2ra-2279/14 — Recalcularea şi achitrea salariului

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia Dosarul nr. 2ra-2279/14 Judecător: L. Curca Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Anton, A. Panov, T. Pelin DECIZIE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druță examinând recursului declarat de Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihailov Gheorghe şi Enachi Vasile împotriva SC „Micarnes” SA, Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimișlia privind recalcularea şi achitarea salariului, penalităţii de întîrziere, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014, prin care a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 29 octombrie 2013 cu emiterea unei noi hotărâri, c o n s t a t ă : La 21 ianuarie 2013, Mihailov Gheorghe şi Enachi Vasile s-au adresat cu cererea de chemare în judecată către SC „Micarnes” SA, Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia, solicitînd recalcularea şi achitarea salariului, penalităţii de întîrziere, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cerinţelor sale reclamanţii au indicat că în perioada anilor 2005- 2010 au activat în calitate de paznici la SC „Micarnes” SA. În timpul activităţii lor, până în anul 2010, au fost indexate careva plăţi salariale ale reclamanților, dar achitarea acestora nu s-a efectuat. La solicitările de a fi achitate sumele respective, se invoca motivul lipsei banilor. Conform certificatului eliberat de către SC „Micarnes” SA au fost indexate parțial salariile, care erau mai mici decât salariul minim garantat, iar pe unele luni chiar nefiind indexate. Adresându-se cu cerere către administraţia întreprinderii, reclamanţii au primit refuz de a le fi recalculate salariile conform salariului minim garantat de stat şi de a fi achitate plățile salariale pentru anii de activitate 2007-2010.

Au mai invocat reclamanții că de către angajator s-a efectuat recalcularea salariului şi a cărorva plăţi pentru activitatea reclamanţilor doar pentru anul 2010, refuzând recalcularea şi achitarea salariilor pentru anii precedenţi de activitate. Susțin reclamanții că activau 10 zile calendaristice pe lună, ceea ce constituie 240 ore lunar. Asupra pretenţiilor împotriva Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimişlia reclamanţii au invocat că au depus petiţie în adresa Guvernului Republicii Moldova prin intermediul poştei electronice la data de 29 noiembrie 2012, apoi petiţia a fost remisă după competenţă Inspectorului General de Stat al Muncii, care au remis-o spre examinare Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimişlia.

Menționează reclamanții că în urma controlului la SC „Micarnes” SA, Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimişlia a întocmit proces verbal pe faptul încălcării legislaţiei muncii şi dreptului salariatului în privinţa întreprinderii menţionate, iar prescripţie de înlăturare a neajunsurilor depistate nu a fost emisă. Astfel consideră reclamanţii, că nu au fost luate măsuri suficiente pentru restabilirea lor în drepturi, deasemenea la finisarea examinării petiţiei reclamanţii nu au primit răspuns despre rezultatele examinării petiţiei, primind răspuns abia peste 42 zile de la depunerea petiţiei, astfel reclamanţii consideră că li s-au încălcat dreptul la petiţionare.

Reclamantul Enachi Vasile a solicitat încasarea de la SC „Micarnes” SA în beneficiul său salariul neachitat pentru munca prestată în perioada anilor 2007-2010 în mărime de 31 286,4 lei, a compensaţiei pentru concediile nefolosite în sumă de 3 142,8 lei, a compensaţiei pentru neachitarea salariului şi altor plăţi în termen, în mărime de 40 970,3 lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, încasarea de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimişlia suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în legătură cu neexecutarea măsurilor de repunere în drepturi salariale.

Reclamantul Mihailov Gheorghe a solicitat încasarea de la SC „Micarnes” SA în leneficiul său a salariul neachitat pentru munca prestată în perioada anilor 2007- 2010 în mărime de 30 242,08 lei, penalitatea la salariul neachitat în mărime de 33 214,39 lei, a compensaţiei pentru concediile nefolosite în sumă de 2 722 lei, a penalităţii compensaţiei pentru concediile nefolosite în sumă de 2082,33 lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei, încasarea de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimişlia suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în legătură cu neexecutarea măsurilor de repunere în drepturi salariale a petiţionarului.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 29 octombrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial: s-a încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul lui Enachi Vasile cu titlu de salariu neachitat 2 858 lei, cu tiu de indemnizaţie neachitată 403 lei, cu titlu de penalitate 3 368,61 lei, cu titlu de prejudiciu moral 3 000 lei, în total 9 629,61 lei; s-a încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul lui Mihailov Gheorghe cu titlu de salariu neachitat suma de 3 844 lei, cu titlu de indemnizaţie neachitată 351 lei, cu titlu de penalitate 4 550,36 lei, cu titlu de prejudiciu moral 3 000 lei, în total 11 955,36 lei; s-a încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 647,54 lei; în rest acţiunea s-a respins.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014 au fost admise apelurile declarate de Mihailov Gheorghe şi Enachi Vasile, din alte motive. A fost casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 29 octombrie 2013 în partea respingerii cererii lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind încasarea prejudiciului moral, fiind pronunţată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care, cererea lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind nesoluționarea petiției în termen şi încasarea prejudiciului moral - s-a scos de pe rol, pe motivul nerespectării de către reclamanți a procedurii prealabile.

În rest hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 29 octombrie 2013 a fost menţinută.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 mai 2014, Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe au declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral: -să fie încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul lui Vasile Enachi restanța salarială pe 3 ani - 30242,08 lei, penalitate - 35724, 50 lei, compensație pentru concediile nefolosite - 2770,80 lei, penalitate - 2119, 66 lei, iar în total suma de -71 041, 201ei; -să fie încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul lui Gheorghe Mihailov restanța salarială pe 3 ani - 30242,08 lei, penalitate - 33214,39 lei, compensație pentru concediile ne folosite – 2722,80 lei, penalitate - 2082,33 lei, iar în total suma de – 68 260,8 lei, -să fie încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiului lui Vasile Enachi şi G. Mihailov prejudiciu moral cîte 20 000 lei pentru fiecare.

-să fie încasat de la ITM Cimişlia în beneficiul lui V. Enachi şi Gh. Mihailov prejudiciu moral cîte 10 000 lei pentru fiecare. -să fie obligaţi SC „Micarnes” SA şi ITM Cimișlia solidar să achite cheltuielile de judecată. În motivarea recursului au indicat că instanța de apel cât şi instanța de fond au dat o apreciere greșită circumstanțelor pricinii, au aplicat eronat legea şi au încălcat normele de drept material şi procedural, cu reiterarea temeiurilor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 24.02.2014 (f.d.

108), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia de către recurenți, recursul se consideră declarat în termen. La 23 iulie 2014, SA „Micarnes” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitând declararea acestuia inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 august 2014, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenta părților.

Examinând motivele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, din alte motive, din următoarele considerente: În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre”.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM „Probe în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile pârților, precum şi altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților şi ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.” Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea pricinii.” Decizia instanței de apel, prin care a fost admis apelul, din alte motive decât cele invocate de apelanți și casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 29 octombrie 2013 în partea respingerii cererii lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind încasarea prejudiciului moral, fiind pronunţată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care, cererea lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind nesoluționarea petiției în termen şi încasarea prejudiciului moral - s-a scos de pe rol, a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată ilegală şi neîntemeiată în partea dată, urmând a fi casată în partea dată.

Totodată, Colegiul menționează cu referire la capătul de cerere a reclamanților privind încasarea plăților salariale și indemnizațiilor restante, atât prima instanță cât și instanța de apel justificat au admis parțial respectiva cerință și s-a încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul lui Enachi Vasile cu titlu de salariu neachitat 2 858 lei, cu titlu de indemnizație neachitată 403 lei, cu titlu de penalitate 3 368,61 lei, cu titlu de prejudiciu moral 3 000 lei, în total 9 629,61 lei; s-a încasat de la SC „Micarnes” SA în beneficiul lui Mihailov Gheorghe cu titlu de salariu neachitat suma de 3 844 lei, cu titlu de indemnizație neachitată 351 lei, cu titlu de penalitate 4 550,36 lei, cu titlu de prejudiciu moral 3 000 lei, în total 11 955,36 lei, din considerentele ce urmează: Conform art. 267 alin. (1) Codul civil al RM, „Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani”.

Conform art. 272 alin. (1) Codul civil al RM „Termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.” Conform art. 355 alin. (1) și alin. (2) Codul muncii al RM „(1) Cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: a) în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său; b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului.

(2) Cererile depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a termenelor prevăzute la alin.(1) pot fi repuse în termen de instanţa de judecată.” În acest context legal, Colegiul menționează că instanțele inferioare corect au determinat că termenul de prescripție în vederea recuperării plăților salariale este de 3 ani de zile din momentul încălcării dreptului salariatului de a primi salariul, dispunând calcularea restanței la salariu pe perioada: pentru Mihailov Gheorghe: 21.01.2010 - 25.10.2010 şi pentru Enachi Vasile: 21.01.2010 - 19.07.2010, având în vedere faptul că reclamanții s-au adresat în instanța de judecată la data de 21.01.2013. Conform art. 116 alin. (3) și (4) CPC al RM „(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.” Cu referire la cererea reclamantului Enachi Vasile prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripție, Colegiul reține faptul că instanțele inferioare justificat au respins respectiva cerere, având în vedere faptul că reclamantul nu a anexat nici o probă admisibilă și pertinentă în susținerea acesteia.

Cu referire la cuantumul salariului minim pentru personalul auxiliar din ramura agriculturii, în baza căruia urmează a fi calculate restanțele salariale și indemnizațiile neachitate recurenților, instanțele justificat au aplicat prevederile Hotărârii Guvernului nr. 32 din 4 iulie 2007 şi Convenția colectivă privind cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real nr. 9 din 28.01.2010, care prevăd respectiv 3,26 lei/oră şi 3,55 lei/oră și a respins calculele prezentate de către reclamanți ca fiind nefondate.

În acelaş timp, Colegiul reține ca fiind ilegală decizia instanței de apel în partea scoaterii de pe rol a cererii lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind nesoluționarea petiției în termen şi încasarea prejudiciului moral, urmând a fi casată cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretențiilor în partea dată din considerentele ce urmează: Conform art. 3 alin. (1) „Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000 „(1) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).” Conform art. 1404 alin. (1) și (2) Cod Civil al RM „(1) Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică.

Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave. (2) Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile indicate la alin.(1).” Recurenții Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe, au solicitat atât în instanțele inferioare cât și în cererea de recurs, exclusiv încasarea de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia în beneficiul lor a prejudiciului moral, și anume câte 10 000 lei pentru fiecare, fără a contesta de facto vre-un act administrativ al Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimișlia, sau inacțiunea organului respectiv prin solicitări exprese.

În asemenea situație de fapt, Colegiul menționează că compensarea prejudiciului moral de către un organ al administrației publice locale, poate surveni numai ca efect al unei eventuale constatări a instanței de judecată privind ilegalitatea actului administrativ sau inacțiunea organului vizat, astfel în speța din litigiu, cerința recurenților privind încasarea de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia în beneficiul lor a prejudiciului moral urmează fi respinsă ca fiind neîntemeiată. Mai mult ca atât, Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia nu poate avea calitate de subiect al raporturilor civile de muncă, care ar putea fi obligat de a compensa un eventual prejudiciul moral solicitat de recurenți.

Compensarea acestui prejudiciul moral poate surveni doar ca efect al unei acţiuni admise în contencios administrativ. Având în vedere cele expuse, decizia Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014 este ilegală în partea scoaterii de pe rol a cererii lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind nesoluționarea petiției în termen şi încasarea prejudiciului moral, urmând a fi casată, cu emiterea unei noi hotărîri în partea dată de respingere a pretenţiilor înaintate. În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014 ca fiind legală şi întemeiată urmează a fi menţinută. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție . d e c i d e : Se admite recursul declarat de Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihailov Gheorghe şi Enachi Vasile împotriva SC „Micarnes” SA, Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimișlia privind recalcularea şi achitarea salariului, penalităţii de întîrziere, încasarea prejudiciului material şi moral, în partea scoaterii de pe rol a cererii lui Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia privind nesoluționarea petiției în termen şi încasarea prejudiciului moral, cu pronunţarea unei nou hotărîri în partea dată prin care: Se respinge capătul de cerere înaintat de Enachi Vasile şi Mihailov Gheorghe împotriva Inspectoratului Teritorial de Muncă Cimișlia privind încasarea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiat.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druță