2rh-316/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.2rh-316/14 prima instanţă: Gh. Purici instanţa de apel: E. Ababei,N. Matveeva, Gh. Polivenco instanţa de recurs:V. Doagă, I. Oprea, Iu. Şumcov, I. Corolevschi, N. Clima, ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinând cererea de revizuire depusă de către Perjun Feodor şi Perjun Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun împotriva Consiliului raional Ocniţa, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013 prin care s-au respins recursurile declarate de Consiliul raional Ocniţa, Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun.

c o n s t a t ă La 15 octombrie 2010, Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ocniţa cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanţii Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun au indicat că ei sunt feciorii lui Perjun Ion Ion şi Perjun Ana Feodor. În anii 1944 - 1945, părinţii lor au fost arestaţi şi condamnaţi, fiind deportaţi în Rusia, fiindu-le confiscată toată averea. În anul 1990, ambii părinţi au fost reabilitaţi, iar anul 1993, reclamanţii fiind moştenitori legali ai averii părinţilor, au primit 200 mii ruble ca şi compensaţie a pierderilor materiale suportate în rezultatul confiscării bunurilor, iar în anul 2001 le-a fost restituită casa cu terenul aferent.

Consideră reclamanţii Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun, că ei nu au fost totalmente reintegraţi în drepturile patrimoniale, deoarece părinţilor săi le-a fost confiscată averea în valoare de 1256 ruble şi bani în numerar în mărime de 765 ruble. Astfel, după reabilitarea părinţilor o parte din bunurile confiscate au fost restituite, dar o parte, inclusiv sumele băneşti nu sunt restituiţi până în prezent.

Totodată, prin decizia Comisiei speciale din cadrul Consiliului raional Ocniţa nr.1/3 din 17 septembrie 2010, a fost respinsă cererea reclamanţilor privind restituirea averii sau valorii averii părinţilor victime ale represiunilor politice, cerere refuzată pe motiv că ei au fost deja despăgubiţi conform procesului - verbal al şedinţei din 23 septembrie 1993. Au cerut reclamanţii Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun anularea deciziei Comisiei speciale din cadrul Consiliului Raional Ocniţa nr.1/3 din 17 septembrie 2010, restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice sau încasarea contravalorii acestora, restituirea banilor confiscaţi de la Ion Perjun în mărime de 575 ruble şi Ana Perjun în mărime de 180 ruble, cu aplicarea coeficientului de indexare la momentul executării hotărîrii şi repunerea în termen a acţiunii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 13 octombrie 2011, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2012, apelul declarat de Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun a fost admis, fiind casată hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care de la Consiliul Raional Ocniţa în beneficiul lui Nicolae Perjun şi Fiodor Perjun s-a încasat valoarea bunurilor confiscate în sumă de 122 406 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, au fost respinse recursurile declarate de Consiliul Raional Ocniţa şi Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun, şi menţinută decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2012. La 18 august 2014, Perjun Fiodor şi Perjun Nicolae au depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, solicitând admiterea cererii casarea integrală a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013 şi trimiterea cererii de revizuire la rejudecare la Curtea de Apel Bălţi. În motivarea cererii revizuentul a indicat că decizia instanţei de recurs este neîntemeiată pe normele legale naţionale şi internaţionale, precum şi pe circumstanţele în fapt şi drept administrate de către instanţa de apel.

Indică revizuenţii că deciziile consiliului raional Ocniţa din 22 septembrie 1993, din 23 noiembrie 1995 Nr. 11 şi din 13 decembrie 2001 cu privire la achitarea valorii bunurilor confiscate şi a compensaţiilor pentru deportarea părinţilor sunt ilegale şi neîntemeiate, fapt pentru care le contestă, precum şi au legătura cu faptul că, abia după 14 ani au obţinut de la Procuratura Generală Certificatul Nr. 21 (13/3391) 89- 8992 din 12 septembrie 2007 cu privire la reabilitarea părinţilor.

Mai indică revizuenţii că deciziile CER Ocniţa din 23 noiembrie 1995 Nr. 11, din 13 decembrie 2001 Nr. 5/10, din 21 mai 2008 Nr 5/13 şi din 17 octombrie 2010 Nr. 1/3 sânt contrare Articolului II din Titlul VII "Dispoziţii formale şi tranzitorii" din Constituţie, care a statuat că la data intrării în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova (27.08.1994) "Legile şi celelalte acte normative rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii". Precizează revizuenţii că, deciziile menţionate contravin art. 46 şi art. 53 din Constituţie, care stabilesc condiţiile şi garanţiile de exercitare a drepturilor de proprietate, precum şi obligaţiunile statului în raport cu cetăţeanul - proprietar, bunurile căruia au fost expropriate (confiscate) sau înstrăinate forţat în alt mod.

Urmare a circumstanţelor de drept invocate consideră revizuenţii că Curtea de Apel Bălţi nu a pătruns în esenţa circumstanţelor, le-a dat o apreciere juridică greşită şi, respectiv, a aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii în apel şi a încălcat prevederile art.400 alin.(l) lit. a) şi d), alin.(2) lit. a) şi d) Cod procedură civilă, motive pentru care trebuie să fie casată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. Colegiul notează că motivele revizuirii sânt prevăzute limitativ de art.449 CPC.

Astfel, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Prin urmare, se constată că nici un argument invocat de către revizuent nu se încadrează în motivele revizuirii enumerate supra. Adiţional celor indicate, este necesar a menţiona că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. In context, argumentele invocate în cererea de revizuire nu pot fi percepute ca şi noi împrejurări, acestea fiind cunoscute de Preşedintele Raionului Ocniţa încă de la înaintarea acţiunii în instanţă. Astfel, pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

În conformitate cu art.449 lit. b) CPC, pe care temei se bazează revizuentul, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul menţionează că pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul prevăzut de 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente şi pertinente, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

Colegiul, în rezultatul examinării cererii, constată că argumentele invocate de către revizuent şi actele anexate la cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, şi prin urmare, nu pot constitui motiv legal de retractare a deciziei contestate, din care motiv cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roşca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata).

Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii. În consecinţă, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a).

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Perjun Nicolae şi Perjun Fiodor ca inadmisibilă. În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Perjun Nicolae şi Perjun Fiodor, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun împotriva Consiliului raional Ocniţa, cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală