2ra-953/14 — Rezilierea contractului de arendă

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-953/14 Judecător: S.Gîrbu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Oleg Sternioală, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Caramalău Vasile, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Sava Parascovia şi Botnarenco Maria împotriva lui Caramalău Vasile privind rezilierea contractului de arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 10.02.2010, Sava Parascovia a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Caramalău Vasile cu privire la rezoluţiunea contractului de arendă funciară din 17.04.2001.

În motivarea acţiunii, reclamanta Sava Parascovia a indicat că, la 17.04.2001, între mama sa Botnarenco Maria şi Vasile Caramalău a fost încheiat contractul de arendă funciară a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9001 ha pe un termen de 99 ani, înregistrat la OCT Chişinău sub nr. cadastral 0121205380. La 13.09.2005, dînsa a încheiat contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă cu mama sa, astfel terenul în litigiu devenind proprietatea ei. La sfîrşitul anului 2008 a primit de la Primăria or. Durleşti copia hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22.12.2006, prin care pîrîtul Caramalău Vasile a fost obligat să achite în beneficiul statului suma de 583 757 lei cu titlu de taxă neachitată în urma schimbării destinaţiei terenului.

Astfel, a aflat despre lezarea atributelor sale exclusive de proprietar. La cererea înaintată de Sava Parascovia s-a alăturat şi mama acesteia, Maria Botnarenco, care a susţinut cererea de chemare în judecată şi a solicitat rezilierea contractului de arendă. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 decembrie 2011, acţiunea Parascoviei Sava şi a Mariei Botnarenco a fost admisă, fiind dispusă rezilierea contractului de arendă funciară a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9001 ha, încheiat între maria Botnarenco şi Vasile Caramalău la 17.04.2001, sub nr. 1522, nr. cadastral 0121205380 cu restituirea părţilor la poziţia iniţială. Caramalău Vasile a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

1 Chişinău din 14 decembrie 2011 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, a fost admis apelul declarat de Caramalău Vasile, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 decembrie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi înstanţă în alt complet de judecată. În cadrul rejudecării pricinii, reprezentantul reclamantei Sava Parascovia a invocat două temeiuri de reziliere a contractului litigios: degradarea irecuperabilă a solului şi încheierea de către Caramalău Vasile a contractului de subarendă cu SA „Moldtelecom” fără acordul proprietarului terenului. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 27 mai 2013, acţiunea înaintată de Sava Parascovia şi Botnarenco Maria a fost admisă, fiind dispusă rezilierea contractul de arendă funciară de transmitere gratuită a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9001 ha, încheiat între Maria Botnarenco şi Vasile Caramalău la 17.04.2001, înregistrat sub nr. 1522 cu nr. cadastral 0121205380. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invoca prevederile art. 747 şi 919 CC, menţionînd că arendaşul a încălcat clauzele contractuale, deoarece a exclus terenul arendat din circuitul agricol şi a efectuat lucrări de construcţie, precum şi a încheiat un contract de subarendă cu SA „Moldtelecom” fără acordul proprietarului. La fel, instanţa a reţinut că organele administraţiei publice locale nu au eliberat actele necesare (certificat de urbanism, autorizaţie de construire) pentru efectuarea construcţiilor.

La 18.06.2013, împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 mai 2013 a declarat apel avocatul Aureliu Scorţescu în interesele pîrîtului Caramalău Vasile, prin care a solicitat casarea integrală a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă integral acţiunea înaintată de Sava Parascovia şi Maria Botnarenco împotriva lui Caramalău Vasile. În motivarea apelului, apelantul a invocat că instanţa de fond a emis o hotărîre cu încălcarea normelor de drept material, deoarece rezilierea contractului operează prin declaraţie scrisă faţă de cealaltă parte şi dacă prestaţia este oferită cu întîrziere sau nu corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de reziliere dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare.

De asemenea a susţinut că, conform art. 748 alin. (1) CC, dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligaţii contractuale, rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere (termen de graţie) sau după o somaţie rămasă fără efect. Mai indică şi faptul că nu a fost demonstrat de reclamanţi încălcarea obligaţiilor de către pîrît. Ulterior, apelantul a concretizat cererea de apel, prin care a indicat drept motiv faptul că reclamanta Sava Parascovia prin cererea de chemare în judecată a solicitat rezoluţiunea contractului, iar instanţa de fond a dispus rezilierea contractului. Prin aceasta, consideră că s-au încălcat prevederile art. 240 alin. (3) CPC, care stabileşte că instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant, ceea ce a dus la soluţionarea eronată a pricinii.

A mai invocat că, contractul de arendă, reieşind din prevederile legale şi anume art. 747 CC şi art. 14 al Legii cu privire la arenda în agricultură, poate fi numai reziliat, nu şi rezolvit. De asemenea mai indică că partea contractantă care 2 intenţionează să rezilieze contractul de arendă înştiinţează în scris partea cealaltă cu cel puţin 3 luni înainte de recoltare, iar dovada despre înştiinţare nu este. La fel a susţinut faptul că, dreptul de proprietate al Mariei Botnarenco nu este încălcat, deoarece terenul este dat în folosinţă în baza contractului de arendă şi face totodată referire la faptul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29.09.2005 a fost respins recursul declarat de Maria Botnarenco în cauza civilă intentată la acţiunea Mariei Botnarenco către Caramalău Vasile privind rezilierea contractului de arendă a terenului, menţinînd decizia Curţii de Apel Chişinău din 30.11.2004 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 29.09.2004. Totodată, apelantul a invocat că Parascovia Sava, avînd calitatea de reclamant în instanţa de fond, nu dispune de dreptul de proprietate asupra terenului arendat, deoarece la materialele dosarului nu există careva probe pertinente şi concludente care ar demonstra dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză, dar dimpotrivă, acest teren arendat îi aparţine cu titlu de proprietate lui Botnarenco Maria. Prin urmare, consideră că intimata Parascovia Sava nu este în drept să solicite rezolvirea sau rezilirea contractului de arendă a terenului încheiat între Maria Botnarenco şi Caramalău Vasile, deoarece intimata nu este parte a contractului în cauză. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Caramalău Vasile şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 27 mai 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. În acelaşi timp, cu referire la prevederile art. 208 alin. (5), 212 lit. b), 737 alin. (1), 747 alin. (2) şi art. 14 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) din Legea cu privire la arenda în agricultură, instanţa de apel a statuat că nu poate fi reziliat printr-o simplă declaraţie un contract care îmbracă forma autentică, fiind necesar acordul ambelor părţi, exprimat în formă autentică.

La fel, instanţa a mai menţionat că, contractul în cauză este unul cu executare succesivă. Natura obligaţiilor părţilor sunt atît pozitive cît şi negative, încălcările comise prin acţiuni atentează direct la dreptul de proprietate al reclamantei Sava Parascovia, fapt care îi permite de a se adresa în instanţa de judecată în vederea apărării dreptului său. Contrar celor invocate de apelant, instanţa de apel a menţiona că la depunerea cererii de chemare în judecată, Sava Parascovia a solicitat rezoluţiunea contractului, însă în instanţa de fond reprezentantul acesteia a solicitat rezilierea contractului. De asemenea în cererea depusă de Maria Botnarenco este solicitată rezilierea contractului de arendă.

Prin urmare instanţa de fond a emis o hotărîre legală în limitele prevăzute de art. 240 alin. (3) CPC. Totodată, a statuat şi asupra faptului că terenul a fost înstrăinat de către Maria Botnarenco fiicei sale - Sava Parascovia, iar litigiul în cauză este în prezenţa altor părţi şi în baza altor temeiuri, şi în acest sens decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29.09.2005 prin care a fost menţinută soluţia de respingere a acţiunii Mariei Botnarenco către Caramalău Vasile privind rezilierea contractului de arendă a 3 terenului, nu poate fi reţinută ca temei de degrevare de probaţiune. Or, proprietarul avînd atributele exclusive de dispoziţie, posesie şi folosinţă este în drept să se adreseze în instanţa de judecată în vederea protejării dreptului său de proprietate, fiind subrogat în drepturile şi obligaţiile fostului proprietar în raport cu arendaşul.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 17.01.2014, Caramalău Vasile a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 mai 2013 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În argumentarea recursului recurentul a invocat că SA „Moldtelecom” nu a fost atras în proces, astfel fiindu-i lezate drepturile prin tratament diferenţiat, deoarece Mitropoliei Basarabiei i s-a atribuit calitate de intervenient accesoriu. Mai susţine că Sava Parascovia nu are calitate de parte în contractul de arendă şi respectiv nu putea înainta nici acţiunea din numele ei, iar calitatea procesuală a lui Botnarenco Maria nu este clară.

Avocatul Botnarenco Dorin în interesele Parascoviei Sava a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Caramalău Vasile, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat declararea lui ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Caramalău Vasile a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată, deşi încadrarea de drept urmează a fi suplimentată. Potrivit materialelor cauzei, Sava Parascovia s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Caramalău Vasile, prin care solicita rezoluţiunea, iar ulterior rezilierea contractului de arendă funciară încheiat la 17.04.2001 între Botnarenco Maria şi Caramalău Vasile, din motivul încălcării clauzelor contractuale.

Ulterior şi Botnarenco Maria s-a alăturat la cererea de chemare în judecată a Parascoviei Sava. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27.05.2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07.11.2013, acţiunea Parascoviei Sava şi a Mariei Botnarenco a fost admisă integral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti legale, deşi încadrarea de drept urmează a fi suplimentată, pornind de la următoarele. După cum rezultă din actele dosarului, la 17.04.2001, între Botnarenco Maria şi Vasile Caramalău a fost încheiat contractul de arendă funciară a terenului agricol 4 cu suprafaţa de 0,9001 ha, transmis în folosinţă gratuită pe un termen de 99 ani, înregistrat la OCT Chişinău sub nr. cadastral 0121205380 (f.d.

7-9). Potrivit art. 3 alin. (1) al Legii nr. 198 din 15.05.2003, în Republica Moldova, relaţiile de arendă în agricultură sînt reglementate de Codul civil, de Codul funciar, de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În sensul art. 2 al legii precitate, arendă în agricultură este darea în posesiune şi folosinţă, pe bază de contract, pe o durată determinată, contra plată, a terenurilor şi a altor bunuri agricole; contract de arendă – acord încheiat între o parte, proprietar sau un alt posesor legal al terenurilor şi altor bunuri agricole, denumită arendator, şi altă parte, denumită arendaş, în vederea exploatării acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi; plată pentru arenda terenurilor agricole – recompensă ce se achită arendatorului pentru folosirea terenului dat de acesta în arendă.

În conformitate cu art. 6 alin. (3) lit. f) al aceleaşi legi, contractul de arendă a bunurilor agricole va conţine, în mod obligatoriu, date privind componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă. (6) Neincluderea în contractul de arendă a unei clauze esenţiale sau nerespectarea formei scrise a contractului atrage nulitatea acestuia. Potrivit art. 911 alin. (1) CC, arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi. La caz, reclamantele pretind rezilierea contractului de arendă a terenului din 17.04.2001, încheiat între Botnarenco Maria şi Vasile Caramalău.

Din analiza contractului litigios, rezultă că terenul a fost transmis în arendă cu titlu gratuit. Însă, potrivit normelor legale ce reglementează relaţiile de arendă în agricultură, un element obligatoriu al contractului de arendă este plata de arendă. Prin urmare, deşi reclamantele pretind rezilierea contractului de arendă, autentificarea relaţiilor sale prin semnarea contractului din 17.04.2001, nu îmbracă forma contractului de arendă, deoarece lipseşte unul din elementele esenţiale ale acestuia – plata. Astfel, Colegiul conchide că contractul litigios nu este unul de arendă în agricultură. Însă, relaţiile contractuale între reclamante şi pîrît de transmitere a unui bun în folosinţă cu titlu gratuit, îmbracă o altă formă de contract, cum ar fi cel de comodat.

Potrivit art. 859 alin. (1) CC, prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat. Potrivit art. 866 lit. b) CC, comodantul poate rezilia contractul de comodat dacă comodatarul foloseşte bunul neconform destinaţiei stabilite în contract, dă bunul, fără acordul comodantului, în folosinţă unui terţ sau supune bunul unui pericol mare, ca urmare a nemanifestării prudenţei cuvenite. Prin urmare, deşi reclamantele au pretins rezilierea contractului de arendă, invocînd utilizarea terenului contrar destinaţiei şi acordarea în subarendă fără 5 acordul lor, Colegiul constată că aceste motive constituie temei de reziliere şi a contractului de comodat.

În acest sens, instanţele corect au statuat asupra temeiniciei acţiunii reclamantelor prin prisma temeiurilor de reziliere invocate, chiar dacă relaţiile dintre părţile litigioase îmbracă forma unui alt contract decît cel pretins. Potrivit art. 514 CC, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Potrivit art. 572 alin. (1) şi (2) CC, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Drept temei al înaintării acţiunii de reziliere a contractului de arendă, reclamantele au invocat schimbarea destinaţiei terenului şi încheierea contractului de subarendă fără acordul proprietarului.

Conform art. 747 CC, rezilierea operează numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere, art.734, 735, 737, 741–746 se aplică în modul corespunzător. Conform art. 748 alin. (2) CC, contractele cu executare succesivă în timp pot fi reziliate de orice parte pentru motive întemeiate, fără respectarea unui termen de graţie sau de somaţie. Există motiv întemeiat atunci cînd, luîndu-se în considerare toate împrejurările cazului şi interesele ambelor părţi, nu se poate pretinde nici uneia dintre ele continuarea raporturilor contractuale pînă la expirarea termenului de graţie sau de somaţie. Astfel, potrivit pct. 6 al contractului de arendă din 17.04.2001, beneficiarul era obligat să folosească terenul potrivit destinaţiei.

Conform Extrasului din registrul bunurilor imobile, terenul cu nr.cadastral 0121205380 cu suprafaţa de 0,9001 ha, amplasat în mun. Chişinău, or. Durleşti, extravilan, are modul de folosinţă agricol (f.d. 15). Prin urmare, în temeiul contractului de arendă, Caramalău Vasile avea obligaţia de a folosi terenul doar în scopuri agricole. Însă, contrar acestei obligaţii, beneficiarul a utilizat terenul în scopul edificării cărorva construcţii pe el, schimbîndu-i chear şi destinaţia. În acest sens, faptul că procedura de schimbare a destinaţiei a fost obiect de examinare în instanţa de contencios administrativ, care s-a finisat cu hotărîrea de încasare a taxei neachiate în urma schimbării destinaţiei terenului, nu constituie temei care îndreptăţeşte acţiunile lui Caramalău Vasile de utilizare a terenului pentru construcţie.

Deci, important pentru justa soluţionare a litigiului este faptul constatării utilizării terenului în alte scopuri decît agricole şi nu a legalităţii procedurilor prin care s-au efectuat acestea. Or, simpla constatare a faptului că beneficiarul a utilizat terenul contrar destinaţiei stabilite la momentul arendării, constituie temei de reziliere a contractului. Un alt temei invocat este şi faptul că beneficiarul a transmis terenul în cauză în subarendă fără acordul în scris al proprietarului. Or, această interdicţie era expres înserată în pct. 6 al contractului. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare corect au concluzionat despre temeinicia pretenţiilor înaintate de Sava Parascovia şi Botnarenco Maria.

6 Referitor la afirmaţiile recurentului invocate în cererea de recurs, Colegiul reţine următoarele. La 13.09.2005, Botnarenco Maria în calitate de beneficiar al întreţinerii a încheiat contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă cu fiica sa – Sava Parascovia, astfel terenul în litigiu devenind proprietatea celei din urmă. Potrivit art. 839 alin. (1) CC, în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare.

Potrivit art. 840 CC, contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă se încheie în scris. Dacă pentru înstrăinarea bunului se cere respectarea formei autentice, contractul se încheie în formă autentică. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, instanţa de recurs constată că, în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 13.09.2005, Sava Parascovia a devenit proprietară a terenului agricol cu nr. cadastral 0121205380 cu suprafaţa de 0,9001 ha din momentul înregistrării acestuia la organul cadastral – 14.09.2005 (f.d. 14). Totodată, în pct. 3.3. al contractului vizat este stipulat că Botnarenco Maria a adus la cunoştinţa Parascoviei Sava despre faptul că terenul în cauză este dat în arendă cet.

Caramalău Vasile în baza contractului de arendă din 17.04.2001. Prin urmare, devenind proprietară a bunului imobil cu nr. cadastral 0121205380 şi suprafaţa de 0,9001 ha, Sava Parascovia a preluat şi drepturile şi obligaţiile ce reies din contractul semnat la 17.04.2001 încheiat între Botnarenco Maria şi Caramalău Vasile. În acest sens, afirmaţia recurentului cum că Sava Parascovia nu are calitate de parte în contractul de arendă şi respectiv nu putea înainta nici acţiunea din numele ei, Colegiul o consideră neîntemeiată. Or, Botnarenco Maria a încheiat contractul de arendă în calitate de proprietar al terenului, iar la 14.09.2005 proprietar al acestuia a devenit Sava Parascovia şi respectiv a preluat drepturile şi obligaţiile proprietarului intabulate în contractul de arendă din 17.04.2001.

La fel, succesiunea în drepturi este prevăzută şi în pct. 9 al contractului de arendă, care stipulează că toate drepturile şi obligaţiile asumate în baza contractului prezent sunt valabile şi pentru succesorii legali a părţilor participante la acest contract pînă la expirarea lui. În consecinţă, Sava Parascovia a devenit parte a contractului la 14.09.2005. Cît priveşte calitatea procesuală a lui Botnarenco Maria, Colegiul constată că aceasta a depus cerere de alăturare la acţiunea înaintată de Sava Parascovia, susţinînd motivele invocate (f.d. 38). Astfel, Botnarenco Maria are calitate de coreclamantă. Colegiul apreciază critic şi afirmaţia recurentului cum că SA „Moldtelecom” nu a fost atras în proces, astfel fiindu-i lezate drepturile prin tratament diferenţiat, deoarece Mitropoliei Basarabiei i s-a atribuit calitate de intervenient accesoriu.

Or, drepturile SA „Moldtelecom” nu sunt afectate nici într-un fel, deoarece în prezenta acţiune nu se contestă contractul de locaţiune nr. 316/10 din 20.09.2010 încheiat cu Patriarhia Română, Mitropolia Basarabiei, Mănăstirea „Sf. Andrei” în persoana dlui Andrei Caramalău, Stareţ-Arhimandrit Mitrofor. 7 Mai mult ca atît, faptul că a fost încheiat un contract de subarendă fără înştiinţarea proprietarului, a fost invocat în calitate de temei al acţiunii de reziliere a contractului de arendă de bază şi nicidecum nu lezează drepturile locatarului SA „Moldtelecom” în cadrul contractului de subarendă. În acelaşi timp, contrar poziţiei expuse de recurent vis-a-vis de tratamentul diferenţiat, Colegiul reţine că necesitatea dispunerii de către instanţa de apel la 15.11.2012 a rejudecării cauzei cu atragerea Mitropoliei Basarabiei a fost dicată de faptul că Mănăstirea „Sf.

Andrei” aparţine acestei Mitropolii, deaceea a considerat necesar să fie atrasă în proces (f.d. 114). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Caramalău Vasile. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Sava Parascovia şi Botnarenco Maria împotriva lui Caramalău Vasile privind rezilierea contractului de arendă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Oleg Sternioală Iuliana Oprea 8