2rac-352/14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău: jud. Iu. Potîngă dosarul nr. 2rac-352/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. L. Popova, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător – Ala Cobăneanu Judecătorii – Dumitru Mardari, Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ciobanu- Niţuleac Vladislav, acţionînd în interesele SRL „LEVAS-COM”, (în baza mandatului seria nr. 0240943 din 20 februarie 2013), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” împotriva SRL „LEVAS-COM” cu privire la încasarea datoriei, penalităţilor de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, şi la acţiunea reconvenţională a SRL „LEVAS-COM” împotriva ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” privind declararea nulă a contractului de arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „LEVAS-COM” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 25 iunie 2012, ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „LEVAS-COM” cu privire la încasarea datoriei, penalităţilor de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 30 iunie 2008, a încheiat cu pîrîtul SRL „LEVAS-COM” contractul nr. 33a privind amplasarea staţiei de alimentare cu produse petroliere şi gaze (deservire tehnică şi spălătorie) în zona de protecţie a drumului M2 (procesul-verbal din 30 iunie 2008). Conform prevederilor contractuale la cap. II, pct. 3, pîrîtul s-a obligat să achite reclamantului, trimestrial, în cote egale, arenda pentru terenurile amplasate pe drumul M2, conform calculului din anexa nr. 1, parte integrantă a contractului.

Însă, menţionează reclamantul că din motive neîntemeiate, SRL „LEVAS- COM” refuză să-şi onoreze benevol obligaţiile contractuale, deşi a acceptat la semnarea contractului toate condiţiile stipulate în acesta. Astfel, afirmă ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” că pentru perioada trimestrului III 2009 – tr. II 2011, s-a format o datorie în sumă de 57 343,60 lei. Declară reclamantul că de la data de 18 februarie 2011 pînă în prezent au fost expediate în adresa pîrîtului mai multe scrisori prin care s-a solicitat achitarea benevolă a datoriilor formate, însă fără nici un rezultat.

Menţionează, ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” că la 22 mai 2012, în adresa pîrîtului SRL „LEVAS-COM” a fost înaintată o somaţie sub nr. 05/1-03/833, prin care s-a solicitat achitarea datoriei în sumă de 57 343,60 lei şi a penalităţii de 1 întîrziere în mărime de 0,15%, ceea ce constituie 48 215,38 lei din suma datoriei, conform prevederilor pct. 5 cap. II a prezentului contract, calculată la 01 mai 2012. Dar, în mod tacit, SRL „LEVAS-COM” a refuzat achitarea datoriilor faţă de reclamant. Cere ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” să fie încasat din contul SRL „LEVAS-COM” în beneficiul său datoria formată în urma nerespectării contractului de arendă nr. 33a din 30 iunie 2008 în sumă de 57343,60 lei, a penalităţii de întîrziere în sumă de 48215,38 lei, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 2184,82 lei.

Ulterior, reclamantul şi-a concretizat pretenţiile, micşorînd cuantumul penalităţii de întîrziere de la 48215,38 lei la 15483,60 lei, cerînd astfel să fie încasat de la SRL „LEVAS-COM” în beneficiul ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” suma de 15483,60 lei ca penalitate de întîrziere. La 28 martie 2013, SRL „LEVAS-COM” a depus o cerere reconvenţională împotriva ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” cu privire la declararea nulă a contractului de arendă nr. 33a din 30 iunie 2008, cu aducerea părţilor în poziţia iniţială pînă la semnarea contractului.

În motivarea acţiunii reconvenţionale SRL „LEVAS-COM” a invocat că contractul de arendă nr. 33a din 30 iunie 2008, este nevalabil din momentul semnării acestuia, deoarece atît acest contract, cît şi facturile fiscale eliberate în baza acestui contract nu au fost semnate de către directorul SRL „LEVAS-COM” – Danu Galina sau oricare altă persoană împuternicită de a încheia şi semna asemenea acte juridice, ci de o persoană neîmputernicită.

Afirmă reclamantul-pîrît că conform prevederilor art. 226 Cod civil, în cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic sunt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparaţie cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări. Astfel, declară reclamantul-pîrît că ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” la momentul încheierii contractului trebuia să cunoască despre aceste limitări ale persoanei care a semnat contractul în locul directorului firmei SRL „LEVAS-COM” – Danu Galina.

Cere SRL „LEVAS-COM” să fie declarat nul contractul de arendă nr. 33a din 30 iunie 2008, încheiat cu ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” privind transmiterea în posesiune şi folosinţă temporară cu plată a terenului cu suprafaţa totală de 0,2 ha situat în zona de protecţie a drumului M2 Chişinău – Soroca frontieră cu Ucraina, km 6+390 (stînga) pentru amplasarea staţiei de alimentare cu produse petroliere şi gaze (deservire tehnică şi spălătorie), cu aducerea părţilor la poziţia iniţială semnării actului juridic. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost integral admisă acţiunea principală, a fost încasat din contul SRL „LEVAS-COM” în beneficiul ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” datoria în sumă de 57343,60 lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 15483,60 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2184,82 lei.

Iar, acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „LEVAS-COM” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013. 2 La 14 mai 2014, Ciobanu-Niţuleac Vladislav, acţionînd în interesele SRL „LEVAS-COM”, (în baza mandatului seria nr. 0240943 din 20 februarie 2013), a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Recurentul Ciobanu-Niţuleac Vladislav, acţionînd în interesele SRL „LEVAS- COM”, a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe, deoarece la examinarea cauze civile de către prima instanţă au fost încălcate normele de drept procedural, iar instanţa de apel nu a luat acest fapt în considerare. Consideră recurentul că instanţa de apel eronat a ajuns la concluzia că de către instanţa de fond la examinarea prezentei pricini civile a fost respectată procedura de citare legale a părţilor la proces, deoarece atît în adresa recurentului „LEVAS-COM”, cît şi în adresa reprezentantului acestuia nu a parvenit nici o citaţie prin care să fie anunţaţi despre data, ora şi locul următoarelor şedinţe de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Ciobanu-Niţuleac Vladislav, în interesele SRL „LEVAS-COM” în termen, avînd în vedere că din scrisoarea de expediere a copiei deciziei nu este indicată data cînd a fost expediată decizia în adresa recurentului şi careva date privind recepţionarea acesteia la fel lipsesc. La 10 iulie 2014, intimatul ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor” a depus referinţă la recursul declarat de către Ciobanu-Niţuleac Vladislav, în interesele SRL „LEVAS-COM”, solicitînd respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 3 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ciobanu-Niţuleac Vladislav, în interesele SRL „LEVAS-COM” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Argumentele invocate de către Ciobanu-Niţuleac Vladislav, în interesele SRL „LEVAS-COM” în recurs precum că la examinarea cauzei civile de către prima instanţă au fost încălcate normele de drept procedural,cauza fiind examinată în lipsa sa, iar instanţa de apel nu a luat acest fapt în considerare, Colegiul consideră că nu pot fi reţinute, deoarece conform procesului verbal din 29.04.2013, reprezentantul SRL „LEVAS-COM” a participat în şedinţa de judecată fiind înştiinţat pentru şedinţa din 04 iulie 2013 ( f.d.37), în şedinţa din 04 iulie 2014, reprezentantul SRL „LEVAS- COM” nu s-a prezentat, pricina fiind examinată în fond, deliberarea fiind amînată pentru 19.11.2013. Astfel, recurentul avînd cunoştinţă de examinarea cauzei, participînd la examinare, solicitînd în repetate rînduri amînarea şedinţelor judiciare, urma să se intereseze de soarta dosarului şi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Or, instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea în eroare. Buna- credinţă prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligenţă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 4 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ciobanu- Niţuleac Vladislav, în interesele SRL „LEVAS-COM”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ciobanu-Niţuleac Vladislav, în interesele SRL „LEVAS-COM”, se consideră, ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 5