1ra-2283/2019 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

1ra-2283/2019 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2283/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 08

decembrie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 11 septembrie

2019, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsar Valeriu

și de inculpatul

Abdulhadi Nasar XXXXX, născut

la XXXXX, originar din or. XXXXX, XXXXX, locuitor al s.

XXXXX, r-nul XXXXX, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 24.05.2018 - 08.12.2018,

instanța de apel: 10.01.2019 - 09.10.2019,

instanța de recurs: 15.11.2019 - 18.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

Abdulhadi N., aflându-se la domiciliul din s. XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX, a

inițiat un conflict cu soția XXXXX XXXXX, a numit-o cu cuvinte necenzurate,

aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legala nr. XXXXXdin 29.11.2017 vătămări

corporale sub formă de, comoție cerebrală, echimoze la față, umărul stâng și brațul

drept, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil

la data și circumstanțe indicate și care se califică ca vătămări corporale ușoare, cu

dereglare a sănătății de scurtă durată.

1

Instanța a reținut că, inculpatul nu și-a recunoscut vina declarând că, nu a

maltratat-o pe XXXXX XXXXX niciodată. Mai mult, la 31.10.2017 nici nu se afla

acasă, iar când a revenit în casă erau mai multe persoane, susținând că vătămările

corporale constatate la partea vătămată au fost produse în urma căderii ultimei.

Totodată, vinovăția acestuia este dovedită prin materialele cauzei penale,

examinate și cercetate în ședința de judecată și anume:

- declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX, consemnate în proces-verbal de

audiere a părții vătămate din 15.11.2017, care a declarat că, la 31.10.2017, Abdulhadi

N., pe la orele mesei, a venit acasă din mun. Chișinău, și totul era bine. Aproximativ

peste 30 minute, Abdulhadi N. a văzut niște corăbii care au fost aduse de mama sa

XXXXX XXXXX, pentru a fi transmise a doua zi cu rutiera în R. Franceză fratelui

său, XXXXX XXXXX Astfel, Abdulhadi N. a reacționat agresiv și a spus să vină

mama sa, XXXXX XXXXX să le ia, după ce a început să arunce cu obiecte în ea și să-

i aplice lovituri cu mâinile pe diferite părți ale corpului. Tot atunci a intrat mama sa,

XXXXX XXXXX care văzând acestea i-a spus lui Abdulhadi N. că dacă dorește poate

să plece fără a face probleme. La rugămintea sa, Abdulhadi N. nu reacționa, văzând

aceasta dânsa a strigat că va suna la poliție, după care Abdulhadi N. a deteriorat ușa de

la intrare în domiciliu și a plecat. Dânsa însă nu a anunțat colaboratorii de poliție despre

cele întâmplate, din motiv că aceasta n-a fost prima dată, când soțul său o lovește și o

numește cu cuvinte necenzurate;

- declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX, consemnate în proces-verbal de

audiere suplimentară a părții vătămate, din 12.12.2017, care suplimentar a declarat că,

Abdulhadi N. i-a aplicat lovituri cu pumnii peste față, burtă, spate. Pe faptul dat nu a

depus plângere la poliție din motiv că îi era frică de soț. Urmare a loviturilor primite

de la soțul său, i-au apărut pe corp echimoze, ulterior fotografiindu-și de sine stătător

acele vătămări cu telefonul său mobil. A concretizat că, din luna august și până la

31.10.2017, când a depus plângerea în privința soțului său, Abdulhadi N., acesta a

maltratat-o de mai multe ori, în viziunea sa motivul fiind că ultimul avea careva relații

cu alte femei, cu care o înșela;

- proces-verbal din 09.11.2017 privind constatarea unei bănuieli rezonabile cu

privire la infracțiune în cadrul examinării materialului înregistrat în R-2 cu nr. 3740

din 02.11.2017, pe faptul că la 02.11.2017, la IP Edineț a parvenit plângerea cet.

XXXXX XXXXX, a.n. 1982, loc. s. XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX, care a

solicitat de a fi luate măsuri conform legii cu soțul său Abdulhadi N., care la 31.10.2017

i-a aplicat lovituri, fapt prin care i-a provocat dureri fizice. Potrivit raportului de

constatare medico-legală nr. XXXXX din 02.11.2017, la XXXXX XXXXX, 35 ani s-

a constatat, comoție cerebrală, echimoze la față, umărul stâng și brațul drept, care au

fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data și

circumstanțele indicate, și care se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglare a

sănătății de scurtă durată;

- plângerea părții vătămate XXXXX XXXXX, adresată IP Edineț, la

02.11.2017, prin care solicită de a fi luate măsuri conform legii cu soțul său, Abdulhadi

N., care la 31.10.2017, la domiciliul comun din s. XXXXX XXXXX, XXXXX

XXXXX, a numit-o cu cuvinte necenzurate și a aruncat în sine cu obiecte de uz casnic,

fapt prin care i-a provocat dureri fizice;

2

- chestionar din 02.11.2017 de evaluare a riscurilor în cazurile de violență în

familie pe cazul înregistrat în Registrul R-2, cu nr. 3740 din 02.11.2017, în urma

chestionării victimei XXXXX XXXXX s-a stabilit un nivel de risc de violență în

familie ridicat (f.d. 6); - ordin de restricție de urgență nr. 30 din 02.11.2017 prin care

s-a constatat, în urma evaluării riscurilor pentru integritatea fizică a victimei XXXXX

XXXXX, un pericol ridicat, prin ce s-a dispus obligarea lui Abdulhadi N. de a părăsi

locuința comună a soților pe un termen de 10 zile și recipisa semnată de Abdulhadi N.

la 03.11.2017 prin care ultimul și-a asumat obligația de a părăsi benevol locuință

comună din s. XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX;

- raportul de constatare nr. 681 din 02.11.2017 prin care, în urma examinării

medico-legale, la XXXXX XXXXX, 35 ani s-a constatat comoție cerebrală, echimoze

la față, umărul stâng și brațul drept, produse prin acțiunea traumatică a unui corp

contondent dur, posibil la data indicată, și se califică ca vătămare corporală ușoară cu

dereglare a sănătății de scurtă durată;

- ordonanța din 10.11.2017, emisă de judecătoria Edineț prin care s-a dispus

aplicarea în privința victimei XXXXX XXXXX și a copiilor săi măsuri de protecție

împotriva acțiunilor agresorului Abdulhadi N., pe un termen de 30 zile și încheierea

Judecătoriei Edineț din 10.11.2017, (prin care s-a dispus aplicarea pentru victima

XXXXX XXXXX și copiilor săi măsuri de protecție împotriva acțiunilor agresorului

Abdulhadi N., pe un termen de 30 zile;

- ordonanța din 15.11.2017, de recunoașteri a lui XXXXX XXXXX în calitate

de parte vătămată;

- raport de expertiză judiciară nr. XXXXXdin 29.11.2017 prin care, în urma

examinării medico-legale, la XXXXX XXXXX, 35 ani s-a concluzionat, comoție

cerebrală, echimoze la față, umărul stâng și brațul drept, produse prin acțiunea

traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data indicată, și se califică ca vătămare

corporală ușoară cu dereglare a sănătății de scurtă durată;

- raport de evaluare psihologică a beneficiarei XXXXX XXXXX, care fiind

evaluată psihologic, s-a concluzionat asupra stării psihoemoționale a părții vătămate

XXXXX XXXXX că, situația de violență psihologică și fizică prin care a trecut ultima

împreună cu copiii are urmări de scurtă durată determinând o stare de anxietate, jenă,

rușine, sentiment de vină, sentimentul că a pierdut încrederea și respectul propriilor

copii și al părinților, cât și pe termen lung asupra tuturor sferelor personalității și a

personalității copiilor, care au fost martori și victime directe. La momentul examinării

s-a constatat consecințe ale traumei psihologice atât la mamă cât și la copii;

- raport de expertiză judiciară nr. 201804X0031 din data de 19.02.2018, prin

care, în urma examinării medico-legale, la XXXXX XXXXX, au fost constatate

următoarele leziuni corporale: - traumatism cranio-cerebral închis, manifestat prin

comoție cerebrală; - echimoză pe frunte din dreapta (culoare pal-violacee, formă oval-

neregulat, dim. 4x3 cm); - echimoză pe suprafața laterală a umărului stâng (dim. 5x4

cm, culoare pal-violacee, formă oval-neregulat); - echimoză pe suprafața anterioară a

brațului drept (dim. 5x3 cm, culoare pal-violacee, formă oval-neregulat). Leziunile

corporale, indicate mai sus, au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice prin

mecanism de lovire cu sau de obiect(e) contondent (e)- dur(e), inclusiv și la cădere cu

accelerație din poziție statică (înălțimea propriului corp), ca vechime, pot fi datate

timpului indicat și separat, și se califică, ca: - comoție cerebrală, ca vătămare ușoară cu

3

dereglarea sănătății de scurtă durată; - echimozele, ca leziune neînsemnată. Leziunile

corporale, descrise în Raportul de expertiză judiciară nr. XXXXXdin 29.11.2017,

corespund, ca vechime, evenimentelor (faptelor) desfășurate (petrecute) la 31.10.2017.

După caracterul leziunilor corporale, acestea puteau fi cauzate și de la aplicarea

loviturilor cu pumnul, dar nu cu palma. Careva documente medicale, despre prezența

leziunilor corporale la XXXXX XXXXX, până la incidentul din 31.10.2017,

materialele respectivei cauze penale nu conțin. Vătămările corporale, depistate la

XXXXX XXXXX, au putut fi produse la 31.10.2017;

- cererea părții vătămate XXXXX XXXXX din 14.05.2018, adresată

Procuraturii r-lui Edineț, prin care solicită încetarea cauzei penale intentată în privința

inculpatului Abdulhadi N., pentru comiterea infracțiunii de violență în familie și

ordonanța Procurorului din 18.05.2018, privind respingerea cererii părții vătămate

XXXXX XXXXX

Ori, declarațiile părții vătămate XXXXX XXXXX, oferite la faza urmăririi

penale au fost confirmate în ședința de judecată de martorii acuzării, Baranovici S. și

Baranovici I., care fiind audiați sub jurământ, au confirmat faptul că la 31.10.2017, au

fost martori oculari ai derulării conflictului apărut în familia inculpatului și părții

vătămate, la fel ultimii confirmând faptul că însuși partea vătămată XXXXX XXXXX,

le-a comunicat în seara zilei de 31.10.2017 despre conflictul dintre sine și soțul său,

Abdulhadi N., recunoscându-le și faptul că a fost agresată de către soțul său. Atât

martorul Baranovici S. cât și martorul Baranovici I. au confirmat faptul că au observat

echimoze pe fața Irinei chiar în seara de 31.10.2017, iar ulterior, au însoțit-o pe partea

vătămată la medicul-legist, unde ultimei i-au fost constatate vătămările corporale

primite în seara de 31.10.2017 și care au fost apreciate de expert ca fiind vătămări

corporale ușoare.

Faptele expuse de martori, au fost confirmate în ședința de judecată de partea

vătămată XXXXX XXXXX, care nu a negat faptul că în seara de 31.10.2017 a apelat

la ajutorul martorilor respectivi, pentru a-și urmări soțul în privința căruia avea

suspiciuni de gelozie. La fel, partea vătămată a confirmat faptul că martorii Baranovici

S. și Baranovici I. au însoțit-o la medicul-legist unde ultima s-a adresat la 02.11.2017

cu îndreptarea dată de șeful de post Ursu D., întru stabilirea vătămărilor corporale

primite.

Faptul conflictului din ziua de 31.10.2017, în familia inculpatului și a părții

vătămate a fost confirmat în ședința de judecată și de șeful de post al IP Edineț, Ursu

D., care, a făcut parte din grupa operativă care s-a deplasat la fața locului, urmare a

înștiințărilor telefonice parvenite de la XXXXX XXXXX, fiind acel care a primit

plângerea de la partea vătămată prin care ultima denunța faptul agresiunii din partea

soțului său. Concomitent, a explicat ultimul în ședința de judecată că urmare a

chestionării victimei XXXXX XXXXX, a constatat la ultima un nivel de risc ridicat de

violență în familie, considerent din care a și întocmit Ordin de restricție de urgență în

privința inculpatului, pe care ultimul 1-a executat benevol, necontestându-l în instanța

de judecată.

Declarațiile martorilor Baranovici S., Baranovici I. și Ursu D., sunt veridice și

credibile, deoarece au oferit declarații analogice și la faza de urmărire penală, și se

încadrează în șirul logic al faptelor constatate în ședință de judecată.

4

Pe lângă aceasta, la 10.11.2017 Judecătoria Edineț a emis încheierea prin care

fost admis demersul IP Edineț, depus în interesul victimei violenței în familie XXXXX

XXXXX împotriva acțiunilor agresorului familial Abdulhadi N., fiind aplicate în

privința victimei XXXXX XXXXX și copiilor săi, măsuri de protecție pe un termen de

30 zile. Astfel, potrivit încheierii menționate și ordonanței de protecție emise în baza

încheierii (f.d. 19-21), instanță a reținut faptul că la 31.10.2017, în s. XXXXX

XXXXX, XXXXX XXXXX, Abdulhadi N. în urma unui conflict a numit-o cu cuvinte

necenzurate pe soția sa, XXXXX XXXXX și a aplicat violența fizică asupra ultimei,

cauzându-i vătămare corporală ușoară, cu dereglare a sănătății de scurtă durată.

În ședință de judecată partea apărării a confirmat faptul că respectiva încheiere

a instanței de fond, fiind contestată, a fost menținută de instanță ierarhic superioară.

Respectiv, faptul violenței domestice în familia inculpatului și părții vătămate la

31.10.2017, în cadrul căreia inculpatul a aplicat soției lovituri corporale soldate cu

vătămare corporală ușoară cu dereglare a sănătății de scurtă durată, a fost stabilit și prin

încheiere a instanței de judecată în baza căreia a și fost eliberată ordonanță de protecție

pentru victima XXXXX XXXXX, împotriva acțiunilor agresorului Abdulhadi N.,

încheiere care, fiind contestată de agresor, a fost menținută de instanță de recurs.

Versiunea părții apărării, susținută de partea vătămată în ședință de judecată,

precum că la 31.10.2017 inculpatul nu i-ar fi aplicat careva lovituri corporale, este una

neveridică, făcută cu scopul de a levita răspunderea penală a inculpatului.

Ori, din materialele cauzei rezultî că, încă la faza de urmărire penală partea

vătămată a depus o cerere prin care, cu referire la faptul că s-a împăcat cu soțul său,

solicită încetarea procesului penal intentat în privința ultimului pe faptul violenței în

familie.

Prin ordonanța procurorului cererea a fost respinsă, fiindu-i explicat că în cazul

violenței în familie, legea nu prevede dreptul părților de a se împăca.

Ca urmare, schimbarea declarațiilor de către partea vătămată în ședința de

judecată, este o consecință că s-a împăcat cu soțul și nu mai dorește ca acesta să fie tras

la răspundere penală, urmărind scopul de inducere în eroare a instanței, motiv din care

acestea sunt neveridice.

Astfel, în ședința de judecată ultima, pledând pentru nevinovăția inculpatului, nu

a fost în stare să dea o explicație plauzibilă a vătămările primite la 31.10.2017,

constatate prin raportul de constatare medico-legală și raportul de expertiză medico-

legală. Ori, argumentele ultimei că are 4 copii minori, respectiv, ar fi primit vătămările

date în timpul jocului cu copiii sau în timpul somnului alături de copii, sunt pur

declarative.

Inculpatul a recunoscut în ședința de judecată că, la 31.10.2017, a avut un

conflict cu soția, motivul fiind gelozia ultimei, negând însă acuzațiile că ar fi aplicat

violența fizică asupra ultimei, insistând asupra faptului că anume dânsul ar fi fost

victima răfuielilor în acea seară, fiind agresat de tatăl socru și amenințat de rudele soției

sale.

Însă, oferind astfel de declarații în ședința de judecată, inculpatul a încercat a se

eschiva de la răspundere penală.

Ori, nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul nu echivalează cu achitarea

acestuia, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii au fost apreciate în

ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și

5

coroborării lor, și dovedesc incontestabil săvârșirea de către acesta a infracțiunii

imputate.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat, urmează a fi apreciată ca o metodă de

apărare, de eschivare de la răspunderea penală și un drept de a nu se auto-incrimina,

garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CoEDO, or, persoana care pe tot

parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit

pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu pot fi calificate

ca circumstanțe agravante la stabilirea pedepsei penale, deoarece este un drept al său,

iar nevinovăția lui trebuie dovedită de către acuzatorul de stat prin probe.

La fel, sunt nepertinente cazului declarațiile martorilor apărării care în ședința

de judecată nu au oferit careva circumstanțe concrete ale faptei încriminate

inculpatului, dar care au menționat despre lipsa cărorva certuri și scandaluri în familia

inculpatului și părții vătămate, considerând și afirmând precum că familia dată ar fi una

exemplară, ori, asemenea argumente urmează a fi calificate drept o apreciere

unilaterală și subiectivă a fiecărui martor, și nu au pertinență învinuirii, aduse

inculpatului.

Respectiv, poziția părții apărării, susținută în ședința de judecată și de partea

vătămată, este o tentativă de inducere în eroare a instanței, ori, probele analizate și

cercetate în ședința de judecată demonstrează în acțiunile inculpatului comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, în vigoare la data comiterii

faptei infracționale, după indicii: violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, soldată cu vătămarea

ușoară a integrității corporale.

În același timp, capătul de învinuire adus inculpatului că la 24.10.2017, în jurul

orei 1600, urmărind scopul impunerii voinței sale și a controlului personal, provocării

stării de tensiune și de suferințe psihice, ar fi inițiat un scandal cu soția XXXXX

XXXXX pe motiv că ultima nu a servit masa în modul corespunzător, după care a

numit-o cu cuvinte necenzurare, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul peste diferite

părți ale corpului, în rezultatul cărora i-ar fi provocat puternice suferințe psihice și

fizice, este unul neprobat și nedovedit pe parcursul examinării cauzei în instanță de

judecată.

Ori, careva probe pertinente, concludente, suficiente și utile întru susținerea

respectivului capăt de acuzare, instanței nu i-au fost prezentate.

Ca urmare, acest episod, urmează a fi exclus din învinuirea adusă inculpatului,

în legătură cu neconfirmarea în ședința de judecată a faptelor incriminate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, a ținut cont de în

prevederile art. 61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă,

se caracterizează la locul de trai negativ, ca fiind o persoană cu calități nesatisfăcătoare

și un comportament agresiv în societate și în familie, că are 4 copii minori la întreținere,

anterior nu a mai fost condamnat, că s-a împăcat cu partea vătămată care nu are

pretenții de ordin material și moral, că circumstanțe ce agravează răspunderea penală

nu au fost stabilite.

Totodată, luând în considerare scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, având în vedere că pentru

infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsă sub formă de muncă neremunerată și

6

închisoare, ținând cont de criteriile de individualizare a pedepsei penale expuse supra,

instanță a ajuns la concluzia de a stabili inculpatului o pedeapsă sub formă de

închisoare în limita sancțiunii articolului incriminat, cu dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei pe un termen de probațiune, în limita prevederilor

art. 90 Cod penal.

Pe lângă aceasta, instanța a conchis că cheltuielile judiciare solicitate de partea

acuzării, în temeiul art. 228 Cod de procedură penală, urmează a le trece în contul

statului.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu încasarea din contul acestuia a sumei de 8176,05 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Apelanta a invocat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale,

instanță de judecată urma să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, circumstanțele atenuante și agravante, și nu în

ultimul rând, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Vina lui Abdulhadi N. în comiterea inclusiv și a episodului cu referire la

24.08.2017 și-a găsit pe deplin confirmarea prin declarațiile părții vătămate tăcute la

etapa urmăririi penale, fotografiile prezentate de către aceasta și anexate la materialele

cauzei penale, precum și prin declarațiile martorilor care au relatat că acțiunile

învinuitului din 31.10.2017 nu sunt unice și nici nu au avut loc pentru prima dată asupra

părții vătămate fiind și anterior aplicată atât violența fizică cât și psihică în mod

sistematic din partea soțului său.

Prin prisma art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuielile în

valoare 8176,05 lei, reprezintă cheltuieli judiciare suportate la efectuarea acțiunilor de

urmărire penală, care potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală urmează a

fi suportate de către Abdulhadi N. care a fost recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin (1) lit. a) Cod penal.

3.1. Avocatul Lavric Andrei și inculpatul la fel au declarat apel, solicitând

casarea totală a sentinței, cu rejudecarea cauzei în fapt și în drept.

Apelanții au invocat că, instanța a evaluat incorect probele prezentate, acestea

nefiind apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor.

2019, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului și a făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor

lui în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile

privind vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

7

Probele administrate pe cauză corespund cerințelor stipulate de art. 101 Cod de

procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile, pentru a putea fi puse la

baza sentinței de condamnare, ele fiind în coroborare și demonstrând deplin vinovăția

inculpatului în sensul învinuirii aduse, în deplină măsură.

Pe episodul din 24.08.2017, instanța de fond just a concluzionat, că acest capăt

de învinuire n-a fost dovedit pe parcursul judecării cauzei și urmează a fi exclus din

învinuire.

Ori, partea vătămată s-a adresat la IP Edineț la 01.11.2017 cu plângere, prin care

a solicitat de a fi luate măsuri conform legislației în vigoare cu soțul ei Abdulhadi N.,

care „la data de 31.10.2017, pe la orele 1400, în casa din sat. XXXXX XXXXX, a

numit-o cu cuvinte necenzurate și a aruncat în ea cu obiecte de uz casnic, provocându-

i dureri fizice”.

Ulterior de la partea vătămată au fost ridicate trei fotografii, care nu conțin data

când acestea au fost efectuate, astfel nefiind posibil de a stabili cu certitudine, când și

în ce împrejurări acestea au fost făcute. Mai mult, pe acest capăt de învinuire lipsește

careva raport de constatate medico-legală, partea vătămată în instanța de judecată a

renunțat la declarațiile sale date anterior.

Judecând cauza penală, instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(1) lit. a) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, soldată cu vătămarea

intenționată ușoară a integrității corporale.

Probele cercetate și apreciate în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului în

fapta stabilită de către instanța de fond.

Declarațiile inculpatului au fost combătute prin totalitatea de probe administrate,

care confirmă contrariul, probe cercetate care de către instanța de fond și just au fost

puse la baza sentinței de condamnare.

Argumentele invocate în apelul declarat de avocat și inculpat sunt contradictorii

circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond pe parcursul

judecării cauzei.

Nu pot fi reținute și afirmațiile invocate în apel referitor la faptul că nu pot fi

admise ca probe și nu pot fi puse la baza sentinței ordonanța de restricție de urgență nr.

30 și ordonanța Judecătoriei Edineți din 10.11.2017 cu privire la aplicarea măsurilor

de protecție, raportul de constatare medico-legală nr. 681 din 02.11.2017, raportul de

expertiză nr.200-1) din 29.11.2017, raport de evaluare psihologică, raport de expertiză

judiciară nr. 201804X003 din 19.02.2018.

Conform art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale

ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, totodată potrivit prevederilor art.

251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale decât

cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când

8

partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea

a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță, pe când din partea inculpatului și a avocatului său la

acel moment nefiind nici într-un mod invocată nulitatea actelor procesuale.

Astfel, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual.

La părerea instanței de apel aceste prescripții legale nu au fost respectate, nefiind

invocate de către apărare în modul stabilit de procedura penală.

În această ordine de idei, instanța de fond corect și întemeiat a statuat declarațiile

părții vătămate și a martorilor audiați sub jurământ în instanța de fond, iar împrejurările

relatate și-au găsit confirmare și prin materialele cauzei penale verificate suplimentar

în cadrul examinării cauzei în instanța de apel.

Potrivit plângerii depuse de XXXXX XXXXX din 01.11.2017 către IP Edineț,

uit a solicitat de a fi luate măsuri conform legislației în vigoare cu soțul, Abdulhadi N.

care la 31.10.2017 a numit-o cu cuvinte necenzurate și a aruncat în ea cu obiecte de uz

casnic, provocându-i dureri fizice, în casa lor din s. XXXXX XXXXX, pe la orele 1400.

Ulterior, prin procesul-verbal de consemnare a declarațiilor lui XXXXX

XXXXX din 01.11.2017, ultima descrie acțiunile de violență aplicate de soțul

Abdulhadi N. în privința sa la 31.10.2017.

Totodată, în declarațiile date de XXXXX XXXXX în calitate de parte vătămată

ultima detaliat a descris circumstanțele aplicării loviturilor față de ea de către soțul

Abdulhadi N.

Circumstanțele descrise de către partea vătămată au fost confirmate de către

martorul XXXXX XXXXX, care a fost prezentă la conflictul avut între fiica XXXXX

XXXXX cu ginerele Abdulhadi N., care a confirmat faptul că la 31.10.2017 inculpatul

i-a aplicat lovituri lu XXXXX XXXXX

Mai mult, potrivit rapoartelor de expertiză efectuate pe cauză în privința părții

vătămate XXXXX XXXXX s-a constatat comoția cerebrală, echimozele la față, umărul

stâng și brațul drept au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur

contondent, posibil la data indicată, se califică ca vătămare corporală ușoară cu

dereglare a sănătății de scurtă durată.

Totodată, în acest aspect, nu poate fi reținută poziția părții vătămate referitor la

faptul că inculpatul nu i-a aplicat careva lovituri, iar leziunile care au fost stabilite prin

rapoartele de expertiză au fost provocate de ea în momentul când a căzut de pe scări,

dat fiind că prin raportul de expertiză judiciară nr. 201804X0031 din 19.02.2018 pe

lângă leziunile corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis, manifestat

prin comoție cerebrală, echimoză pe frunte din dreapta (culoare pal-violacee, formă

oval-neregulat, dim. 4x3 cm), echimoză pe suprafața laterală a umărului stâng

(dim.5x4, cm, culoare pal-violacee, formă oval-neregulat) echimoză pe suprafața

anterioară a brațului drept (dim.5x3 cm, culoare pal- violacee, formă oval-neregulat),

s-a mai constatat că:

- Leziunile corporale, descrise în Raportul de expertiză judiciară nr. XXXXXdin

29.11.2017, corespund ca vechime, evenimentelor (faptelor) desfășurate (petrecute) la

data de 31.10.2017.

9

-Localizarea leziunilor corporale este accesibilă și pentru mâna proprie a

persoanei, însă materialele prezentei cauze penale (nr.2017140538) nu conțin

circumstanțe că cet. XXXXX XXXXX și-a cauzat de sine stătător vătămările corporale

depistate.

Potrivit declarațiile martorului Ursu D. date în ședința instanței de fond,

verificate suplimentar în ședința instanței de apel din care reiese, că la IP Edineț a

parvenit înștiințare telefonică, precum că, în s. XXXXX XXXXX, XXXXX XXXXX

la domiciliul lui XXXXX XXXXX are loc un conflict de familie. Prin urmare, așa cum

era inclus în grupa operativă, s-a deplasat la fața locului unde a avut loc chemarea, și

anume în s. XXXXX, XXXXX XXXXX, unde în discuția cu Abdulhadi N., ultimul i-

a recunoscut că în familia sa s-a iscat un conflict, însă nu dorește să depună plângere și

declarații, insistând asupra faptului că se vor clarifica de sine stătător. Ulterior,

aproximativ peste 2 ore a parvenit o înștiințare telefonică, deja de la partea vătămată

XXXXX XXXXX la fel pe faptul conflictului inițiat în familie cu soțul său, iar ulterior

ultima a depus și plângere la IP Edineț pe faptul că a fost agresată de soț în ziua de

31.10.2017. Careva leziuni corporale la partea vătămată XXXXX XXXXX nu a

observat, însă din discuția avută cu ultima și din conținutul plângerii depuse, rezulta că

ultima a fost agresată fizic, motiv din care ultimei i-a fost înmânată îndreptarea de a se

prezenta la medicul-legist întru constatarea vătămărilor corporale primite (f.d. 223, vol.

I).

În confirmarea circumstanțelor descrise de partea vătămată vin și declarațiile

martorilor Baranovici I. și Baranovici S., care fiind membrii familiei părții vătămate,

ultima le-a comunicat despre relațiile cu soțul său și anume faptul că o agresează fizic,

o maltratează și îi este frică de soț.

Cu referire la martorii indicați de partea apărării - Guțu Ec., Coșulean R.,

Cebotari S., Cebotari S., Ursu D., Preașca A., Jaloba A., Gavriliuc V., Mancuș T.,

Mancuș L., Gaitur M., Buzanoi A. și Jăpălău Al., se atestă, că declarațiile acestora nu

indică și nu probează nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de violență în

familie, dat fiind că majoritatea martorilor audiați au declarat că au auzit despre

conflict, dar personal nu au văzut nimic, mai mult ca atât că pe cauză sunt suficiente

probe utile, directe, pertinente și concludente care demonstrează vina inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de violență în familie asupra părții vătămate XXXXX XXXXX

Ori, faptul că schimbarea declarațiilor date de partea vătămată XXXXX

XXXXX pe parcursul examinării cauzei se datorează prezenței dependenței emoționale

față de inculpatul care îi este soț și tatăl a celor 5 copii minori.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

inculpatului, după cum se solicită în apelul declarat, din moment ce probele prezentate,

cercetate în instanța de fond și verificate suplimentar în ședința instanței de apel

confirmă cu certitudine săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Instanța de fond, la stabilirea pedepsei a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.

75 Cod penal, care prevăd scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de

corijare a celui condamnat, de prevenirea săvârșirii de ei a noi infracțiuni.

10

Instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei infractorice

comise, pedeapsă care corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

La stabilirea pedepsei a ținut seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei și corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, argumentând concluzia sa

prin faptul, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere patru

copii minori, anterior nu a fost condamnat, s-a împăcat cu partea vătămată care nu are

careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, că la 25.02.2019 în familia

lui și a părții vătămate s-a mai născut un copil, astfel în familie la moment cresc și se

educă cinci copii minori.

Pe linia de argumente expuse, luând în considerație cele menționate, precum și

împrejurările constatate în speță, că pe cauză nu a fost înaintată acțiune civilă, precum

și ținând faptul că în seama inculpatului au fost stabilite circumstanțe atenuante,

enumerate mai sus, iar circumstanțe agravante lipsesc, având în vedere principiul

prevăzut în art. 4 Cod penal - umanismul legii penale, cât și prevederile art. 61 alin. (2)

Cod penal, se impune concluzia, că scopul corectării și reeducării inculpatului se va

atinge și fără izolarea lui de societate, astfel că instanța de fond legal a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare în baza art. 90 Cod penal,

pe o perioadă de probațiune, deoarece careva interdicții la aplicarea normei date nu

sunt, dându-i posibilitate reală inculpatului prin respectarea condițiilor probațiunii să

îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal nu s-au constatat.

Totodată, instanța de apel a statuat că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate oblige condamnatul să recupereze cheltuirile

judiciare.

Ori, expresia „poate fi obligat,, din dispoziția art. 229 Cod de procedură penală

nu echivalează cu expresia „este obligat,, la plata cheltuielilor judiciare.

La fel, potrivit art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera

de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie

să suporte cheltuieli judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

În această ordine de idei, inculpatul are la întreținere cinci copii minori, ultimul

copil fiind născut la 25.02.2019, astfel la moment inculpatul este unica persoană aptă

de muncă care întreține material familia, iar plata cheltuielilor judiciare ar influența

substanțial asupra situației a persoanelor care se află la întreținerea lui.

recurs ordinar, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, rekudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă aplicării în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal și încasată din contul acestuia a

cheltuielilor de judecată în sumă de 8176,05 lei.

Recurentul a invocat că, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța nu a avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75 Cod

penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

11

condiționată a executării acesteia. Astfel, modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei stabilite inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta comisă și urmările produse.

Au fost pezentate înscrisuri care confirmă cheltuielile pentru efectuarea

raportului de expertiză nr. XXXXX din 27.11.2017 și raportul de expertiză judiciară

nr. 201804X0031 din 19.02.2018.

Nu putem fi de acord cu concluzia instanței de apel de respingere |a cererii

procurorului este faptul că, inculpatul are la întreținere 5 copii minori și achitarea

acestor cheltuieli ar pune în dificultate materială familia inculpatului, deoarece ultimul

activează în calitate de director al SRL „Naserlev” și farmacist la ÎI „Adam V.M”.

Expertizele judiciare în speță au fost efectuate la cererea organului de urmărire

penală în conformitate cu prevederile art. 142 alin. (l) Cod de procedură penală.

Sumele plătite sau care urmează a fi plătite (...), experților... pentru efectuarea

expertizei menționate, în conformitate cu pct. 1), alin. (2) al art. 227 Cod de procedură

penală constituie cheltuieli judiciare suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.

Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare de la 09.02.2018, alin. (2) al art.

142 Cod de procedură penală care prevedea, că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile (obligatorii) prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de

stat, a fost abrogat, - deci, reieșind din cele expuse, în speță sunt aplicabile doar

dispozițiile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevăd expres, că

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției

art. 90 Cod penal, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării

pedepsei cu executarea suspendată în privința inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea sentinței și

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noii hotărâri, prin care

să fie achitat.

Recurentul a invocat că, învinuirea adusă este una neîntemeiată, care contravine

probelor acumulate și prezentate pe cauza penală.

Inițial, cauza penală a fost intentată în baza plângerii lui XXXXX XXXXX

precum că la 31.09.2014. aproximativ orele 1400. Abdulhadi N. aflându-se la domiciliul

său în s. XXXXX XXXXX. XXXXX XXXXX a inițiat in conflict cu soția sa XXXXX

XXXXX Abdulhadi N. fiind audiat în calitate de bănuit, a declarat organului de

urmărire penală că la acea oră dumnealui se întorcea din m. Chișinău în XXXXX

XXXXX și se alia în or. Bălți, astfel nu putea să inițieze nici un conflict cu soția sa,

sau să-i aplice careva lovituri, faptul că Abdulhadi N. nu se alia la orele 1400 la

domiciliu, a fost confirmat de martorii Coșulean R., Mancuș L., Gaitur M., Jaloba Al.

etc. audiați în ședința de judecată, care au confirmat că Abdulhadi N. a venit de la

Chișinău aproximativ la orele 1600 și decadală a intrat în farmacie incluzându-se în

procesul de muncă și careva conflicte între soți nu a fost. Martorul Mancuș L. a declarat

12

instanței că l-a așteptat pe Abdulhadi N. să revină la domiciliu din mun. Chișinău, iar

aproximativ la orele 1800 după consultația necesară, a plecat cu dumnealui să viziteze

mama bolnavă. În această perioadă de timp între soți nu a fost nici un conflict. Din

păcate declarațiile martorilor apărării, au fost ignorate atât de instanța de fond cât și

apel. După declarațiile lui Abdulhadi N. în calitate de bănuit, organul de urmărire

penală își schimbă învinuirea invocând că conflictul a avut loc la orele 1600.

Declarațiile martorilor confirmă neveridicitatea raportului de constatare nr. 681 din

02.11.2017 și raportul de expertiză nr. XXXXX din 29.11.2017 precum că leziunile

corporale a părții vătămate XXXXX XXXXX au fost produse în circumstanțele

invocate în ordonanță și anume la orele I400. Ulterior, acuzatorul schimbă învinuirea

sa, invocând că conflictul a avut loc la orele I600, fără a proba acțiunile inculpatului în

colaborare cu raportului de constatare nr. 681 din 02.11.2017 și raportul de expertiză

nr. XXXXX din 29.11.2017. Instanța de fond, cât și instanța de apel confirmă

colaborarea probelor din dosar între ele, lăsând sub umbră faptul că probele descriu

leziuni corporale la un timp când inculpatul nu era la domiciliu, fapt confirmat și prin

ultima învinuire adusă de acuzator.

Instanțele nu dau o apreciere declarațiilor date de partea vătămată în fata

instanței, declarații care sunt veridice. Însă apreciază declarațiile părții vătămate date

în cadrul urmăririi penale, declarații care nu au fost susținute și care nu colaborează cu

alte probe.

Toate rapoartele de expertiză stabilesc leziunile corporale a părții vătămate

pentru orele 1400 pe când părțile pe cauza penală descriu un oarecare conflict care a

avut loc după orele 1600. Însă partea vătămate în genere invocă lipsa unui careva

conflict

La fel, instanțele inferioare au dat o apreciere incorectă și eronată probelor.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, când faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

inculpatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

13

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate XXXXX , martorilor Baranovici

S., Baranovici I. și Ursu D., procesul-verbal din 09.11.2017 privind constatarea unei

bănuieli rezonabile cu privire la infracțiune în cadrul examinării materialului înregistrat

în R-2 cu nr. 3740 din 02.11.2017, plângerea părții vătămate XXXXX XXXXX,

adresată IP Edineț, la 02.11.2017. chestionar din 02.11.2017 de evaluare a riscurilor în

cazurile de violență în familie pe cazul înregistrat în R-2, cu nr. 3740 din 02.11.2017,

proces-verbal din 09.11.2017 privind constatarea unei bănuieli rezonabile cu privire la

infracțiune, ordonanța Judecătoriei Edineț din 10.11.2017 privind aplicarea măsurilor

de protecție, raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 29.11.2017, raportul de

evaluare psihologică a părții vătămate XXXXX XXXXX, raportul de expertiză

judiciară nr. 201804X0031 din 19.02.2018, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

indicând motivele pentru care au respins celelalte dovezi și versiuni atât ale apărării,

instanța de apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile de pe rol, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin.

(1) lit. a) Cod penal.

Pe lângă aceasta, cu referire la argumentele recurenților privind latura pedepsei

(pct. 5., 5.1. din decizie), se relevă că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului dacă,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să o execute, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, iar instanțele

au reținut asemenea împrejurări, că inculpatului are 4 copii minori la întreținere,

anterior nu a mai fost condamnat, s-a împăcat cu partea vătămată, lipsa pretențiilor de

ordin material și moral din partea acesteia, careva circumstanțe ce agravează

răspunderea penală nu au fost reținute, just concluzionând că corectarea și reeducarea

lui este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoarea, pentru o perioadă de probațiune (pct. 2. 4. din decizie).

14

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

În același timp și în raport cu respectivele circumstanțe invocate în recursul

ordinar al procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2), 6) Cod

de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare,

suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare

se face din contul mijloacelor bugetului de stat, instanțele just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

judiciare urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în

aspectul vizat.

Totodată, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei penale și a

cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin.

(1) și (2), instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial

condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei,

inclusiv în aspectul cheltuielilor judiciare și a pedepsei penale în alt sens decât cel pe

care îl propune acuzarea și apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestor chestiuni în recursurile

ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile ordinare au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

15

care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, că

inculpatului i s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Dubăsar Valeriu, și de inculpatul Abdulhadi Nasar XXXXX,

împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 08 decembrie 2018 și deciziei Colegiul

penal al Curții de Apel Bălți din 11 septembrie 2019, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

16