2ra-1968/13 — Anularea ordinului de sancţionare

prima instanţă – V. Selevestru dosarul nr. 2ra-1968/13 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 03 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Hariuc Sofia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Sofiei Hariuc împotriva Gimnaziului Bulăieşti raionul Orhei cu privire anularea ordinului de sancţionare şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost admis apelul depus de către Sofia Hariuc, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 septembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La data de 07 septembrie 2010 Sofia Hariuc a depus cerere de chemare judecată împotriva Gimnaziului Bulăieşti raionul Orhei cu privire la anularea ordinului de sancţionare şi repararea prejudiciului moral.

In motivarea acţiunii reclamanta a invocat că activează în calitate de profesor la Gimnaziul Bulăieşti r. Orhei şi prin ordinul nr. 4 din 11 septembrie 2009, a fost sancţionată cu mustrare pentru faptul că a încălcat regulamentul intern, modificând orarul lecţiilor şi lipsind de la ore. Reclamanta consideră ordinul de sancţionare ilegal, deoarece faptele expuse în el nu sunt confirmate prin careva probe. Ordinul de sancţionare este emis cu încălcări procedurale şi anume, în lipsa explicaţiilor scrise ale sale privind fapta comisă, se bazează pe procesul-verbal nr. 2 din 11 septembrie 2009, care este ilegal, fiind întocmit de persoane neîmputernicite, ce nu au examinat motivele faptei şi nu este semnat de toate persoanele indicate în el.

Solicită reclamanta anularea ordinului Gimnaziului Bulăieşti, r-1. Orhei nr. 4 din 11 septembrie 2009 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare, precum şi repararea prejudiciului moral estimat la suma de 10 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 31 martie 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2012 a fost admis apelul declarat de către Sofia Hariuc, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 31 martie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 septembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 a fost admis apelul depus de către Sofia Hariuc, casată hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul nr. 4 din 11 septembrie 2009 emis de administraţia Gimnaziului Bulăieşti r. Orhei ca fiind ilegal.

În rest acţiunea a fost respinsă. La 15 aprilie 2013 Sofia Hariuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii privind repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a indicat că concluziile instanţei de apel în partea respingerii acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, iar normele de drept material au fost aplicate eronat. Îşi exprimă dezacordul cu argumentul instanţei de apel, referitor la faptul că art. 329 Codul muncii, în temeiul căruia poate fi încasat prejudiciul moral în beneficiul salariatului, în speţă este inaplicabil.

Invocând prevederile art. 1398 al. (1) Cod civil, recurenta afirmă că intimatul a acţionat faţă de ea în mod ilicit, cu vinovăţie, pricinuindu-i pagube prin sancţiunea neîntemeiată. Astfel i-au fost pricinuite pagube morale în legătură cu încălcarea drepturilor sale personale nepatrimoniale, care se referă la onoare, demnitate şi reputaţie profesională. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sofia Hariuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Sofia Hariuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sofia Hariuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Sofiei Hariuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu