2ra-2537/14 — Încasarea sumei, penalităţii şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-2537/14 instanţa de apel – L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maxim Ciudin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Maxim Ciudin împotriva Preotului Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas cu privire la încasarea sumei, penalităţii şi repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a Preotului Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf.

Vinere” Mihail Panas împotriva lui Maxim Ciudin cu privire la încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 în partea admiterii acţiunii iniţiale şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea iniţială, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 15 noiembrie 2011, Maxim Ciudin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Preotului Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că el a fost solicitat de către pârât să renoveze pictura bisericii „Sf. Vinere” la 21 iunie 2011, după ce ultimul a alungat o altă grupă de lucrători, astfel ajungând la înţelegerea ca pentru lucrările de renovare a picturii să-i fie achită suma de 200000 lei şi ca materialele să fie procurate tot de el. Menţionează că conform înţelegerii urma să cureţe pictura de fum, colb şi ceară, să repicteze locurile distruse şi în final să le conserve. La fel trebuia de pictat pridvorul. Afirmă că lucrul l-a început împreună cu Valeriu Atamaniuc şi Iurie Maximciuc. Susţine că a fost nevoit să facă lucrul de doua sau trei ori, din cauză că după ce finisa o etapă, pârâtul începea să strice sau să facă fel de fel de găuri prin biserică, iar el cu echipa lui au fost nevoiţi să tencuiască ferestrele, deşi nu este tencuitor şi să schimbe (repicteze) unele ornamente de câţiva centimetri mai la stânga sau mai la dreapta.

1 Mai indică că unele materiale le procura dânsul pentru a nu deranja părintele cu mărunţişuri, pe care îi primea cu mare greu sau ceartă. La fel, menţionează că la cererea lui de a semna un contract pârâtul a refuzat, iar după ce a hotărât să stopeze lucrul, Mihail Panas a fost de acord să semneze o recipisă. Invocă că după îndeplinirea a 70 % din volumul de lucru nu a fost achitat nici cu 50000 lei (25 %), şi la solicitările lui insistente de a-i achita suma de 100000 lei pentru 50 % din volumul de lucru, la 25 septembrie 2011 pârâtul totuşi i-a achitat 95000 lei. Afirmă că pentru pictarea în pridvor şi a două chivote l-au ajutat alte două persoane, Călin Roşca şi Adrian Zaplitnîi. La solicitarea preotului de a finisa mai repede, pentru că la 08 octombrie 2011 trebuia să vină Patriarhul Chiril I al Moscovei şi al întregii Rusii, lucrau şi noaptea.

Menţionează că a anunţat preotul cu trei zile înainte, adică la 05 octombrie, că pe data de 8 octombrie ei finisează lucrările şi doresc să primească restul banilor. La care pârâtul a zis că îi va achita, însă este o oarecare persoană care trebuie să-i doneze bani, care la moment e plecată peste hotare şi trebuie să mai aştepte, însă aşa şi nu a mai primit banii. Îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 970 şi 971 Cod civil şi art. 5, 6, 19, 38, 85, 86, 117, 166 şi 167 CPC. Solicită încasarea de la Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere”, Mihail Panas în beneficiul lei a sumei de 105000 lei. Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere”, Mihail Panas, reprezentat de avocatul Ion Moraru a depus cerere reconvenţională împotriva lui Maxim Ciudin, prin care a solicitat încasarea din contul lui Maxim Ciudin în beneficiul Preotului Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf.

Vinere” Mihail Panas suma de 95000 lei achitate conform recipisei din 29 iulie 2011, obligarea lui Maxim Ciudin de a achita pe viitor manopera unui pictor restaurator autorizat pentru a remedia prejudiciile aduse picturii Bisericii Înălţării Domnului „Sf. Vinere” şi pentru evitarea impregnării şi distrugerii picturii originare de substanţe chimice din componenţa vopselelor şi a detergenţilor folosite de Maxim Ciudin, încasarea din contul lui Maxim Ciudin a cheltuielilor pentru arendarea şi instalarea schelelor pentru renovarea lucrărilor de pictură în Catedrala Înălţarea Domnului „Sf. Vinere”, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reconvenţionale a menţionat că el a avut o înţelegere cu Maxim Ciudin prin care ultimul în schimbul a 200000 lei urma să renoveze şi să conserve calitativ pictura interioară a Sfintei Biserici fără ca să fie distrusă pictura originală.

Conform înţelegerii contractuale pârâtul a garantat că el este un profesionist cu experienţă în pictură şi lucrările vor fi îndeplinite de el şi echipa sa calitativ şi în termen. Afirmă că după încheierea contractului a fost nevoit să caute pentru efectuarea lucrărilor de renovare, schele care de fapt era datoria pârâtului. Susţine că în urma înţelegerii cu pârâtul a fost semnată o recipisă prin care el s-a obligat să achite suma de 200000 lei pentru lucrările de restaurare în interiorul Bisericii Înălţării Domnului „Sf. Vinere”.

Indică că din cauza că era nemulţumit de prestarea serviciilor efectuate de către Maxim Ciudin de nenumărate ori l-a prevenit şi l-a rugat să facă de mai multe ori unul şi acelaşi lucru, deoarece încălca regulile de restaurare şi folosea nişte metode defectuoase de spălare a picturii cu detergenţi prin care vădit distrugea stratul superior 2 de finisare al picturii, însă cu regret, nenumăratele rugăminţi erau fără nici un rezultat, deoarece dânsul nu cunoştea cum să restaureze şi să conserve calitativ şi corect pictura existentă. Menţionează că deşi lucrările nefinisate erau evident necalitative, totuşi a achitat lui Maxim Ciudin suma în valoare de 95000 lei. Actul de transmitere-primire a lucrărilor nu a dorit să-l întocmească şi să-l semneze.

Afirmă că la 29 decembrie 2011 în urma unui control din partea Comisiei de expertizare istorico-arhitecturală şi Ministerului de Cultură s-a confirmat că lucrările efectuate de Maxim Ciudin cu echipa sa sunt necalitative, fiind întocmit procesul- verbal al Comisiei de expertizare istorico-arhitecturală a intervenţiilor la Biserica Înălţarea Domnului „Sf. Vinere” prin care s-a constatat că la efectuarea lucrărilor de restaurare în interiorul Bisericii „Sf. Vinere” au fost utilizate metode defectuoase de spălare, cu utilizarea unor detergenţi, în loc de soluţii special preparate în acest sens prin care s-a adus grave prejudicii integrităţii şi valorii picturii. Mai mult decât atât, nu a fost efectuată foto-fixarea suprafeţelor la care a intervenit; a fost distrus în cea mai mare parte, stratul superior de finisare al picturii; au fost efectuate intervenţii în pictura originală.

La 13 iulie 2012 Maxim Ciudin, reprezentat de către Andrei Găulică a depus cerere de concretizare, solicitând încasarea de la Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas în beneficiul lui Maxim Ciudin în baza recipisei eliberate cu titlu de datorie a sumei de 105000 lei, încasarea cu titlu de penalităţi de întârziere, timp de 277 zile, de la momentul efectuării tuturor lucrărilor a sumei de 7997,17 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 2000 lei şi cu titlu de pagubă morală a sumei de 20000 lei. În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că în baza art. art. 602, 617, 619 Cod civil, el este îndreptăţit de a încasa pentru toată durata de întârziere o dobândă calculată reieşind din rata de refinanţare a BNM, care la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, constituia 7997,17 lei.

Afirmă că pe perioada 11 octombrie 2011 – 13 iulie 2012, rata dobânzii la creditele overnight stabilită de Banca Naţională a Moldovei a variat după cum urmează: 07 septembrie 2011 – 04 noiembrie 2011 - 13%, 05 noiembrie 2011 – 02 decembrie 2011 - 12,5%, 03 decembrie 2011 – 06 ianuarie 2012 - 11,5%, 07 ianuarie 2012 – 03 februarie 2012 - 9,5%, 04 februarie 2012 – 13 iulie 2012 - 7,5%. De, asemenea solicită în conformitate cu prevederile art. 619 Cod civil să fie încasată de la pârât şi 9% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 Cod civil.

Pentru suma de 105000 lei, în perioada de timp cuprinsă între: - 11 octombrie 2011 – 04 noiembrie 2011 (25 zile) rata de creditare overnight constituia 13%, astfel 105000 lei x 13%/365 zile=37,39 lei pe zi, pentru 25 zile (37,39 x 25 zile) = 934,75 lei + 9% (84,12 lei)=1018,87 lei; - 05 noiembrie 2011 – 02 decembrie 2011 (28 zile) rata de creditare overnight constituia 12,5%, astfel 105000 lei x 12,5%/365 zile = 35,95 lei pe zi, pentru 28 zile (35,95 x 28 zile) = 1006,6 lei + 9% (90,59 lei) = 1097,19 lei; - 03 decembrie 2011 – 06 ianuarie 2012 (35 zile) rata de creditare overnight constituia 11,5%, astfel 105000 lei x 11,5%/365 zile = 33,08 lei pe zi, pentru 35 zile (33,08 x 35 zile) = 1157,8 lei + 9% (104,2 lei) = 1262 lei; 3 - 07 ianuarie 2012 – 03 februarie 2012 (28 zile) rata de creditare overnight constituia 9,5%, astfel 105000 lei x 9,5%/365 zile = 27,32 lei pe zi, pentru 28 zile (27,32 x 28 zile) = 764,96 lei + 9% (68,84 lei) = 833,8 lei; - 04 februarie 2012 – 13 iulie 2012 (161 zile) rata de creditare overnight constituia 7,5%, astfel 105000 lei x 7,5%/365 zile = 21,57 lei pe zi, pentru 161 zile (21,57 x 161 zile) = 3472,77 lei + 9% (312,54 lei) = 3785,31 lei; în total dobândă la suma de 105000 lei pentru 277 zile dobândă va constitui 1018,87 + 1097,19 + 1262 + 833,8 + 3785,31 = 7997,17 lei.

Cu referire la art. art. 9, 512, 514, 572, 602 Cod civil, invocă că pârâtul nu a executat complet şi în mod corespunzător obligaţiunile sale asumate faţă de el. Susţine că i-au fost cauzate nu doar pagube materiale, dar şi morale, survenite ca rezultat al refuzului pârâtului de a achita pentru tot lucru efectuat cu el conform înţelegerii ce a avut loc, precum şi a înjosirii sale de către pârât în localul sfânt a aceleaşi biserici în prezenţa lucrătorilor „Jurnal TV”, care au şi filmat comportamentul nedemn de preot a lui Mihail Panas. Afirmă că în legătură cu faptul că pârâtul a refuzat să-l achite complet, onoarea şi demnitatea lui a căzut total în ochii colegilor săi (Valeriu Atamaniuc, Iurie Maximciuc, Călin Roşca, Adrian Zaplitnîi) cu care nici până în ziua de azi nu s-a achitat complet pentru lucrul deja efectuat de ei la Catedrala Înălţării Domnului „Sf.

Vinere”. Ca rezultat al retrăirile şi suferinţe psihice şi fizice, legate de atentarea la drepturile lui personale nepatrimoniale prevăzute de art. 1422 Cod civil, consideră că încasarea unei pagube morale de 20000 lei va fi o sumă relativ echitabilă pentru retrăirile şi suferinţele sale. La 10 ianuarie 2013 Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere”, Mihail Panas, reprezentat de avocatul Adrian Cojocaru a depus cerere reconvenţională suplimentară împotriva lui Maxim Ciudin, prin care a solicitat încasarea din contul lui Maxim Ciudin în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 40000 lei. Cerinţele cu privire la prejudiciul moral le întemeiază pe dispoziţiile art. 1422 şi 1423 Cod civil.

Menţionează că în rezultatul acţiunilor lui Maxim Ciudin de învinuire nefondată a sa în neonorarea obligaţiunilor şi mediatizarea acestui caz i s-a adus o ştirbire a imaginei şi reputaţiei lui ţinând cont de funcţia şi postul pe care îl ocupă. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 a fost admisă acţiunea iniţială parţial, încasat din contul Preotului Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas în beneficiul lui Maxim Ciudin în baza recipisei eliberate cu titlu de datorie suma de 105000 lei, penalitatea de întârziere, timp de 277 zile, de la momentul efectuării tuturor lucrărilor suma de 799,17 lei, cheltuielile de judecată suma de 2000 lei (două mii) şi paguba morală în sumă de 5000 lei, în total 119997,17 lei şi respinsă acţiunea reconvenţională.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii şi în această parte emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea iniţială, în rest hotărârea a fost menţinută. La 11 iunie 2014 Maxim Ciudin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. 4 În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Consideră că concluziile instanţei de apel sunt contradictorii, deoarece aceasta apreciază critic hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii iniţiale, casând-o şi respingând acţiunea şi totodată menţine soluţia primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii reconvenţionale. Susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie circumstanţele constatate cu certitudine de prima instanţă prin declaraţiile martorilor Valeriu Atamaniuc şi Călin Roşca, declaraţiile lui Maxim Ciudin, autorizaţia în original eliberată de Mihail Panaş, înscrisurile prezentate la cerere ce confirma circumstanţele prezentate în acţiune, fotografiile la începerea lucrărilor şi după efectuarea lucrărilor.

Prin referinţa depusă la 06 august 2014 Preotul Paroh al Catedralei Înălţării Domnului „Sf. Vinere” Mihail Panas a solicitat respingerea recursului declarat de Maxim Ciudin cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 08 aprilie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire cu nr. de ieşire 873 (f. d. 152). Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 iunie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Maxim Ciudin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Maxim Ciudin, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maxim Ciudin ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Maxim Ciudin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6