2rac-462/14 — Încasarea prejudiciului cauzat

dosarul nr.2rac-462/14 prima instanţă: M. Juganari instanţa de apel: N. Cjernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Fabrica Avicola Tochile”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Fabrica Avicola Tochile” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Avicola Găinuşa” cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Avicola Găinuşa”, casată hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 16 decembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 06 august 2013, societatea cu răspundere limitată „Fabrica Avicola Tochile” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Avicola Găinuşa” cu privire la încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, prin hotarîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 09.12.2011, au fost recunoscute nule actele juridice care au stat la baza dobîndirii dreptului de proprietate de către SRL „Avicola – Găinuşa” asupra construcţiilor cu numerele cadastrale 2541108002.11, 2541108002.13, 2541108002.14, 2541108002.15, 2541108002.18, 2541108002.20, situate în s, Sipoteni r-nul Călăraşi cu revenirea dreptului de proprietate după SRL „Fabrica Avicola Tochile”. Menţionează reclamantul că hotarîrea în cauză, a devenit irevocabilă odată cu menţinerea acesteia în vigoare, prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 14.03.2012 şi Decizia Curţii Supreme din 12.07.2012. Astfel, la 29.10.2012, SRL „Fabrica Avicolă Tochile” şi-a redobîndit dreptul de proprietate asupra acestor construcţii, prin înregistrarea modificărilor corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile.

Susţine SRL „Fabrica Avicola Tochile” că pentru intrarea în posesia imobilelor, în adresa SRl „Avicola – Găinuşa” a fost expediată reclamaţia nr. 03/11 din 28.11.2012 cu solicitarea de a elibera benevol încăperile şi semnarea actului de transmitere - predare, însă prin răspunsul din 07.12.2012, propunerea a fost refuzată sub pretextul că SRL „Fabrica Avicola Tochile” urmează să compenseze SRL „Avicola – Găinuşa” îmbunătăţirile aduse acestor construcţii. Respectiv, în perioada de iarnă, din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile, SRL „Fabrica Avicola Tochile” nu a avut posibilitatea de a efectua careva acţiuni pentru a intra în posesia imobilelor, de care a fost deposedată ilegal şi i-au fost restituite pe cale judecătorească.

La 10 aprilie 2013, reprezentantul SRL „Fabrica Avicola Tochile”, împreună cu executorul judecătoresc Gheorghe Boţan s-au deplasat la faţa locului în r-nul Călăraşi, s. Sipoteni, comn. Tochile, unde s-a întocmit actul de constatare privind intrarea proprietarului în posesia imobilelor cu numerele cadastrale 2541108002.11, 2541108002.13, 2541108002.14, 2541108002.15, 2541108002.18, 2541108002.20. Conform, actului sus menţionat, clădirile erau încuiate cu lacăte, pe care le-a ridicat administratorul SRL „Avicola – Găinuşa” - Popovici Ion, dar aceste a refuzat să semneze actul întocmit de executorul judecătoresc. Consideră reclamante că, clădirile care sunt proprietatea SRL „Fabrica Avicola Tochile” s-au aflat în posesia nelegitimă a SRL „Avicola – Găinuşa” în perioada 05.12.2012-10.04.2013.

Ca urmare a acţiunilor întreprinse cu rea-credinţă de către administratorul SRL „Avicola – Găinuşa”, reclamanta nu a putut să utilizeze clădirile în vederea obţinerii unor venituri, iar pe de altă parte pîrîtul a realizat o economie nejustificată. Cere SRL „Fabrica Avicola Tochile” încasarea prejudiciului material în sumă de: 52 491,60 lei de la SRL „Avicola – Găinuşa”, cauzat ca urmare a privării de posesie şi folosinţă a acesteia de bunurile imobile proprietate privată, precum şi încasarea sumei de 7000 lei, achitată pentru serviciile executorului judecătoresc. Prin hotărîrea judecătoriei Călăraşi din 16 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Fabrica Avicola Tochile” a fost admis integral.

La 14 ianuarie 2014, SRL „Avicola – Găinuşa” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, prin care solicită admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, apelul declarat de Rind Alla a fost admis. S-a casat hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 16.12.2013, în pricina la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Fabrica Avicola Tochile” către SRL „Avicola Găinuşa” privind încasarea prejudiciului cauzat, şi s-a emis o nouă hotărâre, prin care: S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Fabrica Avicola Tochile” către SRL „Avicola Găinuşa” privind încasarea prejudiciului cauzat ca neîntemeiată.

La 16 iulie 2014, SRL „Fabrica Avicola Tochile” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezentate şi argumentele invocate, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii şi a admis erori care au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De asemenea, consideră că a fost aplicată o lege care nu trebuia aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea.

Indică recurentul că instanţa a distorsionat prevederile art. 25 Cod de executare. Cu referire la partea încălcării normelor de drept material, susţine recurentul că instanţa, deşi nu este relevant speţei, a aplicat prevederile art. 10 Cod de executare. Pe de altă parte a ignorat prevederile art. 9 alin. (1), art. 14, 315 alin. (1), art. 514, 1389 alin. (1), art. 1393 alin. (2) Cod civil. Mai susţine recurentul că instanţa de apel a indicat că imobilele închiriate nu au fost transmise în realitate şi că au menirea să inducă instanţa de judecată în eroare. Menţionează recurentul că cele relevate nici pe departe nu corespund adevărului, deoarece aceste relaţii de locaţiune au existat cu certitudine şi în baza contractelor s-au efectuat în mod oficial plăţi în sumă de 213 500 lei, prin transfer bancar (dispoziţiile de plată Nr.2 din 11.02.2013, Nr.3 din 19.02.2013, Nr.18 din 11.10.2013, toate anexate la dosar).

Concomitent, consideră recurentul că modul de examinare a acestor chestiuni în raport cu obiectul litigiului contravine art.118 al.3, art.240 al. 1, art.373 din CPC. Nu este de acord recurentul nici cu afirmaţiile instanţei precum că, prin scrisoarea SRL „Avicola-Găinuşa” din 14.03.2013, se dovedeşte faptul că imobilele litigioase au fost eliberate şi transmise încă la data de 08.12.2012, ceea ce nu este contestat de SRL „Fabrica Avicolă Tochile”. La 20 august 2014, SRL „Avicola-Găinuşa” a depus referinţă la recursul declarat de SRL „Fabrica Avicolă Tochile” în care invocă precum este depus tardiv şi nu este motivat, şi solicită respingerea acestuia ca inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererae de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Fabrica Avicola Tochile” inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Fabrica Avicola Tochile” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima