2ra-2521/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă – O. Sternioală dosarul nr. 2ra-2521/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnaut ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tatarin Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎMGFL 15 împotriva lui Tatarin Alexandru cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către reprezentantul lui Tatarin Alexandru, Petuhov Andrei, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La 24 septembrie 2013 ÎMGFL 15 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tatarin Alexandru, intervenient SA „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL 15 pe numele pîrîtului, SA „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. Odată cu deschiderea contului personal, pîrîtul a acceptat prestarea serviciilor de către întreprindere, fapt ce se confirmă prin achitarea bonurilor de plată. Ba mai mult, pîrîtul nu a contestat aceste bonuri de plată, din care cauză rezultă acceptarea tacită la calitatea serviciilor prestate.

Susţine că Tatarin Alexandru nu-şi onorează obligaţiile de plată a serviciilor pentru energia termică livrată, formîndu-se astfel la situaţia din 01 iulie 2013 o datorie de 26532,32 lei. Conform art. 10,17,18 al Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sunt obligaţi să achite la timp serviciile locativ- comunale, inclusiv consumul de energie termică. Şi art. 530, 533 Cod civil prevede că creditorul poate pretinde la executarea obligaţiei la latitudinea sa de la oricare din debitori, în parte sau în întregime. Cere reclamantul încasarea de la pîrît a datoriei de 26532,32 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 noiembrie 2013, a fost admisă acţiunea în parte şi a fost dispusă încasarea de la Tatarin Alexandru în beneficiul ÎMGFL 15 a datoriei de 26436,78 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 793,10 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către reprezentantul lui Tatarin Alexandru, Petuhov Andrei, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 noiembrie 2013. La 20 iunie 2014 Tatarin Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă. În motivarea recursului a invocat că, intimatul în acţiunea sa a solicitat încasarea datoriei formate pe o perioadă de 13 ani (anii 2001-2013), or cererea de chemare în judecată în cazul dat a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă.

Instanţa nu a dat apreciere faptului că graficul de achitare a datoriilor a fost semnat de fratele recurentului şi nu de către Tatarin Alexandru nemijlocit. La fel, instanţa a respins fără vreun temei demersul privind audierea fratelui în şedinţa de judecată. Nu a luat în consideraţie nici faptul că suma datoriei urma a fi recalculată cu 2206,5 lei, din cauza calculării eronate a consumului pentru apa caldă pentru 2 persoane şi nu pentru una. La fel, au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului, prin neasigurarea avocatului la proces cu participarea unui interpret. Achitarea sumei de 126,44 lei în luna ianuarie 2012, nu poate fi apreciat ca recunoaşterea datoriei de către debitor şi nu constituie un temei de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, or suma dată a constituit recalcularea datoriei pentru energia termică (apă caldă) consumată pentru o singură persoană şi nu achitarea nemijlocită a datoriei.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tatarin Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tatarin Alexandru asemenea aspecte nu se regăsesc.

Argumentele recurentului vis-a-vis de încălcarea regulilor privind limba de desfăşurare a procesului, nu pot fi reţinute, în cazul în care Tatarin Alexandru şi reprezentanul lui la examinarea pricinii în prima instanţă nu au cerut asigurarea participării interpretului în şedinţa de judecată. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatarin Alexandru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Tatarin Alexandru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari