1ra-790/17 — Art. 320 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 15.11.2016, Donici Alexandra a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 320 alin. (1) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 275 (două sute șaptezeci și cinci) unități convenționale.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că Donici Alexandra, fiind cunoscută cu decizia Curții de Apel Bălți din 05.07.2011, despre necesitatea executării cerinței ce ține de demolarea gardului de la hotarul grădinii sale situată pe str. xxx nr. 22, or. xxx la hotar cu gospodăria cet. Isac Stela, situată pe str. xxx nr. 20, or. xxx, cât și reinstalarea acestui gard conform planului cadastral, știind că este obligată să execute hotărârea judecătorească, intenționat nu execută hotărârea judecătorească menționată și refuză executarea ei, chiar și după ce prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 25.11.2015, a fost sancționată cu amendă în mărime de 50 unități convenționale în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional, pentru neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată menționată supra. Prin acțiunile sale Donici Alexandra a comis infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal - neexecutarea intenționată a hotărârilor instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale. 1

Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel avocatul Larisa Diaconu în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Donici Alexandra să fie achitată. În motivarea apelului a indicat: - partea acuzării nu a prezentat probe suficiente și concludente referitor la vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii incriminate, toate probele bazându-se pe afirmațiile executorului judecătoresc care nici măcar nu cunoaște faptul că hotărârea instanței de apel din 05.07.2011 a fost parțial executată, adică gardul în litigiu a fost reinstalat pe temelia veche, acest fapt fiind confirmat și prin declarațiile martorului Isac Stela; - inculpata nu era obligată să modifice granițele terenului proprietate a primăriei, dar să mute gardul, al cărui coproprietar este și soțul ei Donici Gheorghe, care nu a fost parte în procesul civil și în privința lui nu există nici o hotărâre, astfel din start fiind pusă în imposibilitate de executarea hotărârii în cauza civila; - executorul judecătoresc nu a participat nici într-un mod la executarea hotărârii judecătorești, or conform art.152 Cod de executare, în cazul neexecutării obligațiunii prescrise de către debitorul Donici Alexandra, această obligațiune urma să fie executată silit de către creditor sub controlul executorului judecătoresc din contul debitorului. Această prevedere legală a fost ignorată de executorul judecătoresc, care a decis tragerea debitorului la răspundere pentru neexecutarea hotărârii în loc de a întreprinde măsuri de executare forțată prevăzute de lege; - inculpata nu are posibilitate de a executa integral hotărârea instanței de judecată deoarece nu este unica proprietară a acestor bunuri (casei și gardului), coproprietar fiind soțul ei Donici Gheorghe, care conform declarațiilor lui, Donici Alexandra a transferat inițial gardul, ulterior hotărârii el l-a reinstalat la temelia veche. Reiese, că toate acțiunile au fost comise de coproprietarul Donici Gheorghe, dar acesta nu a fost atras în proces și față de el nu există nici o hotărâre; - conform actelor anexate la dosar, casa și anexele sunt avere comună a soților Donici dobândită pe parcursul vieții conjugale, inculpatei aparținând ½ din gospodărie și nu poate fără acordul coproprietarului să facă careva intervenții; - nu există nici o probă că Donici Alexandra s-ar fi opus executării hotărârii instanței de judecată sau a refuzat s-o execute, în cazul dat a avut loc o omisiune în executarea atribuțiilor de serviciu a executorului judecătoresc, care a încercat a o pune pe umerii inculpatei; - în acțiunile inculpatei lipsesc atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii incriminate, or inculpata nu a exprimat oral sau scris împotrivire acțiunilor de executare a hotărârii, nu a exprimat amenințări în adresa executorului, nu a lovit și nu a încercat să-l lovească pe acesta, nu i-a pus careva interdicții pentru executare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, s-a dispus respingerea apelului declarat ca nefondat. 2 4.1. În susținerea poziției sale, Colegiul a menționat că instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de fond corect a pus la baza sentinței de condamnare probele administrate și cercetate în ședința instanței de judecată, a stabilit starea de fapt și just a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatei se încadrează în baza art.320 alin. (1) Cod penal. Contrar celor invocate în apel, Colegiul a considerat că vina inculpatei este dovedită deplin prin probele scrise anexate la cauza penală care au fost cercetate suplimentar în instanța de apel, și anume: - ordonanța de începere a urmăririi penale din 19.04.2016 conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal (f.d. 1); - procesul-verbal privind depistarea infracțiunii ori constatarea bănuielii rezonabile privitor la o infracțiune comisă din 15.04.2016 (f.d. 6); - raportul ofițerului de sector Leșan Vasile din 12.04.2016, cu privire la prelungirea termenului de examinare a materialului în privința lui Donici Alexandra (f.d.7); - demersul executorului judecătoresc Serghei Plitoc către procuratura Soroca din 04.04.2016 de sancționare a cet. Donici Alexandra în baza art. 320 alin. (1) Cod penal (f.d.9); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.04.2016 (f.d.12); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.04.2016 și tabelul fotografic la acesta (f.d.13-15); - copia titlului executor prin care Donici Alexandra a fost obligată să reinstaleze gardul dintre gospodăriile situate în s. xxx, str. xxx 20 și 22 conform planului cadastral (f.d. 16); - planul cadastral (f.d. 17); - încheierea executorului judecătoresc Plitoc Serghei din 15.05.2014, de reluare a executării (f.d.18); - decizia Curții de Apel Bălți din 16.07.2014, prin care a fost respins recursul declarat de Donici Alexandra și menținută încheierea judecătoriei Soroca din 27.06.2014 (f.d. 20-21); - copiile somațiilor expediate în adresa cet. Donici Alexandra de către executorul judecătoresc Plitoc Serghei (f.d.22- 25); - procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc prin care indică motivele neexecutării documentului executoriu (f.d.26-27); - procesul-verbal din 08.10.2015 cu privire la contravenția prevăzută de art. 318 alin. (1) Cod contravențional imputată lui Donici Alexandra (f.d.28); 3 - decizia judecătoriei Soroca din 25.11.2015, prin care Donici Alexandra a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzută de art. 318 alin. (1) Cod contravențional fiind sancționată cu amendă în mărime de 50 unități convenționale (f.d.30); - decizia Colegiul Penal al Curții de Apel Bălți din 03.02.2016, prin care recursul contravenientei Donici Alexandra declarat împotriva deciziei Judecătoriei Soroca din 25.11.2015 a fost respins ca nefondat (f.d.31-33); - răspunsul executorului judecătoresc Plitoc Serghei la petiția înaintată de Donici Alexandra (f.d.34); - procesul-verbal privind neexecutarea documentului executoriu din 19.03.2016 întocmit de executorul judecătoresc Plitoc Serghei (f.d.35); - xerocopiile avizelor de recepție expediate în adresa cet. Donici Alexandra (f.d.36-37); - copia din registrul imobilului, unde Donici Alexandra este unicul proprietar al terenului aferent și construcției de pe adresa raionul xxx, or. xxx, str. xxx nr. 22 (f.d.38); - ordin de plată a datoriei în mărime de 500 lei de la Donici Alexandra în beneficiul lui Isac Stela (f.d.39); - ordin de încasare a amenzii în sumă de 1000 lei de la Donici Alexandra (f.d.40); - ordonanța de ridicare din 25.04.2016 (f.d.41); - procesul-verbal de ridicare din 25.04.2016 (f.d.42); - copia cererii de revizuire depusă de Donici Gheorghe (f.d.57-58); - copia Hotărârii Judecătoriei Soroca din 04.02.2011, prin care acțiunea înaintată de Isac Stela către Donici Alexandra privind obligarea de demolare a gardului instalat, curățirea de pământ a peretelui posterior al casei cu stabilirea gardului la linia hotarului general și încasarea prejudiciului material și moral a fost respinsă integral (f.d.62-63); - decizia Colegiului Civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Bălți din 05.07.2011, prin care a fost admis apelul declarat de Isac Stela, casată parțial hotărârea judecătoriei Soroca din 04.02.2011 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a fost obligată Donici Alexandra să reinstaleze gardul dintre gospodăriile situate în or. xxx, str. xxx nr. 20 și 22 conform planului cadastral, încasându-se totodată de la Donici Alexandra în beneficiul lui Isac Stela prejudiciul material în mărime de 12 521 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1 246,5 lei (f.d.64-66); - copia deciziei CSJ din 14.12.2011, prin care s-a respins recursul declarat de Donici Alexandra și menținută decizia Curții de Apel Bălți din 05.07.2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Stelei Isac împotriva Donici Alexandra, intervenient accesoriu Primăria or. Soroca, cu privire la stabilirea hotarului dintre terenuri, demolarea gardului, înlăturarea obstacolelor în folosirea casei de locuit și repararea prejudiciului material și moral (f.d.67-69); 4 - ordonanța de punere sub învinuire din 12.05.2016 în privința lui Donici Alexandra în baza art. 320 alin. (1) Cod penal (f.d.74-75); - declarațiile martorului Isac Stela (f.d.110-114); - declarațiile martorului Plitoc Serghei (f.d.116-120); - copia contractului de vânzare-cumpărare (f.d.122); - declarațiile martorului Titomir Serghei (f.d.127-128); - declarațiile inculpatei Donici Alexandra (f.d.128-130). Totodată, Colegiul a constatat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatei a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de circumstanțele atenuante și agravante în acțiunile inculpatei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În sensul respectiv, instanța de fond a relatat că infracțiunea comisă este din categoria celor ușoare, săvârșită cu intenție, în calitate de circumstanță atenuantă instanța de fond a reținut faptul comiterii de către inculpată pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, iar careva circumstanțe agravante nu s-au constatat. Totodată a reținut faptul că la locul de trai inculpata se caracterizează pozitiv, la evidența medicilor psihiatru și narcolog nu se află, este pensionară, nu a recunoscut vina de comiterea infracțiunii incriminate, ceea ce denotă faptul că nu a conștientizat comportamentul său antisocial, un timp îndelungat nu a executat hotărârea judecătorească, în consecință corect ajungând la concluzia că ultima nu prezintă pericol social sporit iar scopul corectării și reeducării se va atinge și fără izolarea acesteia de societate aplicându-i pedeapsa sub formă de amendă. Instanța de apel a ajuns la concluzia că invocările expuse de avocat în apel nu pot fi reținute, deoarece instanța de fond argumentat și justificat a constatat starea de fapt și de drept constatând vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, totodată fiind respectate criteriile de individualizare a pedepsei or, nerecunoașterea de către inculpată a faptei incriminate nu echivalează cu achitarea ei. Invocările apelantului referitor la faptul, că partea acuzării nu a prezentat probe suficiente și concludente referitor la vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii incriminate au fost considerate declarative, or în materialele cauzei penale sunt suficiente probe în confirmarea corectitudinii soluției instanței de fond. Colegiul a arătat că martorul Plitoc Sergiu, care este executor judecătoresc, a declarat că, conform hotărârii judecătorești, inculpata a fost obligată să strămute gardul amplasat între gospodăriile situate în or. xxx, str. xxx, 20 și 22 și recuperarea prejudiciului material Stelei Isac, însă în cadrul verificării a constatat că, gardul nu a fost reinstalat în poziția inițială, despre ce a fost întocmit proces-verbal. A mai declarat că, inculpata parțial a achitat Stelei Isac prejudiciul stabilit prin hotărârea instanței. 5 Declarații similare a depus și Isac Stela, care a indicat că, inculpata nu dorește să execute hotărârea judecătorească, strămutând gardul parțial și nu conform hotărârii judecătorești. Martorul Titomir Serghei, care este vecin cu inculpata și Isac Stela, la fel a declarat că, gardul nu se află pe poziția anterioară. Inițial, Isac Stela avea acces liber între gard și casă, gardul fiind la o distanță de 70 cm, iar acum nu are acces. Colegiul a menționat că declarațiile martorilor au fost date sub jurământ, aceștia fiind avertizați de răspunderea penală conform art.312 Cod penal, deci nu pot fi careva dubii în veridicitatea acestora. Astfel, nu au fost reținute afirmațiile apelantului referitor la faptul că probele acuzării se bazează doar pe afirmațiile executorului judecătoresc, or, sentința de condamnare a inculpatei se bazează pe o multitudine de probe și nu doar pe declarațiile executorului judecătoresc. Contrar celor indicate de apelant, reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a constatat că executorul judecătoresc a întreprins toate acțiunile și măsurile corespunzătoare în vederea executării titlului executor, fiind anexate și somațiile expediate în adresa inculpatei, precum și avizele de recepție pe numele lui Donici Alexandra, acțiunile respective nefiind nici formale și nici superficiale după cum a invocat apărătorul în cererea de apel. Referitor la afirmația apelantei care indică că inculpata nu are posibilitate de a executa integral hotărârea instanței de judecată, deoarece ea nu este unica proprietară a acestor bunuri, instanța de apel a indicat că la f.d. 38 este copia certificatului eliberat de Întreprinderea de Stat REGISTRU potrivit cărei bunul imobil teren și construcția de pe adresa or. xxx, str. xxx, 22 îi aparține în totalitate cu drept de proprietate doar unei singure persoane – Donici Alexandra, hotărârea fiind tot doar în privința sa, astfel, poziția că acțiunile au fost comise de coproprietarul Donici Gheorghe care nu a fost atras în proces, nu a fost reținută, instanța apreciind-o ca o poziție de autoapărare și eschivare de răspunderea pentru cele incriminate. Totodată Colegiul a menționat că latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate inculpatei se realizează și prin inacțiune, care este exprimată prin ne întreprinderea intenționată a acțiunilor necesare pentru executarea hotărârii judecătorești.

Împotriva hotărârilor emise recurs ordinar declară avocatul Larisa Diaconu în numele inculpatei care, fără a invoca vre-un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Donici Alexandra să fie achitată în baza art. 320 alin.(1) Cod penal cu clasarea cauzei penale. În susținerea recursului invocă aceleași motive indicate în apelul declarat în numele inculpatei care sunt pe larg expuse la pct. 3 al prezentei decizii. 5.1. Pe marginea recursului declarat procurorul depune referință menționând că instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod de procedură 6 penală a dat apreciere întregului sistem de probe, corespunzător just a ajuns la concluzia menținerii sentinței instanței de fond, solicitând dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Recurentul nu invocă nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă potrivit solicitării de achitare a inculpatei Colegiul va deduce că motivele recursului se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond, corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 320 alin.(1) Cod penal. Astfel, instanța de recurs respinge afirmațiile recurentului, care sunt aceleași ca și în apel ca fiind neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată. Totodată, Colegiul reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a 7 probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpata nu este vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1) Cod penal, Colegiul o consideră neîntemeiată. La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Astfel, argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Totodată se constată că poziția recurentului este una nedeterminată și contravine solicitărilor invocate, or noțiunea de achitare a persoanei și încetarea procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceiași faptă sunt două soluții absolut diferite, solicitările fiind alogice. În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu, contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat. 8

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Diaconu Larisa în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui Donici Alexandra, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 11 mai 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 9