2ra-2845/15 — Anularea ordinelor de sancţionare şi de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru

prima instanţă: E. Buzu dosarul nr. 2ra-2845/15 instanţa de apel:N. Traciuc, M.Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mîndru Nina, reprezentat de avocatul Dariev Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Mîndru împotriva Gimnaziului „Mihai Eminescu” din orașul Orhei cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și ordinului cu privire la eliberarea din funcție, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Mîndru Nina și menținută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 22 aprilie 2012 Mîndru Nina a depus cererea de chemare în judecată împotriva Gimnaziului „Mihai Eminescu” din orașul Orhei cu privire la anularea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare și ordinului cu privire la eliberarea din funcție, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 21 ianuarie 2013, prin ordinul nr.8 al directorului gimnaziului „Mihai Eminescu” a fost sancţionată disciplinar cu mustrare aspră. Drept motiv de aplicare a sancţiunii disciplinare a servit faptul că în privinţa dînsei au parvenit plângeri de la învăţători, precum că, a dus în eroare colectivul şi părinţii, a insultat-o pe învăţătoarea Matcovschi Tatiana, fără a anunța conducerea instituției a convocat adunări părinteşti, la care a ridicat problema referitor la condiţiile din blocul gimnazial, nu a prezentat la data de 27 decembrie 2013 la volantă şi membrilor comisiei disciplinare cataloagele cerute, iar în perioada de la 09 ianuarie 2013 până la 18 ianuarie 2013, nu a prezentat catalogul clasei la ore.

Susţine că, ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare este ilegal și neîntemeiat, deoarece nu a comis careva încălcări disciplinare, nu a insultat şi nu a dus în eroare pe nimeni. Consideră că sancţiunea disciplinară aplicată reprezintă o răzbunare pentru faptul că exercitîndu-și dreptul la libera exprimare garantat de Constituţie şi de art. 10 al Convenţiei Europene, a avut o viziune contrară cu administraţia Gimnaziului referitor la problema transferării claselor primare din blocul de studii din microraionul „Nordic” în blocul principal, şi a apărat poziţia atât în faţa Direcţiei de Învăţămînt, cât şi la adunările părinteşti şi în convorbirile cu părinţii. Mai menţionează însă că după ce a fost primită decizia privind transferul elevilor claselor primare în blocul gimnazial, s-a conformat acestei decizii.

La fel, indică că nu există nici un act normativ, inclusiv la nivelul gimnaziului, care să-i interzică să convoace adunări părinteşti şi care să o oblige să anunţe în scris direcţia despre convocarea adunărilor părinteşti, or despre adunarea părintească, care a convocat-o a anunțat în mod verbal directorul gimnaziului. Consideră că ordinul de sancționare a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 209 alin. (1) şi (2) din Codul muncii cu atît mai mult cu cît sancţiunea disciplinară pentru pretinsele insultări şi induceri în eroare, pe care de fapt nu le-a comis, a fost aplicată mai târziu de o lună de la data când directorul pretinde că a aflat despre ele. Sub acest aspect mai indică că în perioada în care se pretinde că nu a prezentat cataloagele, ea se afla în concediul medical, deci, nu lucra şi nu putea fi subordonată disciplinei muncii.

În aşa mod, susţine reclamanta că nu putea fi sancţionată pentru careva fapte comise în această perioadă, or, în perioada respectivă, cataloagele se aflau la dînsa în birou, fapt despre care a comunicat directorului care avea cheie de la acest birou. Referitor la pretinsele insultări în adresa pedagogului Tatiana Matcovschi, relatează că nu le-a comis, sunt în afara relaţiilor juridice de muncă între ea şi Gimnaziul „Mihai Eminescu”, nu sunt reglementate de dreptul muncii şi pentru faptele date, chiar dacă și ar fi avut loc, nu puteau fi aplicate sancţiuni disciplinare.

Totodată, susține că conform prevederilor art. 208 alin. (1) din Codul Muncii, înainte de aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară o explicaţie scrisă de la salariat, iar potrivit art. 210 alin. (3) din Codul muncii, ordinul privind aplicarea sancţiunii disciplinare se aduce la cunoştinţă angajatorului contra semnătură în cel târziu 5 zile din data emiterii şi produce efecte din data comunicării. Însă angajatorul nu i-a cerut o explicaţie în scris privind fapta comisă, și i-a comunicat verbal sancţionarea sa, iar copia ordinului de sancționarea i-a înmînat-o doar la sfârşitul lunii februarie 2013, când a declarat că se va adresa Inspecţiei Muncii.

În continuare relatează că la 25 martie 2013, a fost emis ordinul nr. 11 cu privire la personal, prin care din motivul reducerii funcţiei de director - adjunct al claselor primare (0,5 unităţi) şi expirarea termenului de preaviz din 23 ianuarie 2013, începând cu 25 martie 2013, dînsa nu îndeplineşte funcţia de director - adjunct la clasele primare şi continuă activitatea de învăţător la clasele primare 19 ore, or, prin acest ordin de fapt a fost concediată din funcţia de director - adjunct pentru clasele primare. Menționează că nu este de acord, cu ordinul de concediere deoarece este ilegal şi neîntemeiat, și urmează a fi anulat cu restabilirea în funcţie de director - adjunct la clasele primare (0,5 unităţi), întrucît în ordin nu se face trimitere la nici o normă de drept și nici la un temei de drept al concedierii.

Este de părerea că ordinul nr. 11 din 25 martie 2013 „Cu privire la personal” reprezintă o răzbunare pentru viziunea referitor la transferul claselor primare şi care nu coincide cu viziunea directorului. Astfel, din perspectiva prevederilor art.183 alin.(1) din Codul muncii, care stipulează că în cazul reducerii numărului sau statelor de personal au prioritate de a rămâne la lucru salariaţii cu o calificare mai înaltă, susține că la gimnaziul „Mihai Eminescu” din or. Orhei până la reducere erau 2 directori – adjuncţi și anume: dînsa şi Creţu Elena. Indică că comparativ cu Crețu Elena are o calificare mai înaltă - un grad didactic superior, pe cînd Elena Creţu are gradul didactic unu și din motiv că a publicat mai multe lucrări didactico-ştiinţifice are prioritate de a rămâne în funcţie.

În acelaşi timp, cu referire la prevederile art. 88 alin. (1) lit. lit. a), c), f) din Codul muncii afirmă că angajatorul nu a emis un ordin motivat juridic cu privire la concedierea sa, nu i-a propus în scris o altă funcție în cadrul Gimnaziului „Mihai Eminescu”, nu i-a acordat o zi liberă pe săptămînă cu menținerea salariului mediu pentru căutarea unui loc de muncă și cu două luni înainte de concediere nu a prezentat informație agenției pentru ocuparea forței de muncă privind eliberarea sa din funcție. Iar, cu referire la reglementările art. art. 89 alin. (1), 90 alin. (1), 90 alin. (2) din Codul muncii, afirmă că a fost concediată ilegal, și urmează să fie restabilită în funcție, angajatorul fiind obligat să-i repare prejudiciul cauzat ce constă din plata unei despăgubiri pentru întreaga perioadă a lipsei forțate de la muncă, în mărime nu mai mică de un salariu mediu, cheltuielile legate de contestarea concedierii, și prejudiciul moral.

Solicită anularea ordinului nr.8 din 21 ianuarie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii”, ordinului nr. 11 din 25 martie 2013 „Cu privire la personal” emise de directorului Gimnaziului „Mihai Eminescu” ca fiind ilegale, restabilirea în funcția de director adjunct la clasele primare în gimnaziul „Mihai Eminescu” (0,5 unități), încasarea salariului pentru întreaga perioadă de lipsă forțată de la muncă în sumă de 1237 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare Mîndru Nina și-a concretizat cerințele cu privire la încasarea salariului pentru întreaga perioadă de lipsă forțată de la muncă, solcitînd în acest sens încasarea sumei de 33 408 lei ce constituie salariul de 1856 lei pentru o perioadă de 18 luni.

Prin hotărîrea Judeăctoriei Orhei din 24 octombrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat nr. 8 din 21 ianuarie 2013 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015 a fost respins apelul declarat de către Mîndru Nina și menținută hotărîrea primei instanțe. La 07 octombrie 2015, Mîndru Nina, reprezentată de avocatul Dariev Boris, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe, în partea în care cerințele au fost respinse, cu emiterea unei noi hotărîri în partea dată cu privire la admiterea integrală a pretenţiilor acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat normele dreptului material, şi mai cu seamă prevederile art. 88 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, care indică expres că la reducerea numărului sau statelor de personal angajatorul este în drept să concedieze salariaţii doar cu condiţia că v-a emite ordin, dispoziție, decizie sau hotărîre cu privire la preavizarea sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. Sub acest aspect menționează că atît prima instanță cît și instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că la caz ordinul de concediere a fost emis în lipsa preavizării angajatului despre reducerea unității, sau pe ordinul de preavizare nr. 9 din 23 ianuarie 2013, lipsește semnătura sa, iar la dosar lipsesc careva probe ce ar confirma că s-a eschivat cu rea-voință de la semnarea acestui ordin.

Mai mult decît atît, consideră că instanțele ierarhic inferioare, eronat au interpretat că dînsa a fost angajată în funcţia de director-adjunct prin cumul, deoarece atît în contractul individual de muncă, cît şi în carnetul de muncă nu sunt făcute aceste menţiuni, în contractul de muncă ne fiind stipulată nici durata de muncă, iar art. 54 din Codul muncii indică expres că în cazul în care în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată. Susține că instanța de apel a lăsat fără apreciere şi faptul că ordinul nr. 11 din 25 martie 2013 „Cu privire la personal”, deși, este întocmit din numele directorului Gimnaziului „Mihai Eminescu” Raisa Gherasim, a fost semnat de directorul adjunct Creţu Elena, iar în cadrul examinării cauzei nu a fost prezentat un ordin prin care s-ar confirma că la acel moment Creţu Elena ar fi deţinut interimatul funcţiei de director.

La fel, invocă că şi prima instanță a ignorat prevederile art.183 alin. (1) din Codul muncii și a neglijat faptul că dînsa are grad didactic superior, și un şir de lucrări didactico-ştiinţifice care sînt publicate şi după care se conduc şcolile din întreaga republică, respectiv în comparație cu Creţu Elena avea prioritate de a rămîne în funcţie. În același timp, remarcă că nu sa ținut cont de prevederile art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, or, angajatorul nu a emis un ordin motivat din punct de vedere juridic cu privire la reducerea numărului şi statelor de personal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mîndru Nina, reprezentat de avocatul Dariev Boris, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mîndru Nina, reprezentat de avocatul Dariev Boris, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Mîndru Nina, reprezentat de avocatul Dariev Boris, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mîndru Nina, reprezentat de avocatul Dariev Boris, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Mîndru Nina, reprezentat de avocatul Dariev Boris, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva