2ra-599/14 — Obligarea perfectării contractului de muncă, încasarea despăgubirii pentru perioada absenţei de la lucru şi a prejudiciului moral

prima instanţă : L. Lipaşcu dosarul nr. 2ra-599/14 instanţa de apel: T. Duca, S Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 27 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cucu- Bîrnaz Nelea, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Nelei Cucu-Bîrnaz împotriva Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” cu privire la obligarea perfectării contractului de muncă, acordarea muncii prevăzute de contract, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Drochia din 06 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 31 ianuarie 2013, Cucu-Bîrnaz Nelea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” cu privire la obligarea perfectării contractului de muncă, acordarea muncii prevăzute de contract, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului nr. 31 din 01 decembrie 1998, a fost angajată la Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Drochia în calitate de profesoară de limbă germană şi engleză, iar prin ordinul nr.57 din 24 noiembrie 2009 a fost concediată în temeiul art.86 alin.(1) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea statelor de personal. Susţine că ordinul de concediere l-a contestat în instanţa de judecată şi prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 26 decembrie 2011, a fost restabilită în funcţie, hotărîrea fiind executată imediat, însă, ulterior prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 mai 2012 hotărîrea Judecătoriei Drochia a fost casată, fiind emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea cu privire la contestarea ordinului de concediere a fost respinsă ca depusă tardiv.

Menţionează că la 10 mai 2012, la propunerea noului director al Liceului de se reangaja la serviciu, a fost admisă la muncă în funcţia deţinută anterior. Invocă că în luna iulie 2012, a solicitat acordarea concediului pentru cîteva zile, însă angajatorul i-a refuzat pe motiv că conform rapoartelor noi de muncă a activat doar 2 luni de zile și în conformitate cu art. 115 Codul muncii nu are dreptul la concediu. Iar, la data de 02 noiembrie 2012, fără careva explicaţii a fost informată că este concediată, fiindu-i expediat la domiciliu ordinul nr.65 din 02 noiembrie 2012 prin care a fost anulat ordinul nr. 1 din 16 ianuarie 2012, privind restabilirea ei funcţie în baza hotărîrii Judecătoriei Drochia din 26 decembrie 2011. Afirmă că din 03 noiembrie 2012 a fost ilegal privată de dreptul de a munci, un ordin despre concedierea ei lipseşte, iar în perioada 11 mai 2012 – 03 noiembrie 2011 a activat în lipsa contractului de muncă, respectiv, munca ei nefiind nedeclarată.

Invocă că reieşind din prevederile legislaţiei muncii angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care acesta nu la primit, şi despăgubire pentru absenţa forţată de la locul de muncă, iar despăgubirea în cazul său constituind 8206,8 lei. La fel, menţionează că, prin acţiunile pîrîtului a fost privată abuziv de dreptul de a munci prin ce au fost încălcate prevederile Codului Muncii şi i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil. Solicită obligarea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” de a perfecta pe numele său contractul de muncă din 11 mai 2012, acordarea muncii prevăzute de contract - în calitate de profesoară de limba engleză şi germană, încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă în mărimea salariului mediu ce constituie 8206,8 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare ce constituie 13988,5 lei.

Prin hotărîrea Judecătoroei Drochia din 06 iunie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălţi din 15 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 16 decembrie 2013, Cucu-Bîrnaz Nelea a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti eronat au dispus respingerea acţiunii pe motiv că nu au fost prezentate probe ce confirmă admiterea sa la muncă după data de 10 mai 2012, deoarece dînsa a fost admisă la muncă începînd cu 11 mai 2012 şi a activat aproximativ 6 luni de zile, fapt ce se confirmă prin certificatul de salariu pentru luna septembrie 2012 prezentat în prima instanţă.

Mai mult decît atît, invocă că solicitînd în luna iulie 2012 acordarea concediului anual pentru cîteva zile, angajatorul a refuzat pe motiv că conform rapoartelor noi de muncă a activat doar 2 luni şi în conformitate cu prevederile art. 115 Codul muncii nu are dreptul la concediu, iar în cazul în care Curtea Supremă de Justiţie va menţine hotărîrea Judecătoriei Drochia din 26 decembrie 2011 prin care eu am fost restabilită la muncă, ea îşi va recăpăta dreptul la concediul anual ca avînd o vechime de muncă de peste 6 luni de zile, ceea ce se confirmă prin nota informativă nr. 474 din 18 iulie 2012 prin care ea a fost obligată să se prezinte la serviciu. Susţine recurenta că circumstanţele şi probele menţionate confirmă incontestabil faptul că dînsa a fost reangajată la serviciu, însă instanţele nu au făcut o analiză a acestor probe şi nu au dat apreciere acestor circumstanţe.

Consideră că prin angajarea ei în lipsa contractului de muncă şi nedeclararea muncii efectuate de ea, angajatorul a comis un abuz faţă de dînsa, a privat-o de dreptul ei de a munci şi a încălcat grav prevederile Codului Muncii, precum şi garanţiile stabilite de art. art. 1, 24 al Cărţii Sociale Europene, care reglementează dreptul la muncă şi dreptul lucrătorilor de a nu fi concediaţi fără motiv. Însăși faptul că a activat o perioadă de aproape 6 luni de zile după ce au încetat raporturile de muncă pentru care a primit salariu, în temeiul art. art. 58, alin.(3) Codul muncii, fără a i se acorda concediul cuvenit, se confirmă faptul că au existat raporturi de muncă noi, circumstanțe care fac hotărîrea contestată nefondată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Cucu-Bîrnaz Nelea se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva