3ra-1065/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Holevițcaia dosarul nr. 3ra-1065/14 (Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău) instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Maria Ghervas examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 19 decembrie 2013 și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, c o n s t a t ă La 13 iunie 2011 Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 decembrie 2013 acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescriție. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 19 decembrie 2013 și emisă o hotărâre nouă prin care s-a admis acțiunea, s-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 21/698 din 10 mai 2011 și s-a obligat Inspectoratul să semneze contractul cu titlu gratuit de furnizare on-line a informațiilor relevante pentru identificarea debitorului, patrimoniului acestuia, conturilor sale bancare și locului aflării lor, precum și să furnizeze aceste informații către executorii judecătorești în condițiile Codului de Executare și Legii privind executorii judecătorești. La 04 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că Curtea de Apel Chișinău a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material. Susține că instanța de apel greșit a concluzionat că acțiunea este înaintată în termen deoarece la depunerea acțiunii, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești nu a solicitat anularea răspunsului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 21/698 din 10 mai 2011, această pretenție fiind înaintată ulterior. Mai indică că în virtutea legii este îndreptățită să furnizeze informații solicitate de către executorii judecătorești doar în limita necesității executării documentelor executorii, având obligația să protejeze informația ce o deține pentru a preveni prejudicierea persoanelor vizate.

Pretinde că Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești solicită informații indiferent de faptul dacă persoana are calitatea de debitor în cadrul procedurii de executare, ceea ce contravine prevederilor legale imperative. Consideră că instanța de apel în mod eronat a admis integral acțiunea, neanalizând în prealabil pe categorii și în detalii tipurile informației solicitate pentru a stabili dacă aceasta este necesară pentru executarea documentelor executorii. Iar decizia recurată a Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2014 este susceptibilă interpretării diferite și poate servi drept instrument abuziv în furnizarea informației către executorii judecătorești. La 21 iulie 2014 în adresa intimatei Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a fost expediată copia recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 12 august 2014 intimata Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a depus referință la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia și a solicitat respingerea lui cu menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel. Indică că în cadrul examinării cauzei în fond și în apel, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat niciodată nu a invocat omiterea termenului prescripției extinctive de contestare a actului administrativ, iar Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău contrar normelor de drept pertinente din oficiu a aplicat prescripția. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor legale imperative prin solicitarea informațiilor referitoare la debitori, patrimoniul acestora și locul aflării bunurilor, intimata o apreciază ca fiind exclusiv declarativă.

Menționează că informațiile solicitate de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat spre furnizare circumscriu circuitul civil al bunurilor pasibile urmăririi silite, iar identificarea acestora influențează în mod direct eficiența executării și determină termenul derulării ei. Într-un final, susține intimata că Curtea de Apel Chișinău în mod just a admis acțiunea înaintată, iar argumentele recursului le apreciază ca fiind declarative. Examinând temeiurile recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatei Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 2 Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, argumentul recurentului ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că Curtea de Apel Chișinău a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material prin aprecierea acțiunii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești ca fiind înaintată în termenul prescripției extinctive, pe când aceasta a fost depusă tardiv, nu poate fi reținut deoarece materialele prezente la dosar relevă cu certitudine că prezenta acțiune a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 21/698 din 10 mai 2011, a parvenit în adresa intimatei la 12 mai 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 13 iunie 2011, prima zi lucrătoare (luni) după ziua de 11 iunie 2011 (sâmbătă) în care termenul de 30 zile de înaintare a acțiunii în contencios administrativ, a expirat, încadrându-se în prevederile art. 112 alin. (2) CPC.

3 În acest context, instanța de recurs subliniază că argumentul recurentului precum că pretenția Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cu privire la ilegalitatea răspunsului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 21/698 din 10 mai 2011, a fost înaintată ulterior intentării acțiunii în judecată, adică pe parcursul examinării pricinii, este eronat deoarece prin cererea de chemare în judecată depusă la 13 iunie 2011, intimata-reclamantă a contestat legalitatea respectivului refuz al recurentei de a-i furniza informația cu privire la identificarea debitorilor și bunurilor acestora în cadrul procedurii de executare. Deci, de la bun început Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a pretins că răspunsul oferit de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a fost ilegal și neîntemeiat.

Cât despre argumentul recurentului privind încălcarea normelor imperative de drept prin obligarea furnizării către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a informațiilor solicitate ce pot exceda necesitățile procedurii de executare, instanța de recurs îl apreciază ca fiind neîntemeiat deoarece în textul deciziei recurate a Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2014, instanța de apel a specificat direct și expres despre obligarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat să semneze contractul cu titlu gratuit de furnizare on-line a informațiilor relevante pentru identificarea debitorului, patrimoniului acestuia, conturilor sale bancare și locului aflării lor, precum și să furnizeze aceste informații către executorii judecătorești exclusiv în condițiile Codului de Executare și Legii privind executorii judecătorești.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării anterioare a pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, ca fiind inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Maria Ghervas 5