1ra-2076/2019 — art. 155 Cp

1ra-2076/2019 — art. 155 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2076/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Djulieta Devder și de avocatul Marcel Burlacu în numele părții vătămate Jamous

Bader, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

ianuarie 2019, în privința inculpatului

Hussain Naser XXXXX, născut

la XXXXX, originar din XXXXX, XXXXX, domiciliat în

mun. XXXXX, str. XXXXX XXXXX, ap. XXXXX, cetățean

al Republicii Siria condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Călărași din 29.04.2013 în

baza art. 349 alin. (1), 90 Cod penal, la 1 an închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 1 an;

2) sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 12.05.2016 și decizia Curții de Apel Chișinău din

03.04.2018 în baza art. 155, 85 Cod penal, la 2 ani

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.09.2016 – 01.12.2017,

instanța de apel: 19.09.2018 – 16.01.2019,

instanța de recurs: 17.09.2019 – 17.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Hussain

Naser a fost condamnat în baza art. 155 Cod penal, la amendă în mărime de 400

unități convenționale, ce constituie 8000 lei.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Jamous Bader prejudiciul moral în

mărime de 20.000 lei.

Naser XXXXX, prin intermediul rețelelor de socializare, l-a amenințat cu

vătămarea corporală pe XXXXX XXXXX, postând mesajul: „XXXXX XXXXX nu

mai încerca să pleci la Riyadi sau Judda și oricum o să o primești de la mine”. La

acel moment, Hussain Naser XXXXX avea calitatea de inculpat în cadrul unei

cauze penale de învinuire în comiterea infracțiunii de amenințare cu moartea a lui

XXXXX XXXXX (fratele lui XXXXX XXXXX). Astfel, XXXXX XXXXX a

perceput amenințarea reală din motiv că soția XXXXX XXXXX, la 29 septembrie

2015, aproximativ ora 15.30, în timp ce intra în curtea blocului, o persoană

necunoscută i-a comunicat, că dacă nu se vor liniști locul familiei este la cimitirul

„Doina”.

Instanța a reținut că inculpatul, a recunoscut vina și săvârșirea faptelor

incriminate și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată.

Apreciind probele administrate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 155 Cod penal, ca

amenințarea cu omor, existând pericolul realizării acestei amenințări.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se sancționa cu

amendă în mărime de la 200 la 400 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau cu închisoare de la 1

la 3 ani, unitatea convențională la momentul săvârșirii faptei fiind de 20 lei, că

lipsesc circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea vinovăției și

întreținerea a doi copii, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă

cu aplicarea amenzii, pedeapsă prin care va fi atins scopul pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și corectare a inculpatului.

Instanța a statuat că pedeapsa cu închisoare nu este proporțională în raport cu

fapta săvârșită ori, potrivit art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative, prevăzute de pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

În același timp, instanța a remarcat că potrivit deciziei Curții de Apel

Chișinău din 26.01.2017, inculpatul a fost condamnat în baza art. 155, 85 Cod

penal la 2 ani și 6 luni închisoare.

Fiind constatat că inculpatul este vinovat și de comiterea altor infracțiuni

săvârșite înainte de pronunțarea prezentei sentințe se vor aplica prevederile art. 84

Cod penal, iar conform art. 84 alin. (3) Cod penal, dacă pentru infracțiunile care

2

intră în concurs sunt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror

cumulare nu este prevăzută de art. 87, pedepsele se execută de sine stătător.

Totodată, a fost stabilit că prin comiterea infracțiunii de amenințare cu omor,

părții civile i-a fost cauzată o daună morală, evaluată la suma de 20.000 lei.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat la 1 an și 4 luni închisoare, cu executare și cu

expulzarea lui din țară după executarea pedepsei.

Apelantul a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de amendă

în mărime de 400 unități convenționale, ce constituie 8000 lei, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 155 Codul penal, care este o infracțiune mai puțin gravă, este prea

blândă și contrară prevederilor art. 61 Codul penal, care nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea lui, cât și din partea altor persoane.

În conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei,

instanța urma să țină cont de gradul prejudiciabil al faptei, persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Ori, ținând cont de fapta social periculoasă săvârșită de inculpat,

recunoașterea vinovăției incriminate, faptul că acesta anterior a mai comis două

infracțiuni, dintre care una asemănătoare, precum și de poziția părții vătămate,

reeducarea acestuia nu va fi posibilă fără izolarea de societate.

Aplicarea unei pedepse neprivative de libertate va duce la încurajarea pe

viitor a comiterii infracțiunilor similare de către alte persoane.

Totodată, luând în considerație că inculpatul, cetățean al Republicii Siria,

fiind domiciliat în Republica Moldova, a comis trei infracțiuni, se consideră o

persoană social periculoasă care este predispusă la comiterea pe teritoriul țării și a

altor infracțiuni, urmează a fi expulzat din țară, în conformitate cu prevederile art.

105 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia în cazul în care expulzarea însoțește

pedeapsa cu închisoare, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după

executarea pedepsei.

3.1. A declarat apel și avocatul Marcel Burlacu, în numele părții vătămate

Jamous Bader, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei hotărâri,

prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate

prejudiciul moral în mărime de 200.000 lei, prejudiciu material de 2635 euro și

cheltuielile legate de investigațiile și asistența medicală în sumă de 13.365 lei.

Apelantul a indicat că în rezultatul stresului puternic, determinat de frică, a

fost diminuată semnificativ starea sănătății părții vătămate, acesta fiind nevoit să se

adreseze la spital pentru investigații clinice, fiindu-i prescrisă administrarea

medicamentelor în stare de laborator. Totodată, în aspect psiho-emoțional a suferit

și suferă soția acestuia care a perceput amenințările inculpatului drept reale, ținând

cont de cele comise de ultimul anterior.

Pe lângă aceasta, pentru a participa la acțiunile de urmărire penală și în

ședințele de judecată, partea vătămată s-a deplasat de mai multe ori din Turcia în

Republica Moldova, fiind nevoit să-și modifice agenda de lucru și să cheltuie sume

impunătoare pentru procurarea biletelor la avion.

3

Cu toate că în privința inculpatului au fost administrate suficiente dovezi

care indică gravitatea acțiunilor lui și a pericolului iminent ce-l manifestă acesta în

societate, precum și luând în considerare faptul că anterior a mai comis infracțiuni

similare, dintre care una față de partea vătămată și membrii familiei lui, instanța de

fond, încălcând principiul individualizării răspunderii și pedepsei penale, prin ce a

fost periclitat procesul echitabil prevăzut de art. 6 al CEDO, i-a aplicat o pedeapsă

cu amendă minimă, ceea ce nu corespunde celor săvârșite de inculpat și pericolului

acțiunilor acestuia.

Și prejudiciul moral în mărime de 20.000 lei nu justifică prejudiciul cauzat,

determinat de frică, incertitudine și zdruncinarea sănătății părții vătămate.

La fel, instanța de fond nu a argumentat neîncasarea cheltuielilor pentru

serviciile medicale și transport aerian, suportate de partea vătămată, acestuia

fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, cu garantarea egalității armelor și

contradictorialității.

ianuarie 2019, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că la numirea pedepsei penale, instanța de fond

corect a aplicat prevederile legale, întemeiat aplicând în privința inculpatului

pedeapsă cu amendă, aceasta fiind una echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei.

Argumentele acuzării privind inadmisibilitatea aplicării în privința

inculpatului a amenzii, deoarece acesta anterior a fost condamnat prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 26.01.2017 în baza art. 155 Cod penal, la 2 ani

închisoare, iar în baza art. 85 Cod penal pentru cumul de sentințe, fiindu-i adăugată

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Călărași din 29.04.2013, cu 1 an

închisoare, prin cumul parțial al pedepselor aplicate fiindu-i stabilită pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare, sunt nefondate, deoarece decizia enunțată a fost anulată

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12.12.2017, cauza fiind trimisă la

rejudecare în instanța de apel și la moment nu este o hotărâre irevocabilă, în care

inculpatul ar avea statut de condamnat.

Deci, pedeapsa aplicată inculpatului este legală și echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, iar apelurile declarate în partea aplicării pedepsei cu

închisoarea sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Totodată, acțiunea civilă înaintată de Jamous Bader privind încasarea din

contul inculpatului a prejudiciului moral în sumă de 200.000 lei, a cheltuielilor

legate de zbor din Turcia în R. Moldova în sumă de 2635 euro sau echivalentul în

lei și a cheltuielilor legate de investigațiile și asistența medicală în sumă de 13.365

lei a fost admisă parțial, fiind încasat prejudiciul moral în mărime de 20.000 lei.

Însă, argumentele avocatului Marcel Burlacu privind încasarea sumei de

2635 euro - cheltuieli legate de zbor din Turcia în Republica Moldova sunt

irelevante, nefiind prezentată informația în detalii cu privire la cheltuielile

suportate și nu a fost probată legătura de cauzalitate între cheltuielile legate de zbor

ale lui XXXXX XXXXX și cauza penală dată.

La fel, este neîntemeiată și solicitarea privind încasarea în beneficiul lui

XXXXX XXXXX din contul inculpatului a sumei de 13.365 lei - cheltuieli legate

4

de investigațiile și asistența medicală, nefiind probat că investigațiile au fost

efectuate de către partea vătămată ca consecință a amenințării cu omor pe rețelele

de socializare de către inculpat, deci, n-a fost probată legătura de cauzalitate între

investigațiile efectuate și comiterea infracțiunii incriminate acestuia, iar potrivit

conturilor de plată anexate la, investigațiile au fost efectuate în perioada de timp

01.11.2014-04.09.2015, adică până la data comiterii infracțiunii - 07 decembrie

2015.

Cererea avocatului Marcel Burlacu privind încasarea prejudiciului moral în

mărime de 200.000 lei este tot neîntemeiată ori, potrivit art. 1423 alin. (1) Cod

civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța

de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Partea vătămată a avut de suportat și un prejudiciu de natură morală, iar

estimarea daunei suportate de acesta, se probează prin faptul că urmare a acțiunilor

ilegale ale inculpatului, a avut de suferit psihic trecând prin frică și incertitudine

determinată de infracțiune, împrejurări care au fost luate în considerație de instanța

de fond la determinarea cuantumului prejudiciului moral.

Astfel, suma de 20.000 lei este echitabilă și în corespundere cu

circumstanțele comiterii de către inculpat a acțiunilor ilegale de amenințare cu

omorul, realizat printr-un mesaj postat în rețelele de socializare „Facebook” și

anume „ „Jamous Bader nu mai încerca să pleci la Riyadh sau Judda si oricum o să

o primești de la mine”.

Reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor cauzate persoanei vătămate,

gradul vinovăției autorului prejudiciului, personalitatea inculpatului, cuantumul

prejudiciului moral în mărime de 200.000 lei solicitat de avocatul părții vătămate

este unul exagerat, iar suma de 20.000 lei încasată de prima instanță constituie o

satisfacție echitabilă pentru dreptul pretins a fi încălcat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurenta invocă că instanța de apel, verificând cauza sub aspectul

legalității pedepsei, urma să aprecieze dacă aceasta a fost aplicată în limitele

legale, inclusiv dacă au fost respectate prevederile ce reglementează pedeapsa

penală, individualizarea pedepsei și alte criterii ce țin de tratamentul juridic penal.

Iar, fiind pronunțată o sentință de condamnare a inculpatului la o pedeapsă

cu amendă pentru săvârșirea unei cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată

ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal, și anume, ca sancțiunea penală

să-și poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ.

Instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

5

Ori, inculpatul, fiind deja în conflict cu legea nu și-a revizuit atitudinea față

de valorile sociale și comportamentul lui față de membrii societății, deci, nu a

conștientizat fapta comisă și consecințele grave, pedepasa aplicată fiind prea

blândă în raport cu faptele prejudiciabile comise, personalitatea inculpatului și

scopul pedepsei penale.

Astfel, în împrejurările stabilite în coroborare cu art. 61, 75 Cod penal, în

privința inculpatului nu mai pot fi aplicate măsuri de constrângere mai blânde

decât închisoarea, deoarecew răul pe care-l comportă o amenințare cu omor se

exprimă prin presiune asupra activității psihice a victimei, cu provocarea unui

sentiment de teamă și lipsă de siguranță. Totodată, amenințarea este periculoasă și

prin faptul că, sub influența unor astfel de sentimente sau din necesitatea de luare a

unor măsuri de prudență și de prevenție, victima este pusă în situația de a renunța

la modul de viață cu care s-a obișnuit.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală – decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Marcel Burlacu, în numele părții

vătămate Jamous Bader, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu

închisoarea, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal.

Recurentul a indicat că instanța de apel a ignorat norma juridică stipulată de

art. 85 alin. (1),(3) Cod penal, care prevede că dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai

mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

Deci, prima instanță nu a fost în drept să aplice inculpatului pedeapsa

amenzii, dat fiind că acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută în art. 155 Cod penal,

în prezenta cauză, când executa pedeapsa închisorii, suspendată în ordinea

prevăzută de art. 90 Cod penal, aplicată de Judecătoria Botanica într-o altă cauză.

Mai mult, și în acea cauză instanța urma să-i aplice o pedeapsă cu

închisoare, cu executarea reală, or, infracțiunea a fost săvârșită în termenul de

probă instituit prin sentința Judecătoriei Călărași.

Prin urmare, instanțele de fond și de apel au neglijat și au acționat contrar

art. 85 Cod penal, iar partea vătămată a fost privată de un proces echitabil, fiindu-i

încălcat dreptul la un recurs efectiv garantat prin art.13 din CEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

6

pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanțele de fond și de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 75

alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului

cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, conform prevederilor alin.(1)–(3) se stabilește

pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana

condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de

pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include

durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe. Conform

art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru

săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct.

3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie

arătate categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare

infracțiune constatată ca dovedită, pedeapsa definitivă pe care urmează să o

execute.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de fond nu a individualizat

pedeapsa aplicată inculpatului în raport cu condamnările lui anterioare.

Ori, a indicat în descriptiv că față de inculpat: „se vor aplica prevederile art.

84 Cod penal”, însă în dispozitiv lipsește stabilirea pedepsei definitive conform

prevederilor normei vizate (pct. 1., 2. din decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, pedepsele

aplicate inculpatului fiind individualizate contrar prevederilor legale.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În corespundere

cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 466 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, hotărîrea instanței de judecată într-o cauză penală devine

executorie la data cînd a rămas definitivă. Hotărîrile instanței de apel rămîn

7

definitive la data pronunțării deciziei în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt

și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința în latura pedepsei penale și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și

neîntemeiată legal în aspectul vizat (pct. 4. din decizie).

Mai mult, a indicat în descriptivul deciziei eronat că: „la moment nu este o

hotărâre irevocabilă, în care inculpatul ar avea statut de condamnat”, deoarece

la data adoptării deciziei recurate – 16.01.1019, era în vigoare decizia Colegiului

penal al Curții de apel Chișinău din 03.04.2018, conform cărei Hussain Naser a

fost condamnat în baza art. 155, 85 Cod penal la 2 ani închisoare, cu executare în

Penitenciar de tip semiânchis (f.d. 129-144).

Ori, potrivit art. 466 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas

definitivă. Hotărîrile instanței de apel rămân definitive la data pronunțării deciziei

în apel.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, pedepsele aplicate inculpatului fiind

individualizate contrar prevederilor legale în raport cu condamnările anterioare, și

că recursurile ordinare sunt întemeiate în aspectul vizat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează hotărârea atacată în latura pedepsei penale, și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării parțiale a

deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În rest, decizia atacată urmează să fie mneținută.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

8

Admite recursurile ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, de avocatul Marcel Burlacu în numele

părții vătămate XXXXX XXXXX, casează decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 ianuarie 2019, în privința inculpatului Hussain Naser

XXXXX, în latura pedepsei penale, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi

atacată, pronunțată integral la 17 ianuarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

9