2ra-2401/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-2401/14 prima instanţă: M. Muruianu instanţa de apel: E. Clim, T. Pelin, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 11 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandra Donici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Alexandra Donici împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare în conformitate cu Legea nr. 87 din 12.04.2011, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Alexandra Donici şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 21.03.2013, Alexandra Donici a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare în conformitate cu Legea nr. 87 din 12.04.2011. În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că la 14.02.2008, Isac Stela s-a adresat în instanţă solicitînd stabilirea hotarului dintre terenri conform cerinţelor normelor prevăzute de legislaţia în vigoare, de a o obliga să demonteze gardul instalat cu acordul lui Isac Stela, să-i cureţe peretele posterior al casei nr. 20 pînă la pereu apoi din nou să-i instaleze gardul cu pricina conform cerinţelor legislative în vigoare.

În afara de aceasta a solicitat reclamanta să o oblige instanţa de judecată de a încasa de la ea în beneficiul lui Isac Stela prejudiciul material cauzat în mărime de 13 023,00 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 5 000,00 lei. Menţionează reclamanta că la 10 iunie 2009, cererea respectivă a fost admisă parţial, Alexandra Donici fiind obligată să demonteze gardul şi să cureţe de pămînt peretele posterior şi să nu creeze obstacole lui Isac Stela în folosirea bunului imobil a casei de locuit şi să-i instaleze gardul din nou conform cerinţelor pe terenul de pămînt ce nu-i aparţine. Totodată, a fost dispusă încasarea de la Alexandra Donici, prejudiciul material cauzat în mărime de 13 023,00 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 2 102,00 lei.

Hotărîrea Judecătoriei Soroca din 10.06.2009, a fost casată de către Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţi la 27 octombrie 2009, restituind pricina spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecători. Astfel, la 04.02.2011, Judecătoria Soroca a respins integral acţiunea înaintată de Isac Stela către Donici Alexandra. La 05.07.2011 Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţi a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Soroca din 04.02.2011 cu emiterea unei decizii noi prin care a fost obligată Alexandra Donici să reinstaleze gardul dintre gospodăriile situate în or. Soroca, str. Z Codreanu 20 şi 22 conform planului cadastral şi încasarea de la Alexandra Donici în beneficiul lui Isac Stela prejudiciul material în mărime de 12 521,00 lei şi cheltuielile de judecată 1 246,50 lei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14.12.2012, recursul declarat de Alexandra Donici a fost respins şi menţinută deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05.07.2011. Indică reclamanta că la 12.01.2012 a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs şi instanţei de apel, însă prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 07.03.2013, cererea a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. Ţinînd cont de cele expuse, consideră reclamanta că dreptul ei la judecarea în termen rezonabil a pricinii, a fost încălcat de către instanţele naţionale. Cere Donici Alexandra, constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 400 000,00 lei cauzat prin această încălcare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 29 mai 2013, Alexandra Donici a declarat apel împotriva hotărîrii respective, prin care a solicitat casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admise integral, precum a fost formulată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, apelul declarat de către Alexandra Donici a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 04 iunie 2014, Alexandra Donici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural. Indică recurentul că instanţele de judecată cu încălcarea condiţiilor prevăzute în art. 130 CPC al R.M. şi Legii nr. 87, au ţinut cont la adoptarea hotărîrilor doar de argumentele pîrîtului orientate spre distanţarea de la obiectul propriu-zis al litigiului şi au interpretat eronat prevederile Legii nr. 87, motivînd că părţile implicate în proces sunt vinovate de întinderea acestui proces Respinge recurenta aceste afirmaţii indicînd că este purtată şi în prezent prin judecătoriile din R.M. pentru a i se face dreptate, cauzîndu-i un prejudiciu colosal atît moral (distrugînd-o psihic) cît şi material.

Mai menţionează recurenta, la examinarea acţiunii intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Isac Stela către Alexandra Donici, cauza civilă a fost remisă la rejudecare de două ori de către Curtea de Apel Bălţi şi la 04 februarie 2011, instanţa de fond Soroca la recomandarea Curţii de Apel Bălţi, a luat o hotărîre legală şi întemeiată, respingînd cerinţele neîntemeiate ale vecinei Isac Stela, însă cei implicaţi, au influenţat judecătorii Curţii de Apel Bălţi ca la 05.07.2011 să emită o hotărîre la comandă, ilegală şi neîntemeiată, mai mult ca atît a fost influenţată şi Curtea Supremă de Justiţie RM, care a menţinut această decizie ilegală şi neîntemeiată a Curţii de Apel Bălţi din 05.07.2011.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atîr instanţa de apel cît şi prima instanţă, s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Donici Alexandra ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Donici Alexandra se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă