3ra-1062/14 — Anularea actului administrativ

Judecătoria Taraclia Dosarul nr. 3ra-1062/14 Judecător: E. Dvurecenschii Curtea de Apel Cahul Judecători: Gh. Eni, Bondarenco N., Movilă V. Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Carne Sud” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 mai 2014, CONSTATĂ : La 22 ianuarie 2014 SC „Carne-Sud” SRL a depus la Judecătoria Taraclia cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia cu privire la anularea deciziei nr. 196 din 11 decembrie 2013. In motivarea acţiunii reclamantul SC „Carne-Sud” SRL a indicat că, la 13 decembrie 2013 în adresa SC „Carne-Sud” SRL a parvenit decizia cu nr. 196 din 11 decembrie 2013 privind rezultatele controlului general efectuat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia.

Consideră că decizia în cauză este ilegală şi neîntemeiată motivînd că în decizie este indicat că SC „Carne-Sud” SRL nu a declarat în dările de seamă suma TVA în mărime de 191 844,92 lei din veniturile primite de la realizarea produselor în filiala situată pe adresa or. Ciadîr-Lunga, pentru anul 2011. Indică că SC „Carne-Sud” SRL este o întreprindere, care doar la mijlocul anului 2010 şi-a început producerea şi realizarea produselor sale. Conform art. 104 Cod fiscal, SC „Carne-Sud” SRL este rezident a zonei economice libere „Tvardiţa” şi este plătitor TVA la cota 0%. Contabilul –şef care activa la acel moment se conducea de prevederile Legii nr. 626 din 03.11.1995 cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber „Tvardiţa” şi Legii nr. 440-XV din 27.07.2001 cu privire la zonele economice libere.

Contabilul prezenta dările de seamă privind activitatea întreprinderii neînţelegînd în totalitate esenţa legislaţiei fiscale. Organul fiscal era obligat, în conformitate cu competenţa sa, nu doar să verifice şi să colecteze impozite, dar şi să înveţe, şi să aducă la cunoştinţa întreprinderilor interpretările legislaţiei fiscale, conform ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Din acţiunile contabilului SC „Carne-Sud” SRL reiese că lipseşte 1 intenţia de a ascunde impozitul TVA, dar se evidenţiază vinovăţia Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia din motivul neîndeplinirii obligaţiilor sale, ceea ce a dus la situaţia dată. Astfel, întreprinderii SC „Carne-Sud” SRL i-a fost pricinuit prejudiciu sub formă de amendă în sumă de 43 597 lei.

Consideră reclamantul că, amenda aplicată este ilegală şi neîntemeiată. Menţionează că, la momentul livrării mărfii cumpărătorilor, la întreprinderea SC „Carne-Sud” SRL nu erau facturi în legătură cu ce au fost eliberate facturi fiscale la data livrării mărfii. Consideri că SC „Carne-Sud” SRL, după ce a procurat blancurile facturilor fiscale de la Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia a eliberat facturile fiscale în număr de 17 bucăţi legal, după cum prevede art. 1171 alin.(l) Cod fiscal, adică la data la care începe transportul mărfii. Conform pct.3 al decizie Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia în conformitate cu art. 260 alin.(4) Cod fiscal, a fost aplicată amenda în mărime de 61 200 lei din calculul 3 600 lei x 17 facturi = 61 200 lei.

Reclamantul consideră că, acţiunile sale nu încalcă prevederile art. 260 alin. (4) Cod Fiscal, respectiv amenda stabilită de către Inspectoratul de Stat Taraclia este ilegală, motiv pentru care la 25.12.2013 SC „Carne-Sud” SRL a înaintat o cerere prealabilă intimatului privind anularea deciziei dar nu a primit nici un răspuns. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 06 februarie 2014, acţiunea înaintată de SC „Carne -Sud”SRL a fost admisă integral, s-a dispus anularea deciziei nr. 196 din 11.12.2013 a Inspectoratului de Stat Taraclia. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a indicat că temeiul invocat de reclamant este fondat, bazat pe suport legal şi probatoriu, bazîndu-se pe probe concludente, utile şi pertinente.

La 20.02.2014 Inspectoratul de Stat Taraclia a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 mai 2014 s-a respins apelul declarat de către Inspectoratul de Stat Taraclia şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 06.02.2014. Pentru a hotărî astfel, instaţa de apel s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi apreciate din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii iar în ansamblu a constatat cu certitudine că, cerinţele invocate de apelant, nu se încadrează în prevederile legii.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 06.02.2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintată de SC „Carne-Sud” SRL. La 20.08.2014 SC „Carne-Sud” SRL a înaintat referinţă prin care a solicitat declararea ca inadmisibil a recursului înaintat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia ca fiind ilegal cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Cahul din 20.05.2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 06.02.2014 ca fiind legală şi întemeiată. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul 3 declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 mai 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Carne Sud” SRL către Inspectoratul Fiscal de Sat Taraclia, privind anularea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4