, 14, din Convenția Europeană a Dreptului Omului și anume dreptul la o judecată eficientă, dreptul de a fi asistat de un avocat, interzicerea discriminării pe principiul de naționalitate.

Solicită încasarea de la Balan Andrei în beneficul său prejudiciu material şi moral în mărime de 330000 euro. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Jurcov Anatolie și menținută hotărârea primei instanțe.

La adoptarea deciziei contestate, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 1405 din Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată, a concluzionat că judecătorul Andrei Balan nu a emis o sentință de condamnare a aplanatului declarată ilegală, sau alte acte judiciare care ar duce la răspunderea penală a judecătorilor în cauză, respectiv judecătorul nu duce răspundere materială decît în cazurile expres prevăzute de lege şi corespunzător, ar putea duce răspundere în mod de regres în cazurile cînd statul a fost obligat la răspunderea materială pentru acţiunile ilicite ale judecătorului.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 09 iulie 2014, Jurcov Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susţine că la moment are statut de condamnat şi î-şi ispăşeşte pedeapsa în Penitenciarul nr. 17, iar potrivit normelor legale, citarea condamnaţilor în şedinţa de judecată se efectuează prin interpelarea instanţei adresată administraţiei penitenciarului, cu toate acestea prezenţa sa în şedinţă de judecată nu a fost asigurată de către instanţa de apel. Aceleaşi prevederi ale normelor legale, au fost încălcate şi de prima instanţă. Consideră că prin acţiunile ilegale ale instanţei de apel au fost încălcate atît normele dreptului procesual, cît şi drepturile sale la apărarea efectivă, deoarece nu a fost asigurat cu un avocat pentru apărarea intereselor şi drepturilor sale. Afirmă că în susţinerea poziţiei sale instanţei de apel au fost prezentate probe pertinente şi concludente, însă contrar prevederilor art. 375 alin.(5) CPC, instanţa nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate de el.

La fel, invocă că la examinarea cauzei, au fost încălcate şi normele de drept material, prin aprecierea eronată a normelor legale, nefiind aplicată Legea care urma a fi aplicată la caz, reieşind din probele prezentate în acest sens. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Jurcov Anatolie este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Jurcov Anatolii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. De altfel,verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei.

Însă acestea argumente nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Jurcov Anatolii asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jurcov Anatolii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Jurcov Anatolii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva