2ra-2440/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la prezumţia nevinovăţiei, apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-2440/14 prima instanţă: S. Bleşceaga instanţa de apel: N. Budăi, V. Pruteanu , A. Pahopol ÎNCHEIERE 11 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iurcovschi Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Iurcovschi Oleg împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi procurorului din cadrul procuraturii Generale, Octavian Narea cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la prezumţia nevinovăţiei, apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Iurcovschi Oleg şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2013, prin care acţiunea reclamantului a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 24 decembrie 2012, Iurcovschi Oleg a depus cererea de chemare în judecată împotriva Procurorului General al Republicii Moldova şi procurorului din cadrul Procuraturii Generale, Octavian Narea cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la prezumţia nevinovăţiei, apărarea onoarei, demnităţii şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat reclamantul, că la 26 noiembrie 2012, Procuratura Generală a Republicii Moldova a organizat o conferinţă de presă a procurorului Octavian Narea pe marginea dosarului penal în care el este urmărit penal în presupusa comitere a omorului lui Stanislav Pogorennîi.

Menţionează reclamantul că în cadrul acestei conferinţe de presă, procurorul Narea Octavian, fiind o persoană publică, intenţionat a răspândit în faţa reprezentanţelor multiplelor organe de informare în masă informaţii şi opinii care comportă caracter defăimător, vizându-l pe el şi care se bazează pe fapte în esenţă false privind comiterea unui omor. Consideră reclamantul că prin aceste acţiuni ale procurorului Octavian Narea, comise în viziunea sa din interese meschine - carieriste, i-au fost lezate demnitatea şi onoarea, acest procuror l-a defăimat în ochii opiniei publice, familiei, prietenilor şi colegilor săi, prin ce i-a cauzat suferinţe morale enorm de mari ca fost colaborator al poliţiei, ca luptător pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, ca tată a doi copii.

Astfel, indică reclamantul că procurorul Narea Octavian a pornit cîteva urmăriri penale: la 29 decembrie 2010, pe faptul omorului lui Stanislav Pogorennîi; la 04 ianuarie 2011, pe faptul pretinsei răpiri a lui Stanislav Pogorennîi şi la 26 ianuarie 2011, pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu presupusă a fi comisă de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv, de către O. Iurcovschi. Ulterior, toate trei cauze au fost comasate într-o singură procedură. La 07 februarie 2011, reclamantul a fost reţinut li pus sub învinuire în comiterea infracţiunilor sus indicate., în aceeaşi zi fiind emis mandat şi încheierea de arestare pe un termen de 30 de zile, care ulterior a fost prelungit.

La 02 octombrie 2011, toate trei cauze penale, au fost trimise judecătoriei sect. Râşcani, mun. Chişinău pentru examinarea în fond, iar la 30 septembrie 2011, instanţa a emis sentinţa de achitare în privinţa colaboratorilor de poliţie, inclusiv în privinţa lui Iurcovschi, eliberîndu-i de sub arest din cauza neîndeplinirii de către procuror a sarcinii probaţiunii. Menţionează reclamantul că la 24 iulie 2012, a fost pus, repetat, sub învinuire de către procurorul Octavian Narea de comiterea omorului lui S. Pogorennîi, fiindu-i iarăşi, incriminată aplicarea forţei faţă de ultimul, fapt ce fusese deja subiectul examinării judiciare şi în raport cu care s-a pronunţat sentinţa de achitare menţionată mai sus.

Consideră reclamantului că numărul încălcărilor procedurale şi erorilor grave de fapt şi de drept, comise de pârât, precum şi caracterul acestora, este atât de mare, încât s-a transformat într-un sistem ce se egalează cu negarea totală a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale învinuitului de către organele procuraturii, contrar prevederilor art. 124 alin (1) din Constituţia Moldovei, conform cărora Procuratura are obligaţiunea să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Susţine reclamantul că încălcările masive ale prevederilor legislaţiei procesuală penală, lezarea dreptului învinuitului la apărare, lăsarea fără nici-o examinare procesuală a plângerilor, cererilor şi declaraţiilor părţii apărării, se extind dincolo de simple iregularităţi şi prezintă o formă de persecutare, neprevăzută de lege, combinată cu nulificarea şi anularea drepturilor sale legitime, fapt ce se egalează cu denegarea flagrantă de justiţie.

Concomitent, mai indică reclamantul că pe 26 noiembrie 2012, Procuratura Generală a organizat o conferinţă de presă a procurorului Octavian Narea, în timpul căreia, ultimul a comis acţiuni defăimătoare în privinţa reclamantului, care consideră, că nu pot fi interpretate decât ca o formă de nulificare a dreptului său de a fi prezumat nevinovat, exercitarea presiunilor asupra instanţelor judecătoreşti, egală cu un atentat asupra autorităţii şi independenţei puterii judecătoreşti. De asemenea, susţine reclamantul că procurorul, participând la această conferinţă de presă, şi-a exprimat public opinia fără substrat factologic suficient privind comiterea de către inculpaţi, dintre care fac parte şi reclamantul, a diferitor crime, folosind atât informaţii care nu corespund adevărului, adică sunt mincinoase, cât şi materiale selective din cauza penală care încă nu au fost examinate de către instanţa de judecată.

Denaturând adevărul obiectiv, probatoriul exculpatoriu care îl dezvinovăţeşte, existent în dosar, a fost dosit de către procuror cu scopul dezinformării opiniei publice şi defăimării sale. Precizează reclamantul că drept urmare a acestor acţiuni defăimătoare ale procurorului, numai pe 26.11.2012, au fost răspândite materiale denigratoare într-un şir de site-uri mass-media. În consecinţă, susţine reclamantul că acest atac mediatic, contrar principiului prezumţiei nevinovăţiei, a afectat grav starea sa morală şi psihică cît şi a membrilor familiei lui, dreptul său de a fi prezumat nevinovat, la fel ca şi dreptul la viaţa privată, negativ a influenţat instanţele de judecată, care examinează şi vor examina pe viitor ambele cauze penale, exercitând prin media o presiune enormă asupra judecătorilor.

Cere Iurcovschi Oleg, constatarea încălcării dreptului la prezumţia nevinovăţiei, garantat de art. 12 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, constatarea încălcării prevederilor art. 35 alin. (2), lit. d) din Legea cu privire la Procuratură, constatarea caracterului în esenţă fals şi fără substrat factologic suficient al relatărilor cu privire la fapte şi judecăţilor de valoare ponegritoare şi defăimătoare, răspândite de către procurorul din cadrul Procuraturii Generale, Octavian Narea, şi Procuratura Generală, precum şi a încălcării prevederilor art. 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, constatarea lezării onoarei şi demnităţii reclamantului de către pârâţi, obligarea pîrîţilor, în termen de 15 zile după intrarea în vigoare a hotărârii instanţei de judecată, să organizeze o altă conferinţă de presă în cadrul căreia să recunoască public lezarea drepturilor sale, dispunerea reparării prejudiciului moral ce i-a fost cauzat în urma răspândirii informaţiilor defăimătoare prin stabilirea unei despăgubiri simbolice în mărime de câte 1 leu moldovenesc de la fiecare pârât, în total doi lei solidar de la ambii pârâţi.

La 24 aprilie 2013, reclamantul a depus cerere de atragere în calitate de copîrît - Procuratura Generală, demers admis de către instanţa de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 noiembrie 2013, acţiunea înaintată de către Iurcovschi Oleg, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 decembrie 2013, Iurcovschi Oleg a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02.12.2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, apelul declarat de către Iurcovschi Oleg a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 09 iunie 2014, Iurcovschi Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural.

Indică recurentul că instanţa de apel a lăsat fără examinare cererea de apel suplimentară din 09 ianuarie 2014. De asemenea, indică recurentul că respectiva cauză, vădit, nu a fost examinată în mod corespunzător de către instanţa judecătorească naţională, au fost încălcate flagrant prevederile art. 4 din CPC, deoarece judecarea cauzei nu a fost „justă”, au fost încălcate regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 CPC, precum şi au fost încălcate flagrant prevederile art.373 alin. (5) din CPC, deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Susţine recurentul că instanţa de apel, în mod flagrant, a încălcat regulile de apreciere a probelor, stipulate în art. 130 din CPC şi anume, obligaţiunea cercetării probelor multiaspectual, complet, nepărtinitor şi nemijlocit.

De asemenea, instanţa de apel nu a reflectat în decizia din 8 mai 2014, motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Menţionează recurentul că contrar celor indicate în decizia instanţei de apel, cauza penală, în cadrul căreia recurentul pretinde încălcarea dreptului său fundamental de a fi prezumat nevinovat, se examinează pe fond de către Judecătoria Râşcani mun. Chişinău şi în această cauză nu există nicio sentinţă de condamnare sau de achitare. Precizează recurentul că instanţa de apel, a respins cerinţele recurentului în baza unei alte decizii de condamnare.

În contextul celor expuse, consideră recurentul, că sunt întrunite condiţiile art. 432 alin. (4) din CPC, pentru admiterea prezentului recurs, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinei spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece erorile judiciare specificate supra nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, această instanţă nu are competenţă procesuală să judece cererea de apel suplimentară, care nu a fost obiectul examinării de către instanţa de apel. La 08 iulie 2014, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus referinţă la recursul sus-citat, solicitînd declararea acestuia drept inadmisibil, invocînd că argumentele recursului nu se încadrează în prevederile art. 233 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iurcovschi Oleg ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Iurcovschi Oleg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă