2ra-2522/14 — Restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Bîrsan dosarul nr. 2ra-2522/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Atamaniuc Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Atamaniuc Nina împotriva Liceului Teoretic Brătuşeni şi Direcţia Învăţămînt şi Cultură Edineţ cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, reararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Atamaniuc Nina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 02 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 11 octombrie 2013 Atamaniuc Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului Teoretic Brătuşeni şi Direcţia Învăţămînt şi Cultură Edineţ cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Atamaniuc Nina a indicat că la data de 15 august 1978 a fost angajată în calitate de profesoară de limba germană în şcoala medie din s. Brătuşeni. r. Edineţ. În prezent a atins vîrstă de pensionare. La 23 februarie 2009 i-a fost stabilită pensia de vîrstă, dar a mai continuat să activeze. Pe întreaga perioadă de muncă careva observaţii sau încălcări nu a avut. Prin ordinul nr. 89 din 19 august 2013, semnat de directorul interimar Şveţ I., a fost eliberată din funcţie în baza art. 301 al. 1 lit.(c) Codul muncii în legătură cu stabilirea pensiei de vîrstă. Consideră ordinul de concediere ca fiind nelegitim şi anume, directorul interimar Şveţ I. nu era competentă să semneze ordinul de eliberare.

Menţionează că administraţia poate elibera din funcţie persoanele cărora le-a fost stabilită pensia de vîrstă, dar aceasta nu este o obligaţie pentru administraţie. Ministerul Educaţiei a recomandat administraţiei Liceului în anul 2012 că poate elibera din funcţie persoanele după ce vor fi preîntîmpinaţi. Invocă că nu i-a fost motivată eliberarea din funcţie, nu a avut loc lichidarea unităţii sau reducerea numărului de personal, iar cu directorul interimar a lucrat numai 11 zile, neavînd nici o observaţie din partea sa. La data de 20 august 2013 s-a adresat cu o cerere către Administraţia Liceului de a anula ordinul nr. 89 din 19 august 2013 cu restabilirea la locul de muncă ca profesor de limbă germana.

Prin răspunsul din 16 septembrie 2013 directorul interimar Şveţ I. N. a motivat, că nu sînt ore de limbă germană. Consideră că a fost ilegal concediată în legătură cu stabilirea pensiei de vîrstă. Solicită să fie anulat ordinul nr. 89 din 19 august 2013, să fie restabilită la lucru în funcţia de profesoară de limba germană, cu încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, a prejudiciului moral in mărime de 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată conform bonurilor anexate. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 12 decembrie 2013 acţiunea a fot respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Atamaniuc Nina a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014 a fost respins apelul declarat de Atamaniuc Nina şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că reclamanta Atamaniuc Nina în baza ordinului nr. 84 din 15 august1978 a fost angajată ca profesoară de limba germană la şcoala medie din s. Brătuşeni. La data de 23 februarie 2009 reclamantei Atamaniuc Nina i-a fost stabilită pensia de vîrstă şi a continuat să lucreze. Din extrasul din ordinul cu nr. 89 din 19 august 2013, emis de către directorul interimar Şveţ Ina, Atamaniuc Nina a fost eliberată din funcţia ocupată de profesoară de limba germană în conformitate cu art.301 al.(l) lit.c) Codul muncii - în legătură cu stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă. Conform art.86 alin.(l) lit. z) Codul muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru următoarele motive: pentru alte motive prevăzute de prezentul cod şi de alte acte legislative.

Conform art.301 alin.(l) lit.c) Codul muncii, pe lingă temeiurile generale prevăzute de prezentul cod, contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice poate înceta, la stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă. Astfel, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond, călăuzindu-se de normele enunţate şi luînd în consideraţie faptul că la data de 23 februarie 2009 2 reclamantei-apelante i-a fost stabilită pensia de vîrstă, corect şi întemeiat a ajuns la concluzia că acţiunea este nefondată şi urmează a fi respinsă. La 24 iunie 2014 Atamaniuc Nina a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de ape şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţele la emiterea hotărîrilor au interpretat eronat legea. Astfel, recurenta menţionează că conform art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii, pentru cadrele didactice stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă constituie unul din temeiurile suplimentare de încetare a raporturilor de muncă la iniţiativa uneia dintre părţi. Însă, această prevedere nu are caracter imperativ. Deci, după recurentă, administraţia nu era obligată să o concedieze doar pe motiv de atingere a vîrstei de pensionare. Astfel, ordinul contestat îl consideră discriminatoriu şi care îi încalcă dreptul la muncă. La fel, menţionează că conform art. 55 Codul muncii, dacă pentru funcţia deţinută de un pensionar pedagog nu candidează nici un tînăr specialist, directorul instituţiei va avea posibilitatea să încheie contracte individuale de muncă pe durată determinată.

Astfel, în cazul în care la funcţia pe care o deţinea nu a candidat nici un tînăr specialist, consideră recurenta că concedierea sa este una abuzivă, avînd ca scop eliminarea sa din colectiv. Menţionează că la eliberarea sa din funcţie, era necesar să-i ceară opinia sa dacă insistă sau nu să activeze în continuare în aceeaşi funcţie. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Atamaniuc Nina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

3 Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Atamaniuc Nina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Atamaniuc Nina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 4