2ra-2444-14 — Încasarea despăgubirii materiale

Prin hotărârea judecătoriei Şoldăneşti din 22 februarie 2012 acţiunea s-a admis, s-a încasat de la Pascari Igor în beneficiul Serviciului Grăniceri suma de 66037,68 lei, cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu instruirea în instituţia de învăţământ militar şi în contul statului taxa de stat în sumă de 1981 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014 s-a respins apelul declarat de Pascari Igor şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La 20 iunie 2014 Pascari Igor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat, că pricina s-a examinat în lipsa sa şi instanţa de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. 1

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că pricina s-a examinat în lipsa sa, Colegiul menţionează, că este unul declarativ, deoarece prima instanţă, dar şi instanţa de apel au înştiinţat în mod legal recurentul despre locul, data şi ora prezentării în şedinţele de judecată, ultimul însă, fără motive întemeiate, nu s-a prezentat în şedinţele de judecată (f.d. 84; 104;113;120;123; 124;133)..

Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine, că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) 2

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Pascari Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Pascari Igor împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3