3ra-1155/14 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: jud. V. Macrinici Dosarul nr. 3ra-1155/14 Instanţa de apel: jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Florea Larisa”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Individuală „Florea Larisa” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Rezina cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care a fost respins apelul Întreprinderii Individuale „Florea Larisa” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 23 ianuarie 2014 a c o n s t a t a t: La 28 octombrie 2013, reclamantul ÎI „Florea Larisa” a adresat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Rezina cu privire la anularea actelor administrative cu caracter individual.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 28 august 2012 de către inspectorii Inspectoratului Fiscal Rezina, Rotari Margareta şi Staver Natalia, a fost efectuat un control operativ în unitatea de comerţ ÎI „Florea Larisa” situată în s. Ţahnăuţi, r. Rezina. Conform informaţiei din actul nr. 1-578224, în cadrul controlului operativ au fost ridicate patru sticle de băuturi alcoolice tari. Inspectorii fiscali au motivat ridicarea sticlelor respective prin faptul că la prima vedere timbrele de acciz păreau a fi falsificate, stabilind deosebiri în imprimarea codului şi a hologramei. Tot la 28 august 2012 inspectori au întocmit un proces-verbal de ridicare a băuturilor alcoolice şi facturilor fiscale, în prezenţa conducătorului întreprinderii.

Mai invocă că, în procesul-verbal de ridicare din 28 august 2012 nu a fost menţionat faptul dacă băuturile alcoolice susnumite au fost marcate cu timbre de acciz, nu au fost indicate numerele mărcilor de acciz şi nu a fost indicată cantitatea sticlelor ridicate, ceia ce nu permite transmiterea băuturilor respective la expertiză. Băuturile alcoolice ridicate nu au fost ambalate şi sigilate conform cerinţelor legislaţiei în vigoare pentru păstrarea integrităţii şi înlăturarea eventualelor modificări a stării lor, care a existat la momentul controlului. Necătînd la aceasta mostrele, au fost transmise expertizei MAI RM. La 20 februarie 2013 IFS Rezina a emis decizia nr. 236 prin care ÎI „Florea Larisa” a fost sancţionată cu amendă în mărime de 50 000 lei.

La 19 martie 2013 reclamantul a depus plângere împotriva deciziei sus indicate, unde în cadrul audienţii la şeful direcţiei control fiscal IFS Rezina, conducătorul ÎI „Florea Larisa” a cerut să fie verificate facturile fiscale în baza căror a fost primită marfa, furnizorii producţiei respective „Tiramisa” SRL, CD „Vladalina” şi SC „Standartul Calităţii” SRL şi producătorii „Renaissance Perfect” SRL, ÎM „Zernoff SRL, pentru că ÎI „Florea Larisa” nu urma să fie atrasă la răspundere pentru marfa marcată de alţi agenţi economici. Mai invocă că în cadrul controlului au fost prezentate trei facturi fiscale şi certificatele de calitate pentru marfa aflată în comercializare. La 14 aprilie 2013 reclamantul a recepţionat decizia nr. 445c din 11 aprilie 2013 prin care a fost respinsă contestaţia depusă.

La 11 octombrie 2013 ÎI „Florea Larisa” a recepţionat de la IFS Rezina o notificare privind obligarea la plata amenzii în sumă de 50000,00 lei. Invocă reclamantul că, la 14 aprilie 2013 nu i-a fost explicat modul şi termenul de atac a deciziei IFS Rezina din 11 aprilie 2013. Solicită reclamantul admiterea acţiunii, anularea deciziilor IFS Rezina nr. 236c din 20 februarie 2013 şi nr. 445c din 11 aprilie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Rezina, din 23 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 a fost respins apelul declarat ÎI „Florea Larisa” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rezina din 23 ianuarie 2014. La 04 iulie 2014 ÎI „Florea Larisa” a declarat recurs împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărtîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel a emis decizia cu încălcarea normelor de drept material care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, deoarece instanţa a încălcat obligaţia de motivare, a apreciat în mod arbitrar probele, iar erorile de fapt şi de drept comise de instanţă au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale recurentului la un proces echitabil. Studiind temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarate de către ÎI „Florea Larisa” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către ÎI „Florea Larisa” în esenţa lor sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Florea Larisa” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Florea Larisa” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari