3ra-914/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-914/14 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bîrca Olga către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ, stabilirea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului de la data naşterii şi până la vârsta de 3 ani din contul Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, achitarea diferenţei indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit de la data naşterii şi până la data de 03 aprilie 2014, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 21 iulie 2013, reclamanta Bîrca Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Afacerilor Interne al RM privind contestarea actului administrativ, stabilirea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului de la data naşterii şi până la vârsta de 3 ani din contul MAI al RM, achitarea diferenţei indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit de la data naşterii şi până la data de 30 aprilie 2013. În motivarea acţiunii, reclamanta Bîrca Olga a menţionat, că este angajată a Ministerului Afacerilor Interne din anul 2002, având grad de maior, fiind numită în calitate de şef (la nivel de şef de serviciu) al Punctului Naţional Focal SECI (cu statut de serviciu) ai Secţiei informaţional - operaţională, analiză şi planificare a Centrului Virtual National SECI/GUAM.

Indică reclamanta că în legătură cu naşterea fiului - Bîrca Alexei la data de 01 aprilie 2012, fapt confirmat prin certificatul de naştere NA-VI nr. 1486981, a beneficiat şi a primit indemnizaţia pentru concediul de maternitate conform certificatului medical. Actualmente, reclamanta se află în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

Reclamanta a mai menţionat, că începând cu 01 aprilie 2012 şi până la 30 aprilie 2013, acesteia i s-a stabilit şi achitat incorect indemnizaţia pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de 3 ani şi anume, de către Casa Naţională de Asigurări Sociale din contul bugetului de asigurări sociale de stat, în mărime de 300 lei lunar ca pentru persoanele neangajate în câmpul muncii, în loc să i se plătească din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne, reieşind din 30% din venitul mediu lunar pe care l-a avut în ultimele 6 luni, pînă la ieşirea din concediul de maternitate.

Indică reclamanta că s-a adresat printr-o cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat să i se stabilească, să i calculeze şi să se achite indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru întreţinerea şi îngrijirea fiului Alexei, din calculul de 30 % din venitul mediu lunar pe care l-a avut în ultimele 6 luni de zile, pînă la ieşirea din concediul de maternitate. La 25 iunie 2013 a primit răspuns la cererea sus-menţionată de la Inspectoratul General de Poliţie, prin care a fost înştiinţată, că indemnizaţiile se plătesc la locul de serviciu al poliţistului, din bugetul de stat. Din cauza, că nu există ordin de numire într-o careva funcţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, nu există temei legal de calculare şi achitare a indemnizaţiei solicitate.

Reclamanta concretizează, că până la ieşirea în concediul pentru îngrijirea copilului, angajatorul de bază era Ministerul Afacerilor Interne şi nu Inspectoratul General al Poliţiei, iar Ministerul Afacerilor Interne păstrându-şi în continuare obligaţiunile contractuale faţă de angajaţi. Prin răspunsul nr. 15/4-B-336/13 din 07.08.2013 reclamanta a fost informată, că conform dispoziţiei Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei preia obligaţiunile faţă de angajaţi, care conform legislaţiei nu au putut fi preavizaţi şi încadraţi în alte funcţii, întrucît toată baza documentară se află în gestiunea instituţiei în care a activat. Fapt, care nu s-a produs şi indemnizaţia nu a fost achitată.

Mai indică reclamanta, că la stabilirea şi achitarea indemnizaţiei CNAS tratează incorect statutul său, considerând-o nu ca salariată, dar ca persoană neasigurată, după ce i s-a stabilit această indemnizaţie, achitând-o într-o plată fixă, ceea ce contravine normelor de drept internaţional şi anume Convenţiei OIM, precum şi normelor de drept naţionale. Este incontestabil faptul, că având un statut special - colaborator de poliţie, aceasta este o persoană asigurată din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat, deoarece conform legislaţiei în vigoare - colaboratorii organelor afacerilor interne nu achită contribuţiile lunare în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Consideră reclamanta Bîrca Olga, că refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a satisface cerinţele expuse în cererea prealabilă îi încalcă drepturile sale de a beneficia de indemnizaţiile stabilite prin lege, ce a determinat-o la data de 21 august 2013 să se adreseze cu acţiune în judecată. Solicită reclamanta stabilirea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului de la data naşterii şi până la vârsta de 3 ani din contul MAI al RM, achitarea diferenţei indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit de la data naşterii şi până la data de 30 aprilie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a recunoscut ilegal refuzul MAI de a stabili şi achita Olgăi Bîrca indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani.

S-a încasat de la MAI al RM în folosul lui Bîrca Olga indemnizaţia pentru creşterea copilului Bîrca Alexei lunar cîte 30% reieşind din venitul mediu lunar pe ultimele 6 luni din data de 30 aprilie 2013 până la vârsta de 3 ani a copilului. S-a încasat de la MAI al RM în folosul lui Bîrca Olga diferinţa indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit de la data naşterii lui Bîrca Alexei, a.n. 01 aprilie 2012 şi până la data de 30 aprilie 2013 (câte 30% reieşind din venitul mediu lunar pe ultimele 6 luni minus suma achitată 300, 0 lei) Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la data de 02 ianuarie 2014, MAI al RM a depus recurs, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 12 decembrie 2013 şi pronunţarea unei noi decizii prin care acţiunea înaintată de Bîrca Olga împotriva MAI să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, a fost respins ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 12 decembrie 2013. La data de 06 iunie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al RM, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

În special, invocă recurentul că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material. Indică recurentul că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume prevederile pct. 4 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizaţiile acordate familiilor cu copii. Invocă recurentul, că atât de către prima instanţă cât şi de instanţa de apel a fost aplicată eronat legea şi anume prevederile art. 4 din Convenţia nr. 183/2000 privind revizuirea Convenţiei (revizuite) asupra protecţiei maternităţii din 1952, ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea nr. 87-XVI din 20 aprilie 2006. Mai indică recurentul, reieşind din conţinutul normei prenotate că, instanţa de judecată confundă indemnizaţia de maternitate cu cea de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani, deoarece Convenţia se referă la protecţia maternităţii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră argumentele invocate în cererea de recurs declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Cu referire la argumentul recurentului, precum că, instanţa de apel a aplicat o normă materială greşită, Colegiul reţine că acesta urmează a fi respins, deoarece potrivit normelor enunţate mai sus intimata Bîrca Olga, urmează să beneficieze de indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani de la locul de muncă, adică din contul Ministerului Afacerilor Interne, având în vedere, că activează în cadrul organelor afacerilor interne, având un statut special (militar) şi fiind supusă asigurării obligatorii din bugetul de stat la locul de muncă.

Mai mult decât atât, acesta nu poate fi discriminată şi nu-i poate fi încălcat dreptul de a beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la 3 ani. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari