2ra-2649/14 — Încasarea datoriei

prima instanță: I. Potînga dosarul nr. 2ra-2649/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Minciuna, I. Muruianu ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Croitoru Nichifor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcție Locativă nr.113 împotriva lui Croitoru Nichifor cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Croitoru Nichifor și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 25 septembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 06 august 2012, CCL nr.113 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Croitor Nichifor cu privire la încasarea datoriei, repararea prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că Croitor Nichifor este locatar al ampatamentului nr. 35 din mun. Chișinău, bd. Moscova, 24 şi membru al cooperativei. Conform statuatului Cooperativei, CCL nr.113 s-a obligat să achite din contul mijloacelor vărsate de membrii cooperativei, creditele de start, plățile pentru serviciile comunale precum și să încheie contracte cu agenți economici care prestează servicii comunale Cooperativei.

Menționează că din cauza nerespectării de către Croitor Nichifor a condițiilor statutului Cooperativei și a prevederilor Codului civil, prin neachitarea integrală a bonurilor de plată, prezentate lunar, ultimul a acumulat o datorie, care la data de 01 august 2012 constituia 9 526,97 lei, fapt confirmat prin lista calculării şi achitării serviciilor comunale folosite de către pârât și familia acestuia compusă din trei persoane. Indică că toate încercările de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate, deoarece pretențiile înaintate de către cooperativă în adresa lui Croitoru Nichifor şi Croitoru Nina au fost ignorate, ultimii invocând că nu v-or achita datoriile pentru serviciile comunale.

Susţine că careva măsuri în vederea lichidării datoriei, până în prezent nu au fost întreprinse de către Croitoru Nichifor, iar din cauza neachitării datoriei, cooperativa a acumulat datorii la agenții economici, cu care anterior încheiase contracte de prestarea a serviciilor, respectiv, suferă toți locatarii cooperativei, inclusiv, și cei care achită cu bună-credință bonurile de plată, deoarece, în rezultatul neachitării lunare a serviciilor acumulate, Cooperativa a acumulat datorii la serviciile „Moldlift”, iar ca urmare a fost deconectat ascensorului, după care toți locatarii urcau scările blocului până la etajul 9. Solicită CCL nr. 113 încasarea de la Croitoru Nichifor a datoriei în mărime de 9526,97 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării cauzei, CCL nr. 113 a depus o cerere de concretizare a cerințelor înaintate, invocînd că pîrîtul a achitat o parte din datoriile acumulate. Totodată a renunțat la capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral Solicită încasarea din contul lui Nichifor Croitoru în beneficiul CCL nr. 113 a datoriei în mărime de 5 863,94 lei și a taxei de stat în mărime de 286 lei (f.d. 24). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 25 septembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Croitor Nichifor în beneficiul CCL nr. 113 datoria în mărime de 5 863,93 lei și taxa de stat în mărime de 286 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Croitor Nichifor şi menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art.25 alin.(1) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, art. 59, 60 din Codul cu privire la locuințe și pct. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2012, care reglementează modul și termenul de achitare a plăților pentru serviciile comunale și care indică că achitarea plăților se efectuează de către proprietarii, chiriașii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile în bloc, conform contractelor în baza conturilor lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori gestionari sau prestatorii de servicii.

Cu referire la prevederile enunțate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că Croitor Nichifor nu a achitat datoriile formate pentru prestarea serviciilor comunale, fiind admisă o datorie în mărime de 5863,93, mai mult, ultimul nu a negat faptul neachitării datoriilor solicitate de reclamant și adjudecate de instanță, ci a precizat că a considerat compensate aceste sume prin repararea din contul lui a unei suprafețe de acoperiș, care urma să o repare cooperativa, ceea ce nu poate servi temei de respingere a acțiunii, deoarece în acest sens, ultimul nu a contestat facturile expuse spre plata privind plata serviciilor comunale, ci dimpotrivă a achitat o parte din datorii.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 09 iulie 2014, Croitoru Nichifor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu remiterea pricinii spere rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că prima instanță a examinat pricina civilă în absența sa, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, deoarece, Cooperativa a depus cere de chemare în judecată împotriva lui la 06 august 2012, iar citarea pentru examinarea cauzei din 14 decembrie 2012, a fost expediată pe numele Nataliei Croitoru, mai mult, în procesul-verbal din aceiaşi dată, la fel, s-a invocat că se examinează cauza civilă la cererea Cooperativei împotriva Nataliei Croitoru, şi la şedinţa de judecată din 12 martie 2013, la fel, a fost citată Croitor Natalia, pe când coproprietara apartamentului litigios este Croitoru Nina.

Menționează că la 12 martie 2013, dânsul s-a prezentat în ședința de judecată pentru a cunoaște cine a fost citat în instanța de judecată, dînsul sau soția sa, deoarece dînșii au relații familiare în care fiecare are bugetul său, însă, în ședința de judecată, fără a fi atras în calitate de pârât, fără a i se înainta copia acțiunii i s-a declarat că are o datorie faţă de intimat în mărime de 9000 lei.

Tot atunci, instanța a solicitat probarea cuantumul datoriei în mărime de 9000 lei, pe când, intimata nu a putut dovedi acest fapt, respectiv, ultima a solicitat termen pentru a prezenta probe în susţinerea poziţiei sale, după care, ședința s-a amânat pentru 30 mai 2013. Invocă că în vederea prezentării la ședința din 30 mai 2013 de la ora 9.30, dânsul a semnat recipisa, însă, la şedinţa respectivă nu s-a prezentat, mai mult că din motivul expirării mandatului de activitate a judecătorului, la data și ora menționată nu a avut loc ședința de judecată, iar examinarea cauzei pentru o altă dată și oră nu i-a fost comunicată. Consideră că prima instanța în mod greşit a reţinut date din procesul-verbal al ședinței din 30 mai 2013, şi anume, că dânsul a fost informat despre amânarea ședinței pentru data de 25 septembrie 2013, deoarece, în ziua de 30 mai 2013, nu a fost prezent în ședința de judecată, iar în proces-verbal a fost indicată greșit prezenţa sa.

Mai invocă că prima instanță la emiterea hotărârii a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces, cât și contrar art. 185 alin.(l) lit. a) CPC instanța nu a îndeplinit una din sarcinile pregătirii pricinii pentru dezbateri în raport cu coproprietara Croitoru Nina, care urma să probeze în ședința de judecată că careva datorii față de intimat nu are, deoarece prin punerea în executare a hotărârii vor fi afectate și interesele acesteia. La fel, invocă că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au dat nici o apreciere probelor anexate la dosar şi anume toate bonurile de plată pentru perioada anilor 2003-2012, prin care se confirmă că dânșii nu au datorii față de intimat.

Subliniază că intimatul prin probele prezentate, a recunoscut că presupusa datorie s-a format încă din anii 2003-2007, ceia ce atestă omiterea termenului de prescripție extinctivă la înaintarea de către intimat a cererii de chemare în judecată. Afirmă că soția sa în repetate rânduri s-a adresat către intimat solicitând repararea acoperișul apartamentului litigios, însă încercările au fost fără succes.

De fiecare dată când ploua, dânsul chema conducerea cooperativei pentru a-i demonstra necesitatea reparării acoperișului și consecințele în urma ploilor, la care se întocmeau procese- verbale, după care, la una din ședințele cooperativei, conducerea acesteia i-a sugerat să efectueze repararea acoperișului din contul său, cu prezentarea documentelor confirmative a cheltuielilor necesare reparației pentru luarea la evidență contabilă și cu recalcularea din plățile pentru serviciile comunale ulterioare ale familiei lui, dat fiind faptul că reparația acoperișului ținea de obligația administrației intimatei.

Drept urmare, susţine că la 25 august 2003, soția sa a încheiat contractul nr.09 cu Ceban Serghei, care este deținătorul patentei de întreprinzător nr. 136785, prin care au convenit asupra lucrărilor de reparație a acoperișului, fiind stabilită suma de 6180 lei, tot atunci, aceștia au întocmit actul de predare-primire a lucrărilor și o scrisoare de garanție asupra lucrărilor efectuate, fapt ce confirmă cu certitudine că efectuarea lucrărilor a fost din contul familiei recurentului, Indică că prin rezoluția președintelui a cooperativei din acea perioadă, au fost date indicații contabilității acesteia de a lua în calcul suma de 2500 lei, iar în luna iunie 2007 datoria lui s-a micșorat încă cu 2480 lei, astfel, la sfârșitul lunii iunie 2007, datoria, conform bonului de plată, constituia 37,14 lei . Însă, în anul 2010, în calitate de președinte a cooperativei a fost numită Razumova Svetlana, care a menționat că reparația acoperișului a fost ilegală, fapt constatat prin procesul-verbal al adunării locatarilor cooperativei din 19 aprilie 2010, totodată prin hotărârile acestei adunări eronat s-a constatat că dânsul de mai bine de 10 ani nu achită serviciile comunale, pe motiv că permanent efectuează lucrări de reparație a acoperișului, astfel, reprezentanții cooperativei nu recunosc suma de 5 580 lei ca fiind una legală și confirmată prin documente veridice,

deoarece probele ce atestă efectuarea lucrărilor sunt pertinente și concludente în sensul dat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că Croitoru Nichifor a luat cunoştinţă cu decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, la data de 08 mai 2014, fapt confirmat prin recipisa ce se conține în materialele cauzei în acest sens (f.d. 163 verso). Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la data de 09 iulie 2014 în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Croitoru Nichifor este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Croitoru Nichifor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. De altfel,verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei.

Însă acestea argumente nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Croitoru Nichifor asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Croitoru Nichifor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Croitoru Nichifor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva