2ra-2373/14 — Repararea prejudiciului material și moral

dosarul nr. 2ra-2373/14 prima instanţă: G. Daşchevici instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna şi I. Cimpoi DECIZIE 12 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi, Maria Ghervas şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Hussain Naser, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gîscă Vladimir împotriva lui Hussain Naser cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Gîscă Vladimir şi casată hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 20 noiembrie 2013, Gîscă Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hussain Naser cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Gîscă Vladimir a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Călăraşi din 29 aprilie 2013, pîrîtul Hussain Naser a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod Penal al Republicii Moldova, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de un an, iar în temeiul art. 90 Cod Penal, executarea pedepsei a fost suspendată, cu stabilirea unui termen de probă de un an. Susţine reclamantul că, instanţa de judecată a admis în principiu acţiunea civilă înaintată pe parcursul procesului penal de către Gîscă Vladimir împotriva lui Hussain Naser, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile.

Menţionează, Gîscă Vladimir, că pîrîtul Hussain Naser a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod Penal şi anume că la 15 iunie 2012 în jurul orei 1000 aflîndu-se pe teritoriul Societăţii cu Răspundere Limitată „Iraid-Sor” al cărei administrator este, cu sediul în or. Călăraşi, în timpul efectuării controlului de către reclamant în calitate de inspector al muncii, privind respectarea legislaţiei muncii de către pîrît, ultimul avînd scopul sistării efectuării controlului, l-a deposedat intenţionat pe reclamant de servieta 1 personală şi geanta în care acesta îşi păstra actele de serviciu, ameninţîndu-l cu moartea. Invocă, Gîscă Vladimir, că în rezultatul conflictului i-a fost deteriorat mînerul de la geantă.

Ulterior starea de sănătate a reclamantului Gîscă Vladimir s-a agravat brusc, ultimul fiind nevoit să se adreseze la unitatea medicală de urgenţă din or. Călăraşi, după care a fost internat în spital, unde a primit tratament medical timp de două săptămîni. Consideră, Gîscă Vladimir, că prin acţiunile lui Hussain Naser, i-a fost prejudiciată sănătatea, fapt ce a dus la suportarea de către reclamant a unor cheltuieli în mărime de 37 800 lei. Susţine reclamantul că a suportat şi cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 9200 lei, de deplasare la expertiza psihiatrico-psihologică în mărime de 900 lei şi pentru medicamente în sumă de 181,80 lei. Mai indică Gîscă Vladimir că, prejudiciul ce i-a fost cauzat ca rezultat al deteriorării genţii sale de către pîrît, este evaluat la suma de 1200 lei.

Prin urmare, mai afirmă Gîscă Vladimir că prin acţiunile infracţionale ale lui Hussain Naser, a avut de suferit şi familia reclamantului. Consideră reclamantul că i-a fost prejudiciată şi reputaţia profesională, cu cauzarea unui prejudiciu moral în sumă de 100000 lei. Solicită, Gîscă Vladimir, încasarea din contul lui Hussain Naser în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 1381,80 lei, prejudiciul moral în sumă de 100000 lei, cheltuieli pentru refacerea sănătăţii în mărime de 37800 lei, cheltuieli de transport în sumă de 900 lei, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 9000 lei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul Gîscă Vladimir a depus cerere suplimentară de majorare a pretenţiilor solicitînd încasarea de la pîrît în beneficiul său a sumei de 1323,06 lei în calitate de cheltuieli suportate în procesul penal de la data pronunţării sentinţei de condamnare a lui Hussain Naser şi pînă la 01 ianuarie 2014, constituite din 1028,18 lei drept dobîndă la contractul de împrumut și a comisionului contractului în sumă de 294,88 lei (f.d. 28). Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014 acţiunea a fost admisă parţial (f.d. 44, 49-51). S-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul lui Gîscă Vladimir prejudiciul material compus din: cheltuieli de tratament în mărime de 5697,80 lei, costul genţii deteriorate în mărime de 1200 lei, cheltuieli de transport în sumă de 900 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei, precum şi prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în total 17797,80 lei.

Capetele de cerere privind încasarea dobînzii la contractul de împrumut în mărime de 1028,18 lei, precum şi comisionul contractului de împrumut în sumă de 294,88 lei au fost respinse ca neîntemeiate. S-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 534 lei. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 apelul declarat de către Gîscă Vladimir a fost admis (f.d. 72-73, 74-80). S-a casat hotărîrea primei instanțe în partea admiterii parțiale a pretențiilor cu privire la încasarea cheltuielilor pentru recuperarea sănătății, încasarea cheltuielilor de asistență juridică și repararea prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care: S-au admis parțial pretențiile lui Gîscă Vladimir împotriva lui Hussain Naser cu privire la încasarea cheltuielilor pentru recuperarea sănătății, încasarea cheltuielilor de asistență juridică și repararea prejudiciului moral.

S-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul lui Gîscă Vladimir suma de 25200 lei în calitate de cheltuieli pentru recuperarea sănătăţii, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 9000 lei şi prejudiciul moral în sumă de 50000 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014 a fost menţinută. La 12 iunie 2014, Hussain Naser a depus recurs împotriva decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014. În motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept material şi procedural, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 07 mai 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor copia deciziei din 16 aprilie 2014, (f.d. 82). Astfel, recursul declarat la 12 iunie 2014 de către Hussain Naser se consideră depus în termen. Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 03 septembrie 2014 recursul declarat de Hussain Naser a fost considerat admisibil. Potrivit art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

La 14 iulie 2014, intimatul a prezentat referinţă prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Potrivit art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat în limitele invocate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel din următoarele motive. 3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din probele anexate la materialele dosarului rezultă că prin sentinţa Judecătoriei Călăraşi din 29 aprilie 2013, Hussain Naser a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii asupra reclamantului, Gîscă Vladimir, totodată fiind stabilit că ultimului i-au fost aduse prejudicii de ordin material și moral (f.d. 4-7). Astfel, reieșind din conținutul sentinței anterior menționate, acţiunea civilă înaintată de către Gîscă Vladimir, pe parcursul procesului penal, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile. În această ordine de idei, la 20 noiembrie 2013, Gîscă Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hussain Naser cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărîrea primei instanței acțiunea înaintată de Gîscă Vladimir a fost admisă parțial. S-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul lui Gîscă Vladimir prejudiciul material compus din: cheltuieli de tratament în mărime de 5697,80 lei, costul genţii deteriorate în mărime de 1200 lei, cheltuieli de transport în sumă de 900 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei, precum şi prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în total 17797,80 lei. Capetele de cerere privind încasarea dobînzii la contractul de împrumut în mărime de 1028,18 lei, precum şi comisionul contractului de împrumut în sumă de 294,88 lei au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 apelul declarat de către Gîscă Vladimir a fost admis, cu casarea parțială a hotărârii primei instanţe în partea încasării cheltuielilor pentru recuperarea sănătăţii, cheltuielilor de asistenţă juridică şi a prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care: S-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul lui Gîscă Vladimir suma de 25200 lei în calitate de cheltuieli pentru recuperarea sănătăţii, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 9000 lei şi prejudiciul moral în sumă de 50000 lei. În rest, hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014 a fost menţinută. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Dat fiind faptul că prin cererea de recurs înaintată de Hussain Naser s-a solicitat menținerea hotărîrii primei instanțe, Colegiul nu se va expune în privința temeiniciei pretențiilor lui Gîscă Vladimir ce ține de încasarea sumei prejudiciului 4 material în mărime de 1200 lei cauzat în urma deteriorării genții, în privința cheltuielilor de transport în mărime de 900 lei suportate de reclamant. Sumele anterior menționate au fost încasate din contul lui Hussain Naser, în baza hotărîrii primei instanțe, iar recurentul nu a contestat respectiva hotărîre.

Or, reieșind din disponibilitatea în drepturi a participantului la proces, Completul verifică în limitele cererii de recurs înaintate legalitatea deciziei instanței de apel și se va expune doar în privința pretențiilor care au fost admise suplimentar de către instanța ierarhic inferioară. Referitor la dispunerea încasării cheltuielilor suportate de Gîscă Vladimir pentru recuperarea sănătății în mărime de 25200 lei. La încasarea de către instanța de apel din contul lui Hussain Naser în beneficiul lui Gîscă Vladimir a sumei de 25200 lei, a admis drept probe concluzia medicului neurolog, în baza examinării fişei medicale de ambulatoriu a lui Gîscă Vladimir (f.d. 40) și factura seria WI nr. 1764594 eliberată de staţiunea balneoclimaterică „Codru” potrivit căreia Vladimir Gîscă a achitat pentru tratament suma de 25200 lei (f.d.

67). Completul apreciază ca fiind premature concluziile instanței de apel la admiterea respectivei pretenții, din considerentul că reieșind din conținutul facturii seria WI nr. 1764594 eliberată de staţiunea balneoclimaterică, au fost eliberate 2 bilete. În acest sens, instanța de apel urma să elucideze dacă costul de 25200 lei se referă la o singură persoană ce deține 2 bilete pentru tratament în cadrul unui an calendaristic sau ani consecutivi, fie e vorba de 2 persoane fiecare dispunînd de cîte 1 bilet pentru tratament. Or, reieșind din întinderea răspunderii prejudiciului cauzat de către Hussain Naser, ultimul poartă răspundere doar pentru prejudiciile cauzate unei singure persoane – lui Gîscă Vladimir.

În caz contrar, am fi în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză din partea reclamantului. De asemenea, instanța de apel urma să elucideze necesitatea și proporționalitatea dispunerii încasării sumei de 25200 lei pentru tratamentul ambulator în privința lui Gîscă Vladimir. Concomitent urmează a fi cercetat și înscrisul prezentat de către reclamant la admiterea cerinței sale privind recuperarea sănătății, și anume, factura Seria și numărul WH 0216551 din 12 septembrie 2013 (f.d. 39). Referitor la înscrisul menționat, nu este clar cum a fost constatat faptul că anume Gîscă Vladimir a suportat cheltuielile pentru tratamentul sanatorial în mărime de 5256 lei, cheltuieli care reclamantul solicită a fi încasate din contul lui Hussain Naser.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. 5 În aceste circumstanțe, instanţa ierarhic inferioară urmează să aprecieze fiecare probă în parte precum şi toate în cumulul lor, să pună la baza hotărîrii luate doar acele probe care oferă mai multă siguranță și certitudine cu privire la aspectele relevante ale pricinii. Referitor la dispunerea încasării cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 9000 lei. În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Materialele pricinii atestă faptul că prin decizia instanței de apel s-a dispus încasarea din contul lui Hussain Naser în beneficiul lui Gîscă Vladimir suma de 9000 lei drept cheltuieli de asistență juridică. În acest sens, în mod greşit prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 96 CPC. Potrivit contractului de asistență juridică din 15 iunie 2012 încheiat între Gîscă Vladimir și avocatul Negura Vladislav, la pct. 5, părțile au convenit ca serviciile avocatului să fie remunerate de client în mărime de 5000 lei (f.d. 17, 64). Colegiul reține că respectivul contract a fost încheiat pentru prestarea serviciilor juridice la faza finisării urmăririi penale în privința lui Hussain Naser.

Concomitent însă urmează a se menţiona că reieşind din materialele pricinii, pe parcursul urmăririi penale pornite asupra lui Hussain Naser, au participat alți avocați decît cel cu care Gîscă Vladimir a încheiat contractul de asistență juridică. Totodată instanţa ierarhic inferioară la stabilirea cheltuielilor pentru asistența juridică acordată reclamantului, urma să stabilească sumă suportată de către ultimul, raportînd-o la acțiunile real efectuate de avocat și a timpului consumat. În conformitate cu art. 130 CPC alin. (1) instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. (5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii. Contrar normelor citate, instanţa a cărei decizie este contestată nu şi-a motivat concluziile luate.

Referitor la dispunerea încasării în beneficiul lui Gîscă Vladimir a sumei de 50000 lei în vederea compensării prejudiciului moral. 6 În conformitate cu art.1422 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Colegiul notează că prejudiciul moral, născut din cauzarea de daune apare ca o sancţiune prevăzută de o regulă generală şi presupune să fie săvîrşită o faptă cu caracter ilicit.

La caz prezintă relevanţă prevederile art. 219 alin. (2) punct. 4) Cod de procedură penală care direct indică că persoanele fizice şi juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot înainta o acţiune civilă privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputaţiei profesionale. Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Pornind de la prevederile anterior menționate, instanța a cărei decizie se contestă, în mod greşit a dispus încasarea sumei de 50000 lei, drept compensarea a prejudiciului moral cauzat reclamantului, fără a-și motiva concluzia prin probe concrete. Altfel spus, instanţa de apel, admiţînd solicitarea apelantului, Gîscă Vladimir, cu privire la compensarea prejudiciului moral, nu a argumentat temeinicia respectivei pretenții prin prisma probelor . Or, în conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că motivarea hotărîrii judecătoreşti este o cerinţă faţă de instanţă şi o obligaţie a acesteia pentru a defini claritatea actului de justiţie şi a motivelor adoptării soluţiei judecătoreşti. Nemotivarea hotărîrii judecătoreşti creează incertitudine părţilor. Pentru nerespectarea acestor deziderate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de nenumărate ori a sancţionat statele părţi ale Convenţiei. Instanţa de recurs menţionează că nemotivarea hotărîrii judecătoreşti constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor 7 Fundamentale care obligă instanţele judecătoreşti să-şi motiveze deciziile astfel încît să permită exercitarea efectivă a dreptului la casaţie, să nu lase părţile într-o stare de incertitudine şi să nu creeze impresia că nu au fost auzite.

Curtea de Apel Chişinău nu a examinat legalitatea hotărîrii primei instanţe în întregul ei şi contrar prevederilor legale şi circumstanţelor expuse în prezenta decizie, nu a determinat temeinicia admiterii cerințelor înaintate de Gîscă Vladimir. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că încălcările menţionate denotă nerespectarea competenţelor legale conferite instanţei de apel prin dispoziţiile art. 373 CPC. În împrejurările relatate, instanţa de recurs consideră că decizia instanței de apel emisă pe marginea pricinii examinate se bazează pe circumstanţe care nu au fost pe deplin elucidate pe parcursul dezbaterilor judiciare, iar instanţa de recurs poate menţine în vigoare doar o hotărâre care nu impune întrebări şi circumstanţe neclarificate.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural şi aceste erori nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată. La rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi să adopte o hotărîre legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Hussain Naser.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gîscă Vladimir împotriva lui Hussain Naser cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Maria Ghervas Tatiana Vieru 8