3ra-927/16 — contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării indemnizației lunare pentru creșterea copilului

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: S. Lazari dosarul nr. 3ra-927/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Burmei Rodica,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Rodicăi Burmei împotriva

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Buiucani mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea recalculării și achitării indemnizației lunare

pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Buiucani

mun. Chișinău, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 ianuarie

2015 și pronunțată o nouă hotărîre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 13 octombrie 2014, Burmei Rodica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CTAS sect. Buiucani mun. Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea recalculării și achitării indemnizației lunare pentru creșterea

copilului.

În motivarea acțiunii reclamanta Burmei Rodica a indicat că la 27 martie 2014 din

căsătorie cu Burmei Andrei s-a născut copilul Burmei Gabriel.

Susține reclamanta că din 01 iulie 2012 este angajată în cadrul Departamentului

Poliției de Frontieră al MAI, iar din 30 iunie 2014 pînă la 27 martie 2017 i-a fost

acordat concediu parțial plătit pentru creșterea copilului.

Menționează reclamanta că la 18 iulie 2014, a depus actele la CTAS sect.

Buiucani mun. Chișinău pentru obținerea indemnizației lunare pentru creșterea

copilului, ca urmare fiindu-i stabilită o indemnizație de 400 lei lunar ca persoană

neasigurată.

La 25 august 2014, Burmei Rodica printr-o cerere prealabilă s-a adresat la CTAS

sect. Buiucani mun Chișinău, solicitînd recalcularea și achitarea indemnizației lunare

pentru creșterea copilului pînă la 3 ani în mărime de 30% din venitul lunar realizat în

ultimele 12 luni pînă la nașterea copilului.

Cu toate acestea, la 24 septembrie 2014 CTAS sect. Buiucani mun. Chișinău a

refuzat admiterea cererii prealabile.

1

Ulterior, reclamanta a adresat o cerere Departamentului Poliției de Frontieră al

MAI care la 21 august 2014 a refuzat achitarea indemnizației solicitate motivînd că nu

are temei legal.

Cere reclamanta Burmei Rodica, obligarea CTAS sect. Buiucani mun. Chișinău la

recalcularea indemnizației lunare pentru creșterea copilului Burmei Gabriel din data

nașterii copilului pînă la vîrsta de 3 ani și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015,

acțiunea a fost admisă, fiind recunoscut ilegal refuzul CTAS sect. Buiucani mun.

Chișinău și obligată CTAS sect. Buiucani mun. Chișinău să recalculeze și să achite

indemnizația lunară pentru creșterea copilului Burmei Gabriel în mărime de 1749, 26

lei începînd din data nașterii copilului pînă la atingerea vîrstei de 3 ani.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 martie

2015 a fost respinsă cerința Rodicăi Burmei privind compensarea cheltuielilor de

judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, a fost admis apelul

declarat de către CNAS sect. Buiucani mun. Chișinău, casată hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre prin care

acțiunea a fost respinsă.

La 15 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Burmei Rodica a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016 și hotărîrii Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015 cu trimiterea pricinii la rejudecare.

Recurenta Burmei Rodica a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

apreciat arbitrar probele administrate la dosar, fapt ce a adus la încălcarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material.

Consideră recurenta că neîntemiat a fost recunoscută ca persoană neasigurată,

întrucît potrivit legii polițiștii de frontieră sunt supuși asigurării obligatorii de stat.

Susține că indemnizația nominalizată urmează a fi încasată anume de la CNAS, și

nu de la Departamentul Poliției de Frontieră.

Mai indică recurenta, că hotărîrea Judecătoriei Buiucani a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale, întrucît instanța de fond trebuia să strămute

judecarea cauzei civile către Judecătoria Centru mun. Chișinău în raza teritorială a

căreia se află CNAS, casele teritoriale de asigurări sociale fiind structuri teritoriale ale

Casei Naționale care nu au calitatea de persoană juridică.

La 17 mai 2016, în adresa intimaților CNAS și Departamentul Poliției de

Frontieră al MAI a fost expediată copia recursului declarat de către Burmei Rodica cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 09 iunie 2016, CNAS și Departamentul Poliției de Frontieră al MAI au depus

referință, solicitînd respingerea recursului declarat de Rodica Burmei cu menținerea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2016, pe care o consideră întemeiată

și legală.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Burmei Rodica în raport cu

materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Burmei Rodica, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei precum că indeminzația pentru creșterea

copilului pînă la vîrsta de 3 ani urmează a fi încasată de la CNAS, or conform art. 52 al

Legii nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, polițiștii de

frontieră sînt supuși asigurării obligatorii de stat în modul stabilit de legislație.

Astfel, recurenta-reclamantă Burmei Rodica este persoană asigurată din bugetul

de stat, dar nu din bugetul de asigurări sociale, garanțiile sociale urmînd a fi acordate

la locul de muncă din bugetul de stat.

În prima instanță pîrîtul a solicitat atragerea în calitate de copîrît Departamentul

Poliției de Frontieră al MAI, însă reclamanta categoric a refuzat atragerea acestuia în

3

proces, iar potrivit Codului de Procedură Civilă instanța nu poate să atragă ca pîrît în

proces pe cineva împotriva voinței reclamantului.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2015 a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale, instanța de fond urmînd să strămute judecarea cauzei

civile către Judecătoria Centru mun. Chișinău în raza teritorială a căreia se află CNAS.

Potrivit prevederilor art. 39 alin. (3) CPC acțiunea care izvorăște din activitatea

unei filiale sau reprezentanțe a unei persoane juridice sau a unei organizații poate fi

intentată și în instanța de la locul unde filiala sau reprezentanța își are sediul, iar

potrivit alin. (14) al aceluiași articol, alegerea între instanțele care sunt competente să

judece pricina aparține reclamantului.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire

la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Burmei Rodica

ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) și alin. (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Burmei Rodica, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

4