3ra-1108/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – V. Cupcea dosarul nr. 3ra-1108/14 instanţa de apel – M. Anton, I. Secrieru, N. Traciuc ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Hariuc Sofia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Hariuc Sofia împotriva Direcţiei Generale Învăţămînt, Tineret şi Sport Orhei cu privire la obligarea directorului Gimnaziului Bulăieşti, raionul Orhei de a executa decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-2730/11 din 06 octombrie 2011, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Hariuc Sofia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 martie 2014 c o n s t a t ă La 08 martie 2013 Hariuc Sofia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Generale Învăţămînt, Tineret şi Sport Orhei cu privire la obligarea directorului Gimnaziului Bulăieşti, raionul Orhei de a executa decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-2730/11 din 06 octombrie 2011. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, conform titlului executoriu din 27 decembrie 2012 emis în baza deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2011,

directorul gimnaziului s. Bulăieşti r-l Orhei a fost obligat de a înregistra cererea privind conferirea categoriei I şi de a o include pe reclamantă în lista de atestare pe anul 2010. Din cauza nerespectării art. 120 din Constituţia Republicii Moldova de către directorul gimnaziului s. Bulăieşti r-l Orhei şi executorul judecătoresc din or. Orhei, Daniela Maşnic, reclamanta a fost nevoită de a se adresa Direcţiei Generale Învăţămînt, Tineret şi Sport Orhei cu cerere prin care a solicitat obligarea directorului Gimnaziului Bulăieşti, raionul Orhei de a executa decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-2730/11 din 06 octombrie 2011, or în cazul dat şeful Direcţiei este o persoană oficială şi are dreptul de a obliga directorul gimnaziului de a executa titlul executoriu.

Din răspunsul primit de la pîrît însă rezultă că reclamanta neîntemeiat s-a adresat cu prezenta petiţie, deoarece deja a fost inclusă în lista de atestare. Nu este de acord cu răspunsul dat, din considerentele că Sofia Hariuc a fost inclusă în lista de atestare pentru „alţi ani” şi nu pentru „anul 2010”. Cu o cerere similară s-a adresat şi Ministerului Justiţiei, care însă i-a expediat un răspuns precum că includerea acesteia în lista de atestare pentru anul 2010 este imposibilă, din cauza că nu poate fi pusă în executare hotărîrea judecătorească. Cere reclamanta obligarea şefului Direcţiei Generale Învăţămînt, Tineret şi Sport Orhei de a-l obliga pe directorul Gimnaziului Bulăieşti raionul Orhei de a executa decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-2730/11 din 06 octombrie 2011, precum şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 martie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Hariuc Sofia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 martie 2014. La 24 iunie 2014 Hariuc Sofia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti la pronunţarea hotărîrilor au încălcat normele de drept material şi anume prevederile Codului muncii, Legii învăţămîntului, precum şi altor acte normative care reglementează relaţiile dintre Direcţia Generală Învăţămînt, Tineret şi Sport Orhei, directorul gimnaziului şi profesorii.

Instanţa de apel a respins apelul Sofiei Hariuc pe aceleaşi argumente neîntemeiate a judecătorului din prima instanţă Veronica Cupcea. Deoarece directorul gimnaziului este numit prin ordinul Direcţiei, respectiv şi sancţionarea acestuia, inclusiv prin concediere, revine intimatului. Or, la respingerea pretenţiilor Sofiei Hariuc din prezenta acţiune, instanţele de fapt au ignorat dispoziţiile deciziei Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-2730/11 din 06 octombrie 2011, care au un caracter obligatoriu. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul Sofiei Hariuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul Sofiei Hariuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sofia Hariuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Sofia Hariuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari