1ra-1447/19 — art. 155 CP

1ra-1447/19 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1447/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Tabarcea Iurie în numele inculpatului Hussain Naser, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Hussain Naser XXX, născut la XXX,

originar din XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Hussain Naser a fost condamnat în baza art. 155 Cod penal, la amendă în mărime de

200 unități convenționale, ce constituie suma de 4.000 lei.

În baza art. 90 alin. (11) Cod penal, a fost anulată condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Călărași din 29

aprilie 2013, prin care a fost condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de

probațiune de 1 an, cu dispunerea executării pedepsei de 1 an închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, a fost dispus ca pedepsele aplicate să fie executate

de sine stătător.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Jamous

Bader și Jamous Badia, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

1.1 Potrivit sentinței s-a constatat, că Hussain Naser, la 24.02.2014, în jurul

orei 18.30, fiind anterior cunoscut și aflându-se în relații ostile cu Jamous Badia,

deplasându-se la volanul automobilului de model „Volvo S 80”, cu XXX pe bd.

Dacia, mun. Chișinău, spre Aeroportul Internațional Chișinău, în apropierea str.

1

Băcioii Noi intersecție cu bd. Dacia, mun. Chișinău, forțat a stopat automobilul de

model „Toyota Prado” cu XXX, în care se aflau Jamous Svetlana, Jamous Bader și

Jamous Badia. Ieșind din automobil, având relații ostile create în urma unor

incidente anterioare pe fonul neînțelegerilor față de situația politică și socială din

Republica Siria, l-a amenințat pe Jamous Badia cu omorul, după ce i-a aplicat cu un

obiect metalic asemănător cu o bită, o lovitură în regiunea capului și multiple lovituri

pe tot corpul, în urma cărora ultimului i-au fost cauzate, conform raportului de

expertiză medico-legală 819/D din 16.04.2014, leziuni corporale ușoare cu

dereglarea sănătății de scurtă durată (plagă contuză pe cap).

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Hussain Naser, a fost calificată de drept în baza art. 155 Cod penal și

anume – amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau

a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

părților vătămate Jamous Bader și Jamous Badia, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Hussain Naser să-i fie aplicată

o pedeapsă sub formă de închisoare, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate

de părțile vătămate.

În motivarea apelului a invocat:

- procurorul și organul de urmărire penală cu toate că au avut probatoriu care

indică la două infracțiuni, au finisat urmărirea numai pe un episod ce l-au încadrat

în baza art. 155 Cod penal;

- episodul din 24.02.2014, când Hussain Naser a aplicat o lovitură cu ranga în

cap lui Jamous Badia, căruia i-au fost aplicate și multiple lovituri peste diferite părți

ale corpului, inițial a fost calificat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal. Ulterior,

acțiunile acestuia au fost recalificate în baza art. 155 Cod penal, iar episodul conform

căruia inculpatul l-a amenințat pe Jamous Bader cu omorul, fiind prezentate probe

doveditoare din rețeaua internet, nu a fost cercetat sub nici un aspect și nici nu s-a

regăsit în ordonanța de punere sub învinuire sau rechizitoriu;

- dat fiind faptul că anterior Hussain Naser de Judecătoria Călărași a fost

condamnat la un 1 an privațiune de libertate cu suspendarea executării pedepsei,

instanța de judecată urma să-i aplice pedeapsă privativă de libertate – închisoarea,

reieșind din sancțiunea art. 155 Cod penal;

- formula aplicată de instanță l-a ajutat pe inculpat să eludeze de la pedeapsa

penală, ce urma într-adevăr să-i fie aplicată acestuia, care timp de un an de la

condamnarea sa, a comis o infracțiune similară, demonstrând în asemenea mod, că

pedeapsa condiționată nu l-a oprit de la comiterea acțiunilor criminale, fapt ce indică

la pericolul sporit al personalității sale, care nu permite reeducarea lui și pornirea pe

o cale corectă, fără a i se aplica o pedeapsă neprivativă de libertate;

2

- deși art. 85 Cod penal, prevede dispunerea executării de sine stătătoare a

pedepselor, acesta nu putea fi aplicat în cazul lui Hussain Naser, reieșind din

personalitatea acestuia și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea;

- nu este de acord cu soluționarea acțiunii civile, dat fiind că au fost prezentate

suficiente probe ce au permis satisfacerea integrală a acesteia.

2017, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Hussain Naser, a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 155 Cod penal, la 2 ani închisoare, iar

conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată parțial, pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Călărași din

29.04.2013, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă – 2 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de părțile

vătămate Jamous Bader și Jamous Badia a fost admisă parțial, fiind încasat de la

inculpat prejudiciul material în beneficiul lui Jamous Bader în suma de 1.906 euro,

iar în beneficiul lui Jamous Badia în suma de 2.858 euro și 1.790 lei. La fel, a fost

încasat de la inculpat, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 20.000 lei în beneficiul

lui Jamous Badia și suma de 10.000 lei, în beneficiul lui Jamous Bader.

3.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat, că prima

instanță a stabilit corect că starea de fapt și acțiunile inculpatului Hussain Naser se

încadrează corect în dispoziția art. 155 Cod penal - amenințarea cu omor, dacă a

existat pericolul realizării acestei amenințări.

Cu referire la criticele apelantului privind calificarea acțiunilor inculpatului,

instanța de apel a constatat că, prerogativa legală de înaintare sau modificare a

învinuirii nu este a părților vătămate, aparținând exclusiv procurorului în

conformitate cu art. 281 Cod de procedură penală, fapt la care instanța de apel nu se

va expune, astfel acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 155 Cod

penal, ceea ce inculpatul a recunoscut, iar prima instanță a constatat fapta dată în

temeiul art. 3641 Cod procedură penală.

Totodată, analizând modul în care prima instanță a individualizat pedeapsa, în

raport cu critica formulată în apel, instanța de apel a constatat, că nu au fost

respectate toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, care în nici o măsură

nu motivează aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, deoarece pedeapsa

stabilită nu-și va atinge scopul pedepsei penale, corectarea și corijarea inculpatului,

precum și preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului,

cât și a altor persoane.

Instanța de apel a reținut că inculpatul fiind condamnat la data de 29 aprilie

2013 prin sentința Judecătoriei Călărași, i-a fost acordată șansa corectării fără

izolarea de societate, astfel săvârșirea în termenul de probă a infracțiunii intenționate

prevăzută de art. 155 Cod penal, nu se poate vorbi că ultimul a conștientizat sau va

conștientiza rolul lui negativ în societate, în condiția în care i-a fost aplicată o

3

pedeapsă sub formă de amendă cu executarea separată a ei, față de pedeapsa ce i-a

fost aplicată prin sentința anterioară.

Astfel, reieșind din circumstanțele prezentei spețe, instanța de apel a considerat

ca fiind echitabilă stabilirea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 155 Cod penal, a unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Urmare a celor expuse, instanța de apel luând în considerație circumstanțele

cauzei, ținând cont de gravitatea și consecințele infracțiunii săvârșite, care face parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar în cazurile săvârșirii acesteia, se

cauzează daune vieții și sănătății persoanei, daune nemateriale, care indiferent că

persoana vinovată a fost condamnată, nu pot fi considerate ca total reparate, de

persoana inculpatului care la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, are

antecedent penal, de circumstanțele enumerate ale cauzei, motivul care a stat la baza

emiterii și anume divergențele de opinie politică a acestora, are doi copii la

întreținere, circumstanțe atenuante au fost stabilite recunoașterea vinei și căința

sinceră, în calitate de circumstanță agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) Cod penal,

a fost stabilită, comiterea infracțiunii de o persoană care anterior a comis o

infracțiune similară, a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare în baza art. 85 alin.

(1) Cod penal, fără suspendarea condiționată a executării acesteia.

Totodată, instanța de apel a considerat, că concluziile primei instanțe, în ce

privește latura civilă sânt în contradicție cu prevederile art. 387 alin. (1), (3) Cod de

procedură penală, deoarece prima instanță având la dispoziție o sumă exactă

solicitată de către părțile vătămate ca prejudiciu cauzat prin infracțiunea săvârșită de

către inculpat, fără careva temeiuri legale, n-a soluționat acțiunea civilă în fond,

admițând-o însă în principiu.

La fel, instanța de apel, a considerat pripite concluziile primei instanțe, precum

că prejudiciul moral nu a fost motivat de către părțile vătămate și urmează ca în

cadrul instanței civile să-și individualizeze cerințele, invocând și imposibilitatea de

a le individualiza.

În opinia instanței de apel, deși a avut loc o vătămare a drepturilor personale

nepatrimoniale privind integritatea morală a părților vătămate Jamous Badia și

Jamous Bader, suma solicitată de către aceștia în valoare de 500.000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, este una preamărită, în raport cu suferințele cauzate, astfel instanța

de apel a considerat necesar de admis în parte acțiunea civilă înaintată de către părțile

vătămate în partea încasării prejudiciului moral și de încasat de la inculpat în

beneficiul lui Jamous Badia prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei și în beneficiul

lui Jamous Bader prejudiciului moral în sumă de 10.000 lei.

Cu referire la încasarea prejudiciului material estimat în cheltuieli de zbor

Turcia-Moldova și cheltuieli legate de diagnosticarea spatelui, instanța de apel a

reținut că, pretențiile date urmează a fi admise, deoarece sumele date sunt confirmate

prin acte ce dovedesc achitarea taxelor pentru biletele avia, dovada examinării la

Centrul Diagnostic German, cât și dovada achitării taxei pentru diagnostic.

4

către:

4.1. Avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului Hussain Naser, prin care

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocând faptul că:

- instanța de apel a stabilit o pedeapsă mai aspră inculpatului și a admis acțiunea

civilă;

- instanța de apel a suspus anumitei critici soluția primei instanțe, însă fără a se

expune asupra corectitudinii soluției primite de această instanță în cazul dat, anume

la aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal și art. 90 alin. (11) Cod penal;

- nu este de acord cu faptul că instanța de apel a admis parțial acțiunea civilă,

dispunând încasarea atât a prejudiciului moral, cât și a prejudiciului material, de la

inculpat;

- prima instanță corect a admis acțiunea civilă în principiu, invocând că „asupra

sumelor despăgubirilor urmează să se expună instanță în procedură civilă”, deoarece

a fost stabilit că persistă cazul excepțional și nu au fost stabilite toate circumstanțele

cauzei în ce privește mărimea despăgubirilor ce urmează a fi aplicate, modalitatea

de formare a acestor sume, astfel prima instanță corect a expus faptul, că în cazul dat

urmează să se expună instanța civilă.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

decembrie 2017, a fost admis recursul, s-a casat total decizia și s-a dispus rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

5.1. Pentru a decide astfel instanța de recurs a invocat că în partea descriptivă

a sentinței de condamnare, la descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, prima instanță a menționat: la 24.02.2014, în jurul orei 18.30, fiind

anterior cunoscut și aflându-se în relații ostile cu Jamous Badia, deplasându-se la

volanul automobilului de model „Volvo S 80”, cu XXX pe bd. Dacia, mun. Chișinău,

spre Aeroportul Internațional Chișinău, în apropierea str. Băcioii Noi intersecție cu

bd. Dacia, mun. Chișinău, forțat a stopat automobilul de model „Toyota Prado” cu

XXX, în care se aflau Jamous Svetlana, Jamous Bader și Jamous Badia. Ieșind din

automobil, având relații ostile create în urma unor incidente anterioare pe fonul

neînțelegerilor față de situația politică și socială din Republica Siria, l-a amenințat

pe Jamous Badia cu omorul, după ce i-a aplicat cu un obiect metalic asemănător cu

o bită, o lovitură în regiunea capului și multiple lovituri pe tot corpul, în urma

cărora ultimului i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală

819/D din 16.04.2014, leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată (plagă contuză pe cap).

Totodată, instanța de apel, în decizia adoptată a admis apelul avocatului

Burlacu M. în numele părților vătămate Jamous Bader și Jamous Badia, casând

sentința și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

5

instanță, prin care Hussain Naser, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar conform

art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial, pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Călărași din 29.04.2013, fiindu-

i stabilită pedeapsă definitivă – 2 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Jamous Bader și

Jamous Badia a fost admisă parțial, fiind încasat de la inculpat prejudiciul material

în beneficiul lui Jamous Bader în sumă de 1.906 euro, iar în beneficiul lui Jamous

Badia în sumă de 2.858 euro și 1.790 lei. La fel, a fost încasat de la inculpat, cu titlu

de prejudiciu moral, suma de 20.000 lei în beneficiul lui Jamous Badia și suma de

10.000 lei, în beneficiul lui Jamous Bader.

Însă, instanța de apel în motivarea concluziei a indicat: „Colegiul penal

constată că instanța de fond a stabilit corect că starea de fapt și acțiunile

inculpatului Hussain Naser, se încadrează corect în dispoziția art. 155 Cod penal

- amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări”

Deci instanța de recurs a specificat că, conform faptei constatate de prima

instanță se atestă, că a fost amenințat cu omorul doar partea vătămată Jamous Badia,

faptă care a fost menținută de către instanța de apel și care nu coincide cu învinuirea

concretizată prin proces-verbal privind înlăturarea erorilor materiale din 09.11.2015,

totodată în dispozitiv, instanța de apel a admis parțial acțiunea civilă înaintată de

ambele părți vătămate - Jamous Bader și Jamous Badia, concluzii ce vin în

contradicție cu partea descriptivă a deciziei instanței de apel, astfel în viziunea

instanției de recurs, este incidentă prezența temeiului pentru recurs „motivarea

soluției contrazice dispozitivului hotărârii”.

Totodată instanța de recurs a specificat faptul că instanța de apel la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, pe lângă alte circumstanțe ale cauzei

a menționat în decizie, că „...în calitate de circumstanțe atenuante a fost stabilită

recunoașterea vinei și căința sinceră, iar în calitate de circumstanțe agravante

prevăzute de art. 77 alin. (1) Cod penal, a fost stabilit comiterea infracțiunii de o

persoană care anterior a comis o infracțiune similară, astfel Colegiul penal va

stabili pedeapsa cu aplicarea art. 85 alin. (1) Cod penal, cu închisoare fără

suspendarea condiționată a executării pedepsei.”

În urma celor expuse, instanța de recurs a constatat că instanța de apel la

înăsprirea pedepsei inculpatului a ținut cont de circumstanța agravantă prevăzută de

art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, comiterea infracțiunii de o persoană care anterior a

comis o infracțiune similară, însă această circumstanță nu a fost stabilită de către

organul de urmărire penală și nu a fost indicată în rechizitoriu, în acesta fiind

menționat că în cauză circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Prin urmare, instanța de recurs a menționat că această circumstanță a fost

indicată eronat de către instanța de apel în cazul inculpatului, or, la stabilirea

pedepsei instanțele judecătorești pot recunoaște ca agravante numai acele

circumstanțe care au fost stabilite de organele de urmărire penală, au fost indicate în

6

rechizitoriu (art. 296 alin. (2) Cod de procedură penală) și numai dacă au fost

susținute de acuzatorul de stat în dezbaterile judiciare.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs a statuat că la judecarea cauzei,

instanța de apel, pripit a reținut prezența circumstanței agravante, ce a permis

aplicarea unei pedepse mai aspre față de inculpat. În consecință, nu au fost pe deplin

respectate criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate de art. 75 Cod

penal.

Cu referire la admiterea acțiunii civile, instanța de recurs a menționat faptul că

instanța de apel a încasat din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate

prejudiciul material în sumele solicitate de ultimii, nefiind descifrate cheltuielile din

rapoartele prezentate de Agenția de Turism „Gold Travel” pe numele Jamous Badia

și Jamous Bader, totodată nefiind constatat dacă investigațiile efectuate de Jamous

Badia la Centrul de Diagnostic German au legătură cauzală cu vătămările corporale

constatate prin rapoartele de expertiză medico-legale la ultimul și cauzate de către

inculpat.

Astfel, instanța de recurs a considerat pripite concluziile instanței de apel, prin

care a admis încasarea de la inculpat în beneficiul părților vătămate a prejudiciului

material estimat în cheltuieli de zbor Turcia-Moldova și cheltuieli legate de

diagnosticarea spatelui, instanța de apel urmând a revedea cuantumul prejudiciului

material cauzat părților vătămate prin prisma probelor anexate la materialele cauzei,

urmând a stabili prejudiciul material real cauzat în raport cu fapta comisă de Hussain

Naser.

s-a admis apelul declarat, s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care inculpatul Hussain

Naser a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni.

În baza art. 85 Cod penal pentru cumul de sentințe, s-a adăugat la pedeapsa

aplicată prin decizia, pedeapsa numită lui Hussain Naser prin sentința Judecătoriei

Călărași din 29.04.2013, stabilindu-i pentru executare pedeapsa definitivă de 2 ani

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis parțial acțiunea civilă, s-a încasat de la Hussain Naser în beneficiul

lui Jamous Bader cu titlu de prejudiciu moral suma de 10 000 mii lei, s-a încasat de

la Hussain Naser în beneficiul lui Jamous Badia cu titlu de prejudiciu moral suma

de 20 000 lei, în rest acțiunea civilă s-a respins ca neîntemeiată.

6.1. Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat că, Hussain Naser, la

24.02.2014, aproximativ la ora 18:30, fiind anterior cunoscut și aflându-se în relații

ostile cu Jamous Badia, deplasându-se la volanul automobilului de model „Volvo S

80”, cu XXX pe bd. Dacia, mun. Chișinău, spre Aeroportul Internațional Chișinău,

în apropierea str. Băcioii Noi intersecție cu bd. Dacia, mun. Chișinău, forțat a stopat

automobilul de model „Toyota Prado” cu XXX, în care se aflau Jamous Svetlana,

Jamous Bader și Jamous Badia. Ieșind din automobil, având relații ostile create în

7

urma unor incidente anterioare pe fonul neînțelegerilor față de situația politică și

socială din Republica Siria, l-a amenințat pe Jamous Badia și Jamous Bader cu

omorul, după ce i-a aplicat cu un obiect metalic asemănător cu o bită, o lovitură în

regiunea capului și multiple lovituri pe tot corpul, în urma cărora i-au fost cauzate,

conform raportului de expertiză medico-legală 819/D din 16.04.2014, leziuni

corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată (plagă contuză pe cap).

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Hussain Naser, a fost calificată de drept în baza art. 155 Cod penal și

anume – amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau

a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Referitor la argumentul avocatului părților vătămate precum că acțiunile

inculpatului urmau a fi recalificate din art. 155 Cod penal în cea de tentativă de omor,

instanța de apel a apreciat critic specificând faptul că apreciere și încadrarea juridică

a acțiunilor persoanei, punerea sub învinuire a persoanei de comiterea unei fapte

prejudiciabile este o prerogativă exclusivă a procurorului, pe care ultimul o face în

baza propriei convingeri, reieșind din întregul cumul de probe administrate în cadrul

urmăririi penale, iar însăși procedura de apreciere a probelor de către procuror

conform propriei convingeri, care nu a coincis cu opinia avocatului, prin sine nu

poate fi tratată și apreciată drept încălcarea drepturilor și libertăților părților

vătămate și acest lucru nu constituie un viciu fundamental în cadrul procedurii de

natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Cu referire la argumentele apelanților care, în esență critică acțiunile

procurorului, invocând faptul că ultimul a acționat contrar prevederilor art. 53 Cod

de procedură penală, instanța de apel a relevat că potrivit art. 313 Cod de procedură

penală, plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire

penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate

judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți

participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale

cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord

cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la

plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege, iar, în conformitate cu art.

297 alin. (4) Cod de procedură penală, toate cererile, plângerile și demersurile

înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluționează de către instanța care

judecă cauza.

Instanța de apel a reținut că din materialele cauzei lipsesc astfel de plângeri

formulate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, mai mult ca atât, din

materialele cauzei rezultă că cererea de recuzare a procurorului a fost respinsă ca

inadmisibilă prin încheierea instanței de judecată.

Mai mult instanța de apel a ținut să menționeze faptul că tentativa de omor este

caracterizată de acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului

intenționat, care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs

efectul, iar obiectul juridic special al omorului intenționat îl formează relațiile

8

sociale cu privire la viața persoanei. În același timp a reținut, că dispoziția art. 155

Cod penal stabilește răspunderea pentru infracțiunea de amenințare cu omor ori cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul

realizării acestei amenințări, iar obiectul juridic special al acesteia îl constituie

relațiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei, astfel instanța de apel a

ținut necesar să evidențieze faptul că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

155 Cod penal, și anume structura acesteia, care constă din fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunea de amenințare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății și circumstanțele săvârșirii infracțiunii: existența pericolului

realizării acestei amenințări. Prin „amenințare” se are în vedere acțiunea constituind

o formă a violenței psihice, care presupune efectuarea de către făptuitor a unui act

de natură să inspire victimei temere, care o pune în situația de a nu mai avea resursele

psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Așadar, instanța de apel a ținut să evidențieze faptul că în sensul art. 155 Cod

penal, amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății nu este o fază oratorie în contextul infracțiunii prevăzute la art. 145 sau la

151 Cod penal, când cel care a luat hotărârea de a săvârși omorul sau vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății comunică hotărârea sa altor

persoane, pentru a-și exterioriza gîndul. Săvârșind infracțiunea prevăzută la art. 155

Cod penal, făptuitorul chiar aduce la realizare o intenție infracțională distinctă - cea

de amenințare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

În concluzie, instanța de apel a subliniat faptul că inculpatul nu a avut intenția

de a lipsi de viață pe părțile vătămate, care din cauze independente de voința

făptuitorului nu și-au produs efectul, ci doar a avut scopul înfrângerii, dominării, să

inspire temere părților vătămate or, în caz contrar, pentru a-și atinge scopul de a

ucide părțile vătămate, inculpatul nu avea să comunice hotărârea sa altor persoane,

cu atât mai mult să le facă publice pe rețele de socializare, concluzia primei instanțe

în această parte fiind una corectă.

Instanța de apel a ținut să menționeze faptul că deși de către prima instanță la

individualizarea pedepsei și la stabilirea acesteia a ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana

celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și condițiile de viață ale familiei acestuia, eronat a considerat că corectarea

lui Hussain Naser e posibilă fără izolarea de societate, în conformitate cu cerințele

art. 75-78 Cod penal.

Instanța de apel a reținut ca plauzibile argumentele apelantului, cu referire că

pedeapsa cu amendă stabilită inculpatului, nu-și va atinge scopul de corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și din partea altor persoane, având în vedere faptul că prin sentința Judecătoriei

Călărași din 29.04.2013, Hussain Naser a fost condamnat la pedeapsă cu închisoarea

pe un termen de 1 an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

9

de probă de 1 an, care a devenit definitivă la 11.11.2013, astfel că comiterea de către

ultimul a infracțiunii prezente din 24.02.2014, prevăzută de art. 155 Cod penal, a

avut loc la interval de 3 luni jumătate, adică în cadrul termenului de probațiune.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat încălcarea condițiilor suspendării, iar

prin comiterea unor acțiuni infracționale – neconștientizarea a lui Hussain Naser a

încrederii care i s-a acordat de stat și comiterea unei noi infracțiuni, fapt pentru care

consideră necesar anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, cu dispunerea executării pedepsei.

Astfel că instanța de apel cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75, 78 Cod

penal, a conchis că inculpatul Hussain Naser urmează să fie condamnat în baza art.

155 Cod penal cu aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel nu poate reține ca plauzibile argumentele părții apelante, care

a invocat presupusele încălcări ale organului de urmărire penală prin neincluderea în

rechizitoriu a lui Jamous Bader în calitate de parte vătămată or, din materialele

cauzei se atestă că la data de 09 noiembrie 2015 procurorul în Procuratura Botanica

mun. Chișinău, Cociu Lilian a întocmit proces-verbal privind înlăturarea erorilor

materiale, potrivit căruia cet. Jamous Bader a fost introdus în rechizitoriu, în calitate

de parte vătămată de rând cu Jamous Badia.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate, prin care solicită

încasarea din contul inculpatului a prejudiciului moral în sumă de 500.000 lei în

contul lui Jamous Bader a sumei de 1. 906 euro, cheltuieli legate de zbor din Turcia

în Republica Moldova și în contul lui Jamous Badia a sumei de 2.858 euro, cheltuieli

legate de zbor din Turcia în Republica Moldova și cheltuieli legate de diagnosticarea

spatelui la Centrul de Diagnostic German în sumă de 1.790 lei, instanța de apel a

considerat că aceasta urmează a fi admisă parțial cu casarea sentinței în partea

acțiunii civile privind încasarea prejudiciului material și moral.

Instanța de apel la încasarea prejudiciului moral a ținut cont de prevederile art.

1422, 1423, Cod civil, art. 219, 225 Cod de procedură penală, specificând faptul că

unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul

echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă efect

compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor,

și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Privitor la volumul prejudiciului moral cauzat părților vătămate, instanța de

apel a menționat, că deși este cert că acestea au suferit anumite prejudicii morale,

totuși cuantumul despăgubirii prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei, solicitat

de la inculpat este excesiv de mare, considerând echitabil cuantumul prejudiciului

moral spre încasare de la inculpat în folosul părții vătămate Jamous Badia cu titlu de

prejudiciu moral suma de 20 000 lei și în beneficiul părții vătămate Jamous Bader

10

suma de 10 000 lei, apreciindu-le drept echitabile, suficiente și pasibile de a aduce

satisfacție morală și capabilă să remedieze suferințele suportate de parțile vătămate.

Cu referire la capătul de cerere privind încasarea prejudiciului material în

contul lui Jamous Bader a sumei de 1.906 euro, compus din cheltuieli legate de zbor

din Turcia în Republica Moldova și în contul lui Jamous Badia a sumei de 2.858

euro, compus din cheltuieli legate de zbor din Turcia în Republica Moldova și

cheltuieli legate de diagnosticarea spatelui la Centrul de Diagnostic German în sumă

de 1.790 lei, instanța de apel a concluzionat de a respinge solicitările date ca fiind

neîntemeiate or, cheltuielile din rapoartele prezentate de Agenția de Turism „Gold

Travel" pe numele Jamous Badia și Jamous Bader nu conțin o descifrare detaliată a

acestora, iar părțile vătămate nu au motivat și nici nu au probat necesitatea efectuării

acestora, iar ceea ce ține de investigațiile efectuate de Jamous Badia la Centrul de

Diagnostic German, de către apelanți nu au fost prezentate probe ce ar confirma

necesitatea efectuării acestor investigații și că acestea ar avea o legătură cauzală cu

vătămările corporale constatate prin rapoartele de expertiză medico-legale la ultimul

și cauzate de către inculpat.

avocatul Tabarcea Iurie care a invocat temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel.

În motivarea recursului invocând faptul că:

- instanța de apel nu a cunoscut despre existența încheierii Judecătoriei

Chișinău din 31.05.2017 prin care s-a admis parțial demersul P-16 cu privire la

aplicarea amnistiei față de inculpatul Hussain Naser fiind absolvit pe condamnatul

Hussain Naser de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată lui prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 26.01.2017 pentru infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal

cu executarea separată în continuare a pedepsei stabilite lui Hussain Naser prin

sentința Judecătoriei Călărași din 29.04.2013pentru infracțiunea prevăzută de art.

349 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel urma să se expusă asupra termenului în care inculpatul sa

aflat în penitenciar pentru executarea pedepsei din data de 26.01.2017 până la

15.06.2017, fapt care a fost omis, termenul perioadei de timp din 26.01.2017 până

la 15.06.2017 nu a fost inclus în termenul pedepsei ce urmează a fi executat, fiind

inclus numai termenul reținerii inculpatului din 14.09.2015 până la 15.09.2015;

- acțiunea civilă admisă prin decizia din 26.01.2017 a fost complet executată,

părțile vătămate au recepționat atât prejudiciul material cât și cel moral, fiind

inadmisibilă încasarea dublă a prejudiciului.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursului, invocând faptul că rejudecând cauza instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului, iar motivarea soluției

corespunde dispozitivului hotărârii contestate și probelor administrate pe caz.

11

Menționând faptul că afirmațiile recurentului că prin încheierea din

31.05.2017 inculpatul a fost absolvit de executarea pedepsei stabilită prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 26.01.2017 această încheiere fiind în vigoare, nu

corespund realității, deoarece prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 12.12.2017, decizia din 26.01.2017 a fost casată, fiind dispusă

rejudecarea cauzei în ordinea de apel, respectiv încheierea dată nu mai are putere

juridică.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temei pentru

declararea recursului ordinar prevăzut art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, mai criticând decizia și în partea calculării termenului de ispășire a pedepsei,

și admiterii acțiunii civile.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei contestate (f.d. 38-52 vol. III) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar,

bazându-și just soluția privind admiterea apelului declarat de avocatul Burlacu

Marcel în numele părților vătămate, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

12

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal ține să menționeze faptul că argumentul recurentului precum

că „instanța de apel nu a cunoscut despre existența încheierii Judecătoriei Chișinău

din 31.05.2017 prin care s-a admis parțial demersul P-16 cu privire la aplicarea

amnistiei față de inculpatul Hussain Naser fiind absolvit pe condamnatul Hussain

Naser de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată lui prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 26.01.2017 pentru infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal cu

executarea separată în continuare a pedepsei stabilite lui Hussain Naser prin

sentința Judecătoriei Călărași din 29.04.2013 pentru infracțiunea prevăzută de art.

349 alin. (1) Cod penal” este unul neîntemeiat din următoarele considerente.

După cum urmează din procesul verbal al ședinței de judecată din 27.03.2018

care a avut loc în instanța de apel, la cererea avocatului părților vătămate Burlacu

Marcel a fost anexată la materialele cauzei încheierea Judecătoriei Buiucani din

31.05.2017, prin care a fost admis demersul Penitenciarului 16 cu privire la aplicarea

Legii privind amnistia nr. 210 din 29.07.2016 față de inculpatul Hussain Naser (f.d.

30 Vol.III).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26.01.2017,

inculpatul Hussain Naser a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 155

Cod penal la 2 ani închisoare (f.d. 128-137 Vol.II), nefiind de acord cu decizia emisă

la 28.03.2017 avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului Hussain Naser a

declarat recurs (f.d. 182-183 Vol. II), prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 12.12.2017 a fost admis recursul părții apărării, s-a casat

total decizia instanței de apel din 26.01.2017 și s-a dispus rejudecarea cauzei de către

instanța de apel în alt complet de judecată (f.d. 193-203 Vol. II). Totodată în perioada

de timp când se examina în instanța de recurs cererea de recurs înaintată, de către

Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) din 31.05.2017 cu participarea avocatului

recurentului Burlacu Silviu, s-a emis încheierea prin care s-a admis parțial demersul

Penitenciarului 16 cu privire la aplicarea Legii privind amnistia nr. 210 din

29.07.2016, prin care s-a absolvit condamnatul Hussain Naser de pedeapsa de 2 ani

închisoare stabilită lui prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26.01.2017 pentru

infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal, cu executarea separată în continuare a

pedepsei stabilite lui Hussain Naser prin sentința Judecătoriei Călărași din

29.04.2013 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal

(f.d. 27-28, Vol. III).

În această ordine de idei, Colegiul penal subliniază că, având în vedere faptul

că prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12.12.2017

a fost casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26.01.2017

la recursul părții apărării prin care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, încheierea Judecătoriei Buiucani din 31.05.2017

prin care s-a admis demersul Penitenciarului 16 cu privire la aplicarea amnistiei față

de inculpat nu mai produce efecte juridice.

13

Colegiul penal ține să menționeze faptul că era de obligația avocatului care a

fost prezent în cadrul ședinței de judecată când s-a examinat demersul

Penitenciarului 16 cu privire la aplicarea amnistiei față de inculpat, să informeze

instanța de judecată asupra faptului că a depus recurs ordinar împotriva deciziei

instanței de apel din 26.01.2017 care nu era irevocabilă și care la acel moment se

afla spre examinare în cadrul instanței de recurs ordinar, care avea și competența

legală de a aplica Legea nr. 210 din 29.07.2016 cu privire la amnistie.

Referitor la alegațiile recurentului precum că „acțiunea civilă admisă prin

decizia din 26.01.2017 a fost complet executată, părțile vătămate au recepționat atât

prejudiciul material cât și cel moral, fiind inadmisibilă încasarea dublă a

prejudiciului” instanța de recurs le apreciază critic or, nu poate fi pusă în sarcina

instanței de apel faptul că inculpatul a reparat benevol prejudiciul material și moral

cauzat prin infracțiune în baza deciziei din 26.01.2017 care este casată, fără a ține

cont de faptul că partea apărării a depus o cerere de recurs ordinar care era în proces

de examinare. Prin urmare ținând cont de faptul că decizia instanței de apel din

26.01.2017 a fost casată total și cauza a fost trimisă la rejudecare, instanța de apel

corect a examinat apelul prin decizia din 03.04.2019 și a soluționat și acțiunea civilă

respectând întru totul exigențele art. 414 Cod de procedură penală, iar în cadrul

executării se va lua în calcul ce și când este recuperat.

Este de remarcat faptul că acțiunea civilă a fost executată de către inculpatul

Hussain Naser doar în scopul aplicării Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din

29.07.2016, aceasta fiind o cerință obligatorie, or în recursul declarat de către

avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului Hussain Naser din data de

28.03.2017 acesta și-a manifestat dezacordul față de decizia adoptată, precum și față

de acțiunea civilă care a fost admisă parțial, solicitând în acest sens casarea deciziei

cu menținerea sentinței în vigoare (f.d. 182-183, vol. II) prin care acțiunea civilă a

fost admisă în principiu.

Totodată instanța de recurs consideră necesar să sublinieze faptul că este de

culpa inculpatului și a avocatului acestuia, faptul că nu s-au apreciat cu tactica de

apărare, or aceștia au considerat oportun atât să conteste decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, precum și au acceptat aplicarea amnistiei în privința inculpatului fără

a deveni hotărârea judiciară irevocabilă, fapt ce a generat ulterioarele neclarități și

apariția încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 31.05.2017.

Cu referire la argumentul precum că „instanța de apel urma să se expusă

asupra termenului în care inculpatul sa aflat în penitenciar pentru executarea

pedepsei din data de 26.01.2017 până la 15.06.2017, fapt care a fost omis, termenul

perioadei de timp din 26.01.2017 până la 15.06.2017 nu a fost inclus în termenul

pedepsei ce urmează a fi executat, fiind inclus numai termenul reținerii inculpatului

din 14.09.2015 până la 15.09.2015” instanța de recurs ține să menționeze faptul că

potrivit art. 469 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală „ la executarea pedepsei,

instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea

14

unor hotărîri, și anume computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu,

dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea hotărîrii de condamnare”. Prin

urmare recurentul este în drept să se adreseze în instanța de judecată cu solicitarea

de a include în termenul pedepsei perioada în care inculpatul s-a aflat în arest

preventiv în baza deciziei din 26.01.2017 pentru executarea pedepsei.

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar recursul

ordinar este inadmisibil fiind vădit neîntmeieat.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi declarat ca inadmisibil fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tabarcea Iurie

în numele inculpatului Hussain Naser, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe Hussain Naser

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

15