2ra-2596/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-2596/14 : Instanţa de fond judecătoria Buiucani mun. Chişinău (judecător: O. Cojocaru) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Galina Stratulat Judecători: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Focşa Anatolie şi Ministerul Justiţiei împotriva deciziei din data de 11 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focşa Anatolie împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termeni rezonabili a cauzei şi repararea prejudiciului moral, c o n s t a t ă : La data de 10 ianuarie 2014 reclamantul Focşa Anatolie s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 04 ianuarie 2011 a depus la Judecătoria Căuşeni o cerere de chemare în judecată privind contestarea actelor administrative, anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi încasarea prejudiciului moral. A menţionat reclamantul că cererea de chemare în judecată la Judecătoria Căuşeni a fost strămutată spre examinare la Judecătoria Ştefan-Vodă. Prin încheierea Judecătoriei Ştefan- Vodă din 07 octombrie 2011, cererea de chemare a fost scoasă de pe rol, iar prin decizia Curţii de Apel Bender încheierea dată a fost casată cu remiterea cauzei la rejudecare. Mai susţine reclamantul că la data de 21 mai 2013 Judecătoria Ştefan-Vodă prin încheiere a dispus încetarea procesului, încheiere care la fel a fost casată.

Astfel, subliniază Focşa Anatolie, după 3 ani de zile de la depunerea cererii de chemare în judecată, examinarea în fond a pricinii nu a început. A solicitat reclamantul constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei cauzat prin această încălcare. Prin hotărârea din 25 februarie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a constatat faptul încălcării dreptului la examinare a cauzei în termen rezonabil şi s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Focşa Anatolie prejudiciul moral în sumă de 500 lei.

Prin decizia din 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei al RM şi de către Focşa Anatolie cu menţinerea hotărârii din 25 februarie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău. La data de 07 iulie 2014 şi 23 iulie 2014 recurentul-Focşa Anatolie a depus recurs împotriva deciziei din data de 11 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că, instanţa de apel şi cea de fond nu au luat în calcul faptul că cererea de chemare în judecată înaintată pe faptul că după 3 ani şi 3 luni de zile de la depunerea cererii, din vina exclusivă a instanţei judecătoreşti naţionale în persoana judecătorului Judecătoriei Ştefan Vodă, A. Neguriţă, nu s - a început examinarea în fond a cauzei.

Consideră recurentul că instanţele inferioare invocă faptul că la data de 07.07.2011, 09.09.2011, 26.12.2013 şedinţele de judecată de la Judecătoria Ştefan Vodă au fost amînate din cauză că recurentul nu a fost prezent în aceste şedinţe, însă indică recurentul că pentru datele respective citaţie nu a primit şi nu a cunoscut despre data petrecerii şedinţelor de judecată. Totodată în opinia recurentului, la materialele cauzei civile nu există nici o dovadă a citării acestuia pentru datele şedinţelor de judecată indicate mai sus. Mai indică recurentul că afirmațiile pîrîtului şi probele care ar dovedi faptul că a fost citat şi citaţiile au fost recepţionate de către recurent, nu au fost prezentate, instanţa de fond şi cea de apel urmau să ţină cont de aceste aspecte dar nu să se conducă de ele la motivarea hotărîrilor.

Or, instanţele inferioare prin invocarea în Hotărîri a unor date mincinoase şi neprobate prin dovada expedierii şi recepţionării citaţiilor, au luat o poziţie părtinitoare în raport cu pîrîtul şi sfidătoare în raport cu recurentul. La data de 21 august 2014 Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei din 11 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, considerînd-o ca fiind neîntemeiată şi pasibilă casării. În motivare a indicat că conform rigorilor Codului de procedură civilă, concluziile privind circumstanţele de fapt ale cauzei se motivează în hotărîre doar prin probe. Hotărîrea nu poate fi bazată pe presupuneri despre circumstanţele cauzei. Hotărîrea se bazează doar pe dovezile care au fost prezentate de părţi şi ceilalţi participanţi la proces în corespundere cu cerinţele articolului 53-56 ale CPC privind pertinenţa, admisibilitatea şi veridicitatea probelor.

Susţine că, concluziile instanţei de apel derivă parţial din aprecierea eronată a normelor de drept material ce reglementează examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În acest sens, indică că statul răspunde eventual patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, iar elucidarea cazurilor şi condiţiilor de răspundere patrimonială se face printr-o lege specială. Indică recurentul că instanţa de judecată nu a admis amînări nejustificate ale şedinţelor de judecată.

De asemenea, reclamantul/intimatul nu a depus cereri de accelerare a procedurii de examinare a pricinii şi nu a invocat pericolul de încălcare a termenului rezonabil de soluţionare a litigiului în conformitate cu art. 192 alin. (1') Cod de procedură civilă, prin urmare nu a avut un interes sporit în cadrul examinării cauzei. Consideră că instanţele de judecată nejustificat au dispus încasarea din contul bugetului statului în beneficiul lui Focşa Anatolie a sumei de 500 lei drept despăgubire pentru prejudiciul moral, aplicînd în mod eronat prevederile Legii nr.87. Analizând modul în care recurenţii şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de către recurenţi în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentele recurenţilor privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material şi procedural, Colegiul menţionează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că aceste argumente ale recurenţilor poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Focşa Anatolie şi Ministerul Justiţiei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Focşa Anatolie şi Ministerul Justiţiei împotriva deciziei din data de 11 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală