2ra-2159/14 — Încasarea prejudiciului cauzat

Prima instanţă, Judecătoria Comrat: jud. S. Popovici dosarul nr. 2ra-2159/14 Instanţa de apel, Curtea de Ape Cahul: jud. I. Dănăilă, V. Movilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător – Iulia Sîrcu Judecătorii – Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buzadji Gheorghi împotriva lui Sîrtmaci Vadim şi intervenienţilor accesorii CIA „ASITO” SA şi Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris-Group” SA cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 11 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Sîrtmaci Vadim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 01 iunie 2012, c o n s t a t ă La 25 februarie 2011, Buzadji Gheorghi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Sîrtmaci Vadim şi intervenienţilor accesorii CIA „ASITO” SA şi Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris-Group” SA cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 31 iulie 2007, de către colaboratorul secţiei poliţiei rutiere Vulcăneşti – Ciachir F. a fost întocmit un proces- verbal în privinţa fiului său Buzadji Dumitru cu privire la săvîrşirea contravenţiei administrative prevăzute de art. 124 alin. (3) Cod contravenţional. Afirmă Buzadji Gheorghi că prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 04 mai 2010, a fost anulat procesul-verbal seria AD nr. 152020 din 31 iulie 2007, întocmit de către colaboratorul secţiei poliţiei rutiere Vulcăneşti – Ciachir F. cu privire la săvîrşirea de către Buzadji Dumitru a contravenţiei administrative prevăzute de art. 124 alin. (3) Cod contravenţional şi a fost încetată cauza contravenţională în temeiul art. 441 alin. (1) Cod contravenţional în legătură cu lipsa contravenţiei.

Astfel, declară reclamantul că prin hotărîrea judecătorească sus-vizată fiul său Buzadji Dumitru, care se afla la volan la momentul impactului, a fost recunoscut nevinovat în comiterea accidentului rutier. Consideră Buzadji Gheorghi că vinovat de comiterea accidentului rutier în urma căruia a fost deteriorat automobilul „M-BENZ 208” cu nr. de înmatriculare GE AF 929, se face Sîrtmaci Vadim. 1 Invocă reclamantul că potrivit raportului de expertiză nr. 260408 din 14 aprilie 2008, întocmit de Agenţia de Expertiză şi Evaluare „Proexpert Sud” prejudiciul cauzat automobilului „M-BENZ 208” cu nr. de înmatriculare GE AF 929, deteriorat în urma accidentului rutier, constituie suma de 44 696 lei, iar plata pentru expertiza efectuată este de 1520 lei.

De asemenea, indică Buzadji Gheorghi că întru apărarea intereselor fiului său în cauza contravenţională a semnat cu avocatul Ignat Dumitran un contract de asistenţă juridică căruia i-a fost achitat un onorariu în sumă de 4000 lei, fapt confirmat prin chitanţa nr. 377190 din 27 septembrie 2008. Solicită Buzadji Gheorghi să fie încasat din contul lui Sîrtmaci Vadim în beneficiul său prejudiciul material în mărime de 44696 lei, costul expertizei în mărime de 1520 lei, în total 46216 lei, precum şi cheltuielile de judecată pentru serviciile avocatului în cauza contravenţională în mărime de 4000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 01 iunie 2012, acţiunea a fost admisă. A fost încasat din contul lui Sîrtmaci Vadim în beneficiul lui Buzadji Gheorghi prejudiciul material în mărime de 44 696 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 6 167 lei şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în cauza contravenţională în mărime de 4000 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 11 martie 2014, a fost respins apelul declarat de Sîrtmaci Vadim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 01 iunie 2012. La 23 mai 2014, Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, (în baza mandatului nr. 0366202 seria MA din 07 martie 2014), a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Cahul din 11 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 01 iunie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral respinsă. Recurentul, în motivarea recursului, a invocat că prin decizia sa instanţa de apel a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material, şi anume, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia dreptului, precum şi, au fost încălcate normele de drept procedural.

Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, consideră că instanţa de apel eronat a aplicat la soluţionarea litigiului dat prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, care stipulează că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune, deoarece Judecătoria Comrat prin hotărîrea din 04 mai 2010, cert a indicat la imposibilitatea stabilirii persoanei vinovate de săvîrşirea accidentului rutier, adică lipseşte concluzia instanţei de judecată privind vinovăţia lui Sîrtmaci Vadim. Impactul putea avea loc din vina drumurilor deteriorate, precipitaţiilor climaterice, defectelor mecanice, pietonilor şi în alte circumstanţe care nu au fost constatate.

Prin urmare, consideră recurentul că instanţa de apel eronat a interpretat prevederile art. 123 alin. (2) CPC, care stipulează că faptele stabilite printr-o hotărîrea judecătorească irevocabilă soluţionată anterior sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina. De asemenea, Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci, consideră că instanţa de apel eronat a aplicat analogia dreptului, făcînd trimitere la avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la repararea prejudiciului 2 rezultat prin contravenţie din 11 noiembrie 2013, dat fiind faptul că recomandările Avizului sus-vizat se referă la o speţă concretă unde se menţionează despre probele scrise existente, dar întocmite de organele neconstituţionale din Transnistria, pe cînd în litigiul dat nu au fost emise nici un fel de acte sau hotărîri prin care s-ar demonstra vinovăţia lui Sîrtmaci Vadim în cauzarea lui Buzadji Gheorghi a prejudiciului material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 16 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel anexată la materialele cauzei (f. d. 242-243). Astfel, instanţa de recurs consideră că Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 250). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1)CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor indicate şi în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3 Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi normele de drept procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2) lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Marina Galupa, acţionînd în interesele lui Sîrtmaci Vadim, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4