3ra-1083/14 — Contestarea actului administrativ şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: L. Vasilevici nr. 3ra-1083/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Tamazlîcaru Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tamazlîcaru Oleg împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Tamazlîcaru Oleg şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 11 ianuarie 2012 Tamazlîcaru Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea cererii de chemare reclamantul Tamazlîcaru Oleg a indicat că începând din anul 2003 îndeplineşte serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării. La 05 noiembrie 2008 familia sa a fost luată la evidenţă pentru acordarea spaţiului locativ sub forma unui apartament cu o odaie. A adresat Ministerului Apărării cerere prealabilă prin care a solicitat acordarea spaţiului locativ, însă demersul a fost respins.

Cere Tamazlîcaru Oleg recunoaşterea ilegalităţii refuzului Ministerului Apărării de a-i acorda spaţiu locativ, obligarea de a-i acorda spaţiu locativ sub formă de apartament cu o odaie în municipiul Chişinău şi compensarea cheltuielilor de judecată(f.d.1). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 acţiunea lui Tamazlîcaru Oleg a fost respinsă (f.d. 41, 46-48). La 06 noiembrie 2013 Tamazlîcaru Oleg a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 octombrie 2013, iar la 18 martie 2014 apel suplimentar împotriva aceleiaşi hotărâri (f.d. 44-45, 64-67). Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 20 martie 2014 a respins apelul declarat de Tamazlîcaru Oleg şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 octombrie 2013 (f.d. 86-89). În motivarea soluţiei instanţele de judecată au indicat că Tamazlîcaru Oleg a solicitat asigurarea cu spaţiu locativ în baza art. 21 alin. (3) Legea nr. 162-XVI cu privire la statutul militarilor în redacţia Legii din 22 iulie 2005, conţinutul căruia a fost modificat prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte 1 legislative. Au mai invocat că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată Tamazlîcaru Oleg nu beneficia de dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ în regim de urgenţă, asigurarea acestui urmând a fi efectuată în condiţiile generale stabilite de Codul cu privire la locuinţe. La 10 iunie 2014 Tamazlîcaru Oleg a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs Tamazlîcaru Oleg a indicat că conform legislaţiei în vigoare acordarea spaţiului locativ este condiţionată de necesitatea asigurării cu spaţiu locativ şi familia sa este inclusă în lista persoanelor care necesită asigurare în acest sens. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin referinţa depusă la 01 august 2014 Ministerul Apărării a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând argumentele invocate de Tamazlîcaru Oleg în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depusă de Ministerul Apărării, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Tamazlîcaru Oleg în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia 2 Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că Curtea de Apel Chişinău şi Judecătoria Centru mun.

Chişinău au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis hotărâri legale, iar argumentele invocate de Tamazlîcaru Oleg în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Tamazlîcaru Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3