2rh-222/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 2rh-222/13 prima instanţă: Gh.Purici instanţa de apel: E.Ababei, N.Matveeva, G.Polivenco instanţa de recurs: V. Doagă, Iu. Oprea, Iu. Şumcov, I. Corolevschi, N. Clima ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu, Iulia Oprea, Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima examinînd cererea de revizuire depusă de către Preşedintele Raionului Ocniţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun împotriva Consiliului raional Ocniţa, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013 prin care s-au respins recursurile declarate de Consiliul raional Ocniţa, Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun c o n s t a t ă La 15 octombrie 2010, Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ocniţa cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanţii Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun au indicat că ei sunt feciorii lui Perjun Ion Ion şi Perjun Ana Feodor. În anii 1944 – 1945, părinţii lor au fost arestaţi şi condamnaţi, fiind deportaţi în Rusia, fiindu-le confiscată toată averea. În anul 1990, ambii părinţi au fost reabilitaţi, iar anul 1993, reclamanţii fiind moştenitori legali ai averii părinţilor săi, au primit 200 mii ruble ca şi compensaţie a pierderilor materiale suportate în rezultatul confiscării bunurilor, iar în anul 2001 le-a fost restituită casa cu terenul aferent. Consideră reclamanţii Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun, că ei nu au fost totalmente reintegraţi în drepturile patrimoniale, deoarece părinţilor săi le-a fost confiscată averea în valoare de 1256 ruble şi bani în numerar în mărime de 765 ruble.

Astfel, după reabilitarea părinţilor o parte din bunurile confiscate au fost restituite, dar o parte, inclusiv sumele băneşti nu sunt restituiţi pînă în prezent.

Totodată, prin decizia Comisiei speciale din cadrul Consiliului raional Ocniţa nr.1/3 din 17 septembrie 2010, a fost respinsă cererea reclamanţilor privind restituirea averii sau valorii averii părinţilor victime ale represiunilor politice, cerere refuzată pe motiv că ei au fost deja despăgubiţi conform procesului – verbal al şedinţei din 23 septembrie 1993. Au cerut reclamanţii Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun anularea deciziei Comisiei speciale din cadrul Consiliului Raional Ocniţa nr.1/3 din 17 septembrie 2010, restituirea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice sau încasarea contravalorii acestora, restituirea banilor confiscaţi de la Ion Perjun în mărime de 575 ruble şi Ana Perjun în mărime de 180 ruble, cu aplicarea coeficientului de indexare la momentul executării hotărîrii şi repunerea în termen a acţiunii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 13octombrie 2011, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2012, apelul declarat de Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun a fost admis, fiind casată hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care de la Consiliul Raional Ocniţa în beneficiul lui Nicolae Perjun şi Fiodor Perjun s-a încasat valoarea bunurilor confiscaţi în sumă de 122406 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, au fost respinse recursurile declarate de Consiliul Raional Ocniţa şi Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun, şi menţinută decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2012. La 06 iunie 2013, Preşedintele Raionului Ocniţa a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe ca fiind legală.

În motivarea cererii revizuentul a indicat că deciziile instanţei de apel şi recurs sunt ilegale, adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, concluziile instanţelor sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. În special, s-a invocat că în conformitate cu art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 08 decembrie 1992, restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de compensaţii se efectuează, în baza cererii, din contul bugetului de stat prin transferuri administrativ-teritoriale de nivelul doi şi în acest caz, urma să fie atras în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor RM, ca parte – plătitor pe dosar.

La fel, menţionează revizuentul, că nu s-a atras atenţia la momentele indicate de aceştia – motivate prin probe veridice, şi anume: citează „постановление от 02.01.1945 г. - при обыске у Пержун И.И. изъяты деньги 575 руб.” şi alt document: „постановление от 02.01.1945 г. - при обыске у Пержун А.Ф. изъяты деньги 180 руб”, adică, 575 rub.+180 rub.=755 rub., precizînd că „местное поручение №18 от 26 июня 1945 г.” scrie că 1256 rub. citează: „за что: за конфискованное имущество -имущество и рубли - это разные вещи т.е. за конфискованное имущество - cînd bunurile confiscate au fost vîndute şi banii transferaţi în buget - 1256 rub., însă anume banii confiscaţi, aceasta este: 575 rub.+180 rub =755 rub.

Prin urmare, revizuentul Preşedintele Raionului Ocniţa, îşi întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art.447; 449 b); 450 a); 451 (1); 452; 453 b) CPC RM. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente. Colegiul notează că motivele revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 CPC.

Astfel, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Prin urmare, se constată că nici un argument invocat de către revizuent nu se încadrează în motivele revizuirii enumerate supra. Adiţional celor indicate, este necesar a menţiona că hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. În context, argumentele invocate în cererea de revizuire nu pot fi percepute ca şi noi împrejurări, acestea fiind cunoscute de Preşedintele Raionului Ocniţa încă de la înaintarea acţiunii în instanţă. Astfel, pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită.

Cu atît mai mult, că instanţele de apel şi de recurs au pronunţat decizii prin care de la Consiliul Raional Ocniţa a fost încasată, în beneficiul lui Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun, anume suma de 122406 lei, echivalent al sumei de 875 ruble (adică suma de 755 ruble sovietice, pusă la bancă şi care pînă la 02 ianuarie 1950 s-a mărit pînă la 875 ruble sovietice). Totodată, nici argumentul precum că nu a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor RM, ca parte – plătitor pe dosar, nu poate fi luat în consideraţie avînd în vedere că cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora, potrivit art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice se examinează de către comisiile special create în acest scop.

La fel, acest argument nu poate fi invocat în cererea de revizuire deoarece nu se încadrează în temeiurile declarării revizuirii prevăzute de art. 449 CPC şi nominalizate supra. Suplimentar celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie precizează, că însuşi admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei.

În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”. În acelaşi timp, CEDO susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului re judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiurile invocate de către revizuent nu influenţează asupra legalităţii deciziei instanţei de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Preşedintele Raionului Ocniţa ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art.art.269-270, art.453 al.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Preşedintele Raionului Ocniţa, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Perjun şi Nicolae Perjun împotriva Consiliului raional Ocniţa, cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iulia Oprea Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima