3ra-1225/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1225/14 prima instanţă: Al. Gafton instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cernega Andrei în interesul fiicei sale incapabile cet.

Cernega Lucia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cernega Andrei în interesul Luciei Cernega invalid de gradul I din copilărie împotriva Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova cu privire la majorarea alocaţiei lunare, adoptată împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost menținută, c o n s t a t ă: La data de 02 septembrie 2013 reclamantul Cernega Andrei a depus cerere de chemare în judecată în interesul fiicei sale Lucia Cernega, invalid de gradul I din copilărie către Ministerul Muncii, Protecţiei sociale şi Familiei al Republicii Moldova, solicitînd majorarea alocaţiei lunare de care beneficiază Cernega Lucia, la suma de 3 329,26 lei, astfel încât aceasta să acopere cheltuielile minime pentru întreţinerea şi îngrijirea acesteia şi să fie similară cheltuielilor suportate de stat pentru aceleaşi tip de beneficiari, cazul în care sunt lăsaţi în grija statului (internaţi în aziluri pentru invalizi).

În motivarea acţiunii reclamantul, a invocat că Cernega Lucia este invalid de gradul I din copilărie, face parte dintr-o familie de trei persoane, părinţii săi sunt pensionari, ea suferă de oligofrenie în grad de imbecilitate (urmările traumei în timpul naşterii), paralizie cerebrală infantilă, ea fiind inaptă de muncă şi având nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă. Cernega Lucia, născută la 01 iunie 1977, ca invalid de gr. I din copilărie, beneficiază de o alocaţie de stat în mărime de 345 lei, iar tatăl sau Cernega Andrei beneficiază de o alocaţie pentru îngrijire în valoare de 300 lei. Astfel, reiese că pentru întreţinerea şi îngrijirea cet.

Cernega Lucia, pârâtul consideră că este suficient a aloca această sumă mizeră, de 345 lei - care urmează să acopere cheltuielile pentru hrană, îmbrăcăminte, servicii comunale, medicamente, etc. Reclamantul a interpelat Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familie al Republicii Moldova, prin care a solicitat eliberarea informației privitor la cheltuielile medii lunare pe care le suportă statul Republica Moldova pentru întreţinerea şi îngrijirea unei persoane cu dizabilităţi, care este internată în aziluri specializate pentru persoane cu dizabilităţi ce sunt întreţinute din bugetul de stat. Potrivit răspunsului 01-2007 din data de 31 mai 2013 i s-a comunicat că pentru întreţinerea unui beneficiar în azilurile pentru bătrâni şi invalizi cheltuielile medii constituie 110, 98 lei/zi, sau 329,26 lei/lună.

Astfel, reclamantul a expediat la data de 08 iulie 2013 o cerere către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familie al Republicii Moldova prin care a solicitat de a fi majorată alocaţia lunară de care beneficiază Cernega Lucia, astfel încât aceasta să acopere cheltuielile minime pentru întreţinerea şi îngrijirea acesteia. A solicitat de asemenea ajustarea acestei sume la un cuantum rezonabil, cel puţin apropiat de cel menţionat în răspunsul nr. 01-2007 din 31 mai 2013 primit de la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova, astfel încât să fie respectate drepturile constituţionale ale cetăţenilor privitor la egalitatea lor în faţa legii şi autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Reclamantul la data de 08 august 2013 a primit un răspuns echivoc, în care sunt prezentate informaţii referitoare la normele ce reglementează raporturile juridice în domeniul vizat, la modul de calculare a acestor alocaţii, la tipul de prestaţii sociale de care beneficiază familia Cernega, însă nu a primit un răspuns clar la solicitare. În susţinerea cererii înaintate, anexează cu titlu de probă un răspuns primit la o interpelare către Ministerul Justiţiei, Departamentul Instituţiilor Penitenciare în care i s-a comunicat că pentru întreţinerea unui deţinut în anul 2012 din contul mijloacelor bugetare cheltuielile medii au constituit 126,81 lei/zi, inclusiv cheltuielile directe (fără cheltuielile de personal şi investiţii capitate) au constituit 48,40 lei/zi.

În schimb, pentru Cernega Lucia, persoană invalidă, neputincioasă, vulnerabilă, căreia nu i se poate imputa nici o vină pentru că întruneşte aceste caracteristici, statul Republica Moldova prin alocaţia acordată îi oferă 11,5 lei pentru întreţinerea zilnică (345 lei:30 zile) ceea ce nu acoperă nici necesarul de hrană, nemaivorbind de alte cheltuieli. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 februarie 2014 acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată (f.d.88-91). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014 a fost respins ca neîntemeiată cererea depusă de către Cernega Andrei în interesele Luciei Cernega cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 8 al Legii nr. 499- XIV din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni.

Cererea de apel declarată de Cernega Andrei în interesele Luciei Cernega a fost respinsă, cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond (f.d.113-121). La 04 august 2014, recurentul Cernega Andrei în interesele Luciei Cernega a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 iunie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 februarie 2014, solicitând casarea acestora, pronunțînd o decizie nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de Cernega Andrei în interesul Luciei Cernega invalid de gradul I din copilărie împotriva Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova cu privire la majorarea alocaţiei lunare să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, decizia instanței de apel și hotărîrea instanței de fond sunt neîntemeiate și ilegale, dat fiind faptul că instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia aplicată, precum și a interpretat eronat legea. Suplimentar a invocat, că probele invocate în susținerea pretențiilor sale nu toate se referă la categoria de persoane din care face parte recurenta, însă numai prin comparație se poate stabili dacă o normă sau o situație anume este discriminatorie sau nu. Or, în baza răspunsului nr. 01-2007 din 31 mai 2013 a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova a fost comunicat că pentru întreținerea unui beneficiar în azilurile pentru bătrîni și invalizi cheltuielile medii constituie 110, 98 lei/zi sau 3329,26 lei/lună.

Acest răspuns a fost folosit ca probă în proces în a demonstra atît neconstituționalitatea Legii nr. 499-XVI din 14 iulie 1999, cît și temeiurile care au stat la baza formulării cererii de chemare în judecată. Susține, că revoltător este argumentul și concluzia instanței de apel, precum că cerința recurentului/apelant Cernega Andrei privind majorarea alocației lunare urma să fie admisă doar în cazuri excepționale, atunci cînd Cernega Lucia este invalid de gradul I din copilărie, face parte dintr-o familie de trei persoane, părinţii săi sunt pensionari, ea suferă de oligofrenie în grad de imbecilitate (urmările traumei în timpul naşterii), paralizie cerebrală infantilă, la fel fiind inaptă de muncă şi având nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă.

Consideră, că prevederile art. 8 lit. b) al Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni, este discriminatorie referitor la beneficiarii întreținerii și cuantumul alocațiilor de stat. La data de 29 august 2014 intimatul Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova a depus referință, solicitînd respingerea recursului, menționînd că, prin prisma Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999, toate persoanele cu dizabilități sunt titulari a acelorași prestații sociale, cu diferența că persoanele cu dizabilități ce sunt la întreținerea familiilor lor, beneficiază de aceste prestații personal sau prin intermediul membrilor familiei, după caz.

Însă persoanele cu dizabilități, care se află la întreținerea deplină a statului beneficiază indirect de aceste prestații prin intermediul bugetelor care sunt alocate instituțiilor în care aceștea sunt cazați și întreținuți. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Cernega Andrei în interesul fiicei sale incapabile cet. Cernega Lucia poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Cernega Andrei în interesul fiicei sale incapabile cet. Cernega Lucia în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Cernega Andrei în interesul fiicei sale incapabile cet. Cernega Lucia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari