Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-717/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
25 martie 2015
Părțile
Gîscă Vladimir vs Hussain Naser
Pe scurt
Temeiurile declararii recursului

2ra-717/15 — Încasarea prejudiciului material si moral

dosarul nr. 2ra-717/15 prima instanţă - Gr. Dașchevici instanţa de apel - N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Gîscă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Gîscă împotriva lui Hussain Naser cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Vladimir Gîscă și menținută hotărîrea Judecătoriei Călărași din 04 februarie 2014 din 26 iunie 2014. c o n s t a t ă La 20 noiembrie 2013, Vladimir Gîscă a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Hussain Naser cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, Vladimir Gîscă a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Călăraşi din 29 aprilie 2013, pîrîtul Hussain Naser a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de un an, iar în temeiul art. 90 Cod Penal, executarea pedepsei a fost suspendată, cu stabilirea unui termen de probă de un an. Susţine că instanţa de judecată a admis în principiu acţiunea civilă înaintată pe parcursul procesului penal de către Vladimir Gîscă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile. Menţionează, că Hussain Naser a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod Penal şi anume că la 15 iunie 2012 în jurul orei 1000 aflîndu-se pe teritoriul SRL „Iraid-Sor” al cărei administrator este, cu sediul în or.

Călăraşi, în timpul efectuării controlului de către reclamant în calitate de inspector al muncii, privind respectarea legislaţiei muncii de către pîrît, ultimul avînd 1 scopul sistării efectuării controlului, l-a deposedat intenţionat pe reclamant de servieta personală şi geanta în care acesta îşi păstra actele de serviciu, ameninţîndu-l cu moartea. Invocă Vladimir Gîscă, că în rezultatul conflictului i-a fost deteriorat mînerul de la geantă. Ulterior starea sa de sănătate s-a agravat brusc, fiind nevoit să se adreseze la unitatea medicală de urgenţă din or. Călăraşi, după care a fost internat în spital, unde a primit tratament medical timp de două săptămîni. Consideră că prin acţiunile lui Hussain Naser, i-a fost prejudiciată sănătatea, fapt ce a dus la suportarea unor cheltuieli în mărime de 37800 lei.

Susţine la fel că a suportat şi cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 9200 lei, de deplasare la expertiza psihiatrico-psihologică în mărime de 900 lei şi pentru medicamente în sumă de 181,80 lei. Mai indică Vladimir Gîscă că, prejudiciul ce i-a fost cauzat ca rezultat al deteriorării genţii sale de către pîrît, este evaluat la suma de 1200 lei. Prin urmare, prin acţiunile infracţionale ale lui Hussain Naser, a avut de suferit şi familia sa. Consideră reclamantul că i-a fost prejudiciată şi reputaţia profesională, cu cauzarea unui prejudiciu moral în sumă de 100000 lei. Solicită, Gîscă Vladimir, încasarea din contul lui Hussain Naser a prejudiciului material în mărime de 1381,80 lei, prejudiciul moral în sumă de 100000 lei, cheltuieli pentru restabilirea sănătăţii în mărime de 37800 lei, cheltuieli de transport în sumă de 900 lei, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 9000 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, Vladimir Gîscă a depus cerere suplimentară de majorare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la pîrît a sumei de 1323,06 lei în calitate de cheltuieli suportate în procesul penal de la data pronunţării sentinţei de condamnare a lui Hussain Naser şi pînă la 01 ianuarie 2014, constituite din 1028,18 lei drept dobîndă la contractul de împrumut și a comisionului contractului în sumă de 294,88 lei (f.d. 28). Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul lui Vladimir Gîscă prejudiciul material compus din: cheltuieli de tratament în mărime de 5697,80 lei, costul genţii deteriorate în mărime de 1200 lei, cheltuieli de transport în sumă de 900 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei, precum şi prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în total 17797,80 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă. De asemenea, de la Hussain Naser a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 534 lei (f.d. 49-51). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, apelul declarat de către Gîscă Vladimir a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014 în partea admiterii parțiale a pretențiilor, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care s-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul lui Vladimir Gîscă suma de 25200 lei în calitate de cheltuieli pentru recuperarea sănătăţii, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 9000 lei şi prejudiciul moral în sumă de 50000 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 04 februarie 2014 a fost menținută (f.d.

72-80). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 septembrie 2014, a fost admis 2 recursul declarat de Hussain Naser, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, cauza fiind restituită la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău (f.d. 110- 117). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Vladimir Gîscă și menținută hotărîrea Judecătoriei Călărași din 04 februarie 2014 din 26 iunie 2014. La 20 decembrie 2014, Vladimir Gîscă a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărîri, prin care apelul depus să fie admis. Recurentul Vladimir Gîscă, în motivarea recursului a menționat că în decizia contestată, instanța de apel menționat că simpla invocare a prejudiciului nu poate genera admiterea acțiunii.

Consideră că toate sumele solicitate au suport legal confirmate prin acte originale și anexate la materialele cauzei. De asemenea, recurentul menționează că în decizia instanței de apel este invocat faptul că nu a avut nevoie de avocat pe perioada cercetării infracțiunii de către intimat pînă la expedierea cauzei în instanță și nu este anexat raportul avocatului pe perioada 15 iunie 2012 – decembrie 2012, însă acest raport este anexat la materialele cauzei. La fel, instanța de apel invocă faptul că la dosar nu se conține dovada cheltuielilor de restabilire a sănătății, încă contrar celor invocate de instanța de apel, la materialele cauzei este anexată factura de la Sanatoriul ”Serghei Lazo”, Ucraina, cheltuieli de transport la sanatoriu și factura de la Sanatoriul ”Codru”.

Totodată, consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că nu este legătură cauzală între acțiunile intimatului și trauma produsă, însă la materialele cauzei se conține actul de expertiză medico-legală, care a considerat că trauma psihică ce i-a fost cauzată a fost stabilită ca fiind de o gravitate medie, fapt ce reprezintă o gravă ofensă asupra sa, la momentul în care a fost atacat de Hussain Naser se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Intimatul Hussain Naser, prin referința depusă a solicitat de a considera inadmisibil recursul declarat de Vladimir Gîscă. A mai menționat că instanța de apel întemeiat a încasat cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 lei, deoarece la materialele cauzei sînt anexate bonuri mai multe bonuri ale altor avocați, care nu au participat nemijlocit la examinarea cauzelor atît penală, cît și civilă, cu atît mai mult că nu au prezentat acțiunile efectuate de avocați și timpul efectuării lor.

Astfel, consideră că cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 400 CPC. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate 3 cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 18 noiembrie 2014, a fost expediată în adresa părților la 02 decembrie 2014 (f.d. 148), iar la 10 decembrie 2014, Vladimir Gîscă a recepționat decizia motivată a instanței de apel, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 149). Astfel recurentul s-u conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vladimir Gîscă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 4 Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vladimir Gîscă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Vladimir Gîscă se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.