Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2rac-523/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
29 aprilie 2015
Părțile
SRL Poieniţa vs Primăria or. Vadul lui Vodă
Pe scurt
Temeiurile inadmisibilităţii recursului

2rac-523/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: V.Clima dosarul nr. 2rac-523/15 instanţa de apel: N.Traciuc, B.Bîrca, E.Fistican ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Poieniţa”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Poieniţa” împotriva Primăriei oraşului Vadul lui Vodă privind repararea prejudiciului cauzat prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Poieniţa” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 03 iunie 2014, c o n s t a t ă La 06 decembrie 2013 SRL ,,Poieniţa” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei oraşului Vadul lui Vodă privind repararea prejudiciului cauzat prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a indicat că, Primăria oraşului Vadul lui Vodă la 15.08.2013 s-a adresat faţă de SRL,,Poieniţa” cu o cerere de chemare în judecată privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a imobilului cu număr cadastral 315810031801, cu suprafaţa totală exterioară de 11 m.p., amplasa în or. Vadul lui Vodă, str. Ştefan cel Mare 36/1, proprietate a pîrîtului, pentru o despăgubire a bunului expropriat în mărime de 38 342 lei.

Menţionează că cererea de chemare în judecată nominalizată venea în contradicţie cu prevederile Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999, întrucît nu a fost respectată procedura prevăzută expres de legislaţia în vigoare. Indică reclamantul că, a avertizat de mai multe ori pîrîtul referitor la propunerea de expropriere nr. 489 din 25.06.2013, emisă în baza deciziei Primăriei or. Vadul lui Vodă nr. 4/9 din 18.04.2014. 1 Menţionează că a remis în adresa pîrîtului extrasul din copia raportului de evaluare nr. 1304-19 efectuat de către SRL,,Siascon Grup”, obiectul evaluării căruia a fost construcţia comercială cu nr. cadastral 3158100.318.01, cu suprafaţa de 11,6 m.p., amplasată în oraşul Vadul lui Vodă, str. Ştefan cel Mare 36/1, potrivit căruia valoarea de piaţă a construcţiei comerciale nominalizate, constituie 83 200 lei.

Invocă că potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) ale Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor patrimoniale supuse exproprierii şi din daunele cauzate proprietarului sau titularilor de alte drepturi reale. În acest sens, susţine că, la luarea deciziei de expropriere urma să se ţină cont şi de factorul cauzării SRL,,Poieiţa” a prejudiciului material, materializat sub formă de venit ratat, rezultat din locaţiunea acestui bun, fiind încheiat la 01.04.2014 contractul de arendă cu SRL,,Dimcea-Com” (ulterior SRL,,Deniana-Stil”), prin care magazinul în cauză a fost transmis în posesie şi folosinţă, contra unei plăţi lunare, astfel prejudiciul material constituind suma de 58 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 24 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată a Primăriei or. Vadul lui Vodă a fost scoasă de pe rol, din motivul nerespectării de către reclamant a procedurii de soluţionare a pricinii pe cale extrajudiciară. Indică că, în rezultatul acţiunilor ilegale întreprinse de către pîrît, la 01 noiembrie 2013 SRL,,Dimcea-Com” (ulterior SRL,,Deniana-Stil”) a depus o cerere cu privire la rezilierea înainte de termen a contractului de arendă nr. 1 din 01.04.2013, motivînd că toate aceste necesităţi survin în urma deciziilor Primăriei or. Vadul lui Vodă cu privire la exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Solicită reclamantul, încasarea de la Primăria or.

Vadul lui Vodă în beneficiul SRL,,Poieniţa” a venitului ratat în mărime de 58 000 lei, cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 5000 lei şi alte cheltuieli care vor fi suportate la examinarea pricinii. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 03 iunie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. A fost încasat de la SRL,,Poieniţa” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1740 lei, cheltuielile de judecare a pricinii suportate de către instanţa de judecată, legate de înştiinţarea şi chemarea părţilor în instanţă, în sumă de 29 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL ,,Poieniţa” a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de SRL ,,Poieniţa” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 03 iunie 2014. La 27 februarie 2015 SRL,,Poieniţa” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. 2 În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. În acest sens susţine că instanţele de judecată nu s-au expus asupra tuturor argumentelor invocate de participanţii la proces, iar concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Susţine că la luarea deciziei de expropriere urma să se ţină cont şi de factorul cauzării SRL,,Poieniţa” a prejudiciului material, materializat sub formă de venit ratat, rezultat din locaţiunea bunului litigios, iar instanţele de judecată urmau să se expună dacă reclamantul a fost în drept să solicite încasarea prejudiciului şi dacă este argumentată mărimea acestuia.

De asemenea indică că, instanţele de judecată contrar prevederilor art. 17 al Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488 din 08.07.1999, neîntemeiat au încasat taxa de stat în mărime de 1740 şi cheltuielile judiciare în mărime de 29 lei. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SRL ,,Poieniţa” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ,,Poieniţa” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL ,,Poieniţa”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Poieniţa”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.