2ra-2810/14 — Achitarea îndemnizaţiei pentru concediul de maternitate

dosarul nr. 2ra-2810/14 prima instanţă - M. Ghervas instanţa de apel - N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Aliona Litvinov împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la declararea ilegalităţii refuzului, stabilirea, calcularea şi achitarea îndemnizaţiei pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, prin care a admis apelul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013 în partea încasării prejudiciului moral şi a taxei de stat în beneficiul statului în mărime de 500 % unităţi convenţionale şi emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. c o n s t a t ă La 20 septembrie 2013 Aliona Litvinov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la declararea ilegalităţii refuzului, stabilirea, calcularea şi achitarea îndemnizaţiei pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii Aliona Litvinov a indicat că activează în cadrul organelor sistemului penitenciar din 15 iulie2011, în prezent deţinînd funcţia de şef-adjunct al Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei.

La 27 septembrie 2012, s-a născut fiica Litvinov Sofia, în legătură cu ce prin ordinul nr.35 ef., din 26 februarie 2013, i-a fost acordat concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului, în baza certificatului de naştere seria NA-VI nr. 1672509 1 Ca urmare, la 24 iulie 2013, în adresa pârâtului a depus o cerere prealabilă, prin care a solicitat, stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea fiicei Litvinov Sofia până la vârsta de 3 ani, însă prin răspunsul din 23 august 2013 i s-a comunicat că problema abordată nu ţine de competenţa pîrîtului, iar cererea urmează a fi adresată Casei Naţionale de Asigurări Sociale, indicând, totodată, că Legea privind sistemul penitenciar nr.l036-XIII din 17.12.1996 nu reglementează raporturile juridice de stabilire a indemnizaţiei pentru concediile de maternitate colaboratorilor sistemului penitenciar.

Consideră refuzul pârâtului ca fiind ilegal şi neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. l alin.(l) din Legea nr.l036-XIII din 17 decembrie 1996, pct.2, cap. I din Hotărârea Guvernului nr.1310 din 24 noiembrie 2008, în activitatea sa, Departamentul se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova, legislaţia execuţional- penală, Legea nr.l036-XIII din 27 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, alte legi şi hotărâri ale Parlamentului, decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova, de ordonanţele şi hotărârile Guvernului, ordinele Ministerului Justiţiei, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de prezentul regulament, iar potrivit art.47 alin.(l), art.48 alin.(l), art.49 alin.(l) şi alin.(2), art.50, alin.(l) din Constituţia Republicii Moldova, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului şi respectiv, statul facilitează prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

Conform art.124, alin.(1) Codul muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2), iar conform art.124, alin.(2) Codul muncii, în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(l), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Mai indică de asemenea că conform art.41, lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08.07.1999, art.5, alin.(l), lit.f), art.18, alin.(l) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289-XV din 22.07.2004, asiguraţii din sistemul public au dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, iar potrivit pct.4 lit.(b) al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, familiile cu copii beneficiază de indemnizaţia lunară pentru 2 creşterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate, condiţie aplicabilă în situaţia sa.

Totodată, indică că conform art.18, alin.(4) din Legea nr.289-XV din 22 iulie 2004, începând anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită conform art.7, iar conform art.7, alin.(1), baza de calcul a îndemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat. Consideră că fiind angajată a Departamentului Instituţiilor Penitenciare, a încheiat un contract individual de muncă cu pîrîtul, iar pentru munca prestată beneficiază de o soldă lunară, care i se asigură regulat şi integral.

Aliona Litvinov solicită declararea ilegală a refuzului, obligarea pîrîtului să-i stabilească, calculeze şi să-i achite îndemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în modul prevăzut de Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, în ziua achitării salariului, pentru perioada cît se va afla în concediul de îngrijire a copilului şi repararea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă.

Departamentul Instituţiilor penitenciare a fost obligat să calculeze şi să achite Alionei Litvinov îndemnizaţia lunară pentru perioada aflării în concediul de îngrijire a copilului Sofia Litvinov, născută la 27 septembrie 2012, pînă la atingerea vîrstei de 3 ani, pînă la 27 septembrie 2015, în conformitate cu Legea nr. 289- XV din 22 iulie 2004. De la Departamentul Instituţiilor Penitenciare a fost încasat în beneficiul Alionei Litvinov prejudiciul moral în mărime de 3000 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 500 % unităţi convenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, a admis apelul declarat de Departamentul Instituţiilor Penitenciare, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013 în partea încasării prejudiciului moral şi a taxei de stat în beneficiul statului în mărime de 500 % unităţi convenţionale şi emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 18 iulie 2014, Departamentul Instituţiilor Penitenciare a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. Recurentul Departamentul Instituţiilor Penitenciare, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. A mai menţionat că reieşind din prevederile art. 4 al. (1) al Legii privind îndemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, plata îndemnizaţiei pentru concediul parţial plătit pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani se efectuează de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Totodată, pct. 2 al Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la îndemnizaţiile adresate familiilor cu copii, prevede că cheltuielile sunt suportate din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat – pentru plata îndemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, în cazul persoanelor asigurate, iar din contul mijloacelor bugetului de stat – pentru plata 3 îndemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani, persoanelor neasigurate. Începînd cu 1 noiembrie 2002, stabilirea şi evidenţa îndemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, se efectuează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi subdiviziunile teritoriale ale acesteia.

Conform art. 31 al. (1) al legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, colaboratorii sistemului penitenciar sunt cuprinşi în asigurarea de stat de persoane prin efectul legii obligatorie din contul mijloacelor bugetului de stat. Prin urmare, colaboratorii sistemului penitenciar, nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii, din care considerente intimata poate pretinde, fiind persoană neasigurată, la plata îndemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani şi doar de la Casa naţională de Asigurări Sociale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un 4 tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5