2rac-397/14 — Încasarea datoriei, penalităţii, dobânzii de întîrziere, venitului ratat şi cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rac-397/14 prima instanţă: N. Rusu instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 11 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Molpan Product” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobânzii de întîrziere, venitului ratat şi cheltuielilor de judecată şi cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Molpan Product” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată cu privire la rezoluţiunea contractului şi încasarea prejudiciu material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de societatea comercială „Molpan Product” societate cu răspundere limitată şi casată hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 04 octombrie 2013, prin care cererea de chemare în judecată înaiantă de întreprinderea cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată a fost admisă parţial,

iar cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Molpan Product” societate cu răspundere limitată a fost respinsă integral, c o n s t a t ă: La 30 iulie 2012, întreprinderea cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Molpan Product” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobânzii de întîrziere, venitului ratat şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat că la 1 decembrie 2011, între ÎCS „JM Invest Group” SRL şi SC „Molpan-Product” SRL a fost încheiat un contract pentru acordarea serviciilor de mecanizare în agricultură, prin care ÎCS „JM Invest Group” SRL şi-a asumat obligaţiunea să execute pe câmpiile gestionate de SC „Molpan- Product” SRL lucrări agricole mecanizate, pe terenurile agricole amplasate în comuna Mingir din raionul Hînceşti RM.

Menţionează reclamantul că potrivit pct.1.2 al contractului, lucrările agricole mecanizate urmau să fie efectuate pe terenurile cu suprafaţa de 1000 ha. Mai menţionează reclamantul că în perioada noiembrie 2011 - iunie 2012 a executat conform comenzilor mai multe lucrări agricole, care sunt reflectate în actele de predare – primire a lucrărilor ţi în facturile fiscale cu nr. FA0884869 din 05iunie 2011, nr. FA0884861 din 11 aprilie 2012, nr. FA0884862 din 21 aprilie 2012, nr. FA0884863 din 30 aprilie 2012, nr. FA0884864, semnate de ambele părţi. Astfel, ÎCS „JM Invest Group” SRL, a efectuat lucrările stipulate în contract în valoare totală de 1 817 280,00 lei, actele de efectuare a lucrărilor fiind semnate de conducerea SC „Molpan-Product” SRL.

Precizează reclamantul că conform prevederilor pct.3.2 al contractului, beneficiarul de servicii urma să achite pentru lucrările efectuate un avans în mărime de 70% din costul lucrărilor pînă la începutul lucrărilor, iar restul sumei în mărime pînă la 30% urma să fie achitată după efectuarea lucrărilor, dar nu mai tîrziu de 30 august 2012. În acest sens, indică reclamantul că, de fapt, SC „Molpan-Product” SRL a transferat doar suma de 501 980 lei cu titlul de avans, având datorie pecuniară în valoare de 545 184 lei. Reieşind din faptul că pârâtul nu şi-a onorat integral obligaţiunile contractuale, reclamantul s-a adresat cu cerere chemare în judecată prin care a solicitat încasarea sumei de 545 184 lei.

La 06 septembrie 2012, SC „Molpan-Product” SRL a înaintat în Judecătoria Centru mun. Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „JM Invest Group” SRL cu privire la rezoluţiunea contractului şi încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că lucrările agricole efectuate de ÎCS „JM Invest Group” SRL au fost executate cu mari derogări, fapt care a dus la scăderea totală a roadei de floarea soarelui, cauzând prejudicii SC „Molpan-Product” SRL în valoarea de 1769265 lei, sumă pe care o solicită spre încasare, precum şi cheltuielile de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 15 noiembrie 2012, s-a dispus conexarea acestei cauze civile cu cauza civilă intentată la acţiunea înaintată de SC „Molpan-Product” SRL împotriva ÎCS „JM Invest Group” SRL cu privire la rezoluţiunea contractului şi încasarea prejudiciu material.

Pe parcursul examinării pricinii în fond ÎCS „JM Invest Group” SRL a depus o cerere de majorare a pretenţiilor sale prin care solicită încasarea prejudiciului material, venitului ratat şi prejudiciului moral, invocând faptul că, în timp ce tehnica care aparţinea ÎCS „JM Invest Group” SRL se află pe teritoriul societăţii SC „Molpan-Product” SRL, fondatorul şi directorul acestei societăţi, Veaceslav Lazări, a adus un şir de acuzaţii şi înjosiri directorului ÎCS „JM Invest Group” SRL Jana Michalova, astfel, cauzîndu-i un prejudiciu moral enorm care a fost evaluat în cuantum de 1000000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 04 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată înaiantă de ÎCS „JM Invest Group” SRL a fost admisă parţial.

S-a dispus încasarea din contul SC „Molpan-Product” SRL în beneficiul ÎCS „JM Invest Group” SRL a datoriei în mărime de 1 315 300 lei, penalităţi în sumă de 89 333,45 lei, dobînzii de întîrziere în sumă de 73 551,35 lei, venitului ratat în sumă de 45 000 şi cheltuielilor de judecată în sumă de 16 355,00 lei, în total 1 539 539,80 lei. Cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Molpan-Product” SRL a fost respinsă integral. Ne fiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Hânceşti din 04 octombrie 2013, SC „Molpan-Product” SRL a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „JM Invest Group” SRL să fie respinsă integral ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în judecată depusă de SC „Molpan-Product” SRL să fie admisă integral în sensul solicitat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, cererea de apel depusă de SC „Molpan-Product” SRL a fost admisă. S-a casat hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 04 octombrie 2013, în partea în care a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „JM Invest Group” SRL şi în această parte s-a adoptat o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „JM Invest Group” SRL s-a respins ca neîntemeiată. În rest hotărârea instanţei de fond a fost menţinută. La 19 mai 2014, ÎCS „JM Invest Group” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material. În special, indică recurentul că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. De asemenea, Curtea de Apel nu a considerat necesar să cerceteze toate probele existente la dosar. În sensul celor indicate supra, menţionează recurentul că în conformitate cu art. 603 alin. (1) din CC, debitorul poartă răspundere numai pentru dol (intenţie) sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel sau dacă din conţinutul sau natura raportului nu reiese altfel.

În speţă, SC „Molpan-Product” SRL nu a prezentat probe care ar confirma că ÎCS „JM Invest Group” SRL a acţionat din culpă sau cu rea credinţă. Mai menţionează recurentul că este contradictorie poziţia instanţei de apel potrivit căreia, prin serviciile prestate de către ÎCS „JM Invest Group” SRL, SC „Molpan-Product” SRL i s-a cauzat un prejudiciu, dar totodată, menţine în vigoare hotărîrea Judecătoriei Hînceşti prin care se resping ca neîntemeiate pretenţiile SC „Molpan-Product” SRL către ÎCS „JM Invest Group” SRL, argumentînd că apelantul nu a prezentat probe în acest sens or, deja raportul de expertiză invocat nu mai reprezintă o probă pertinentă.

Într-o altă ordine de idei, susţine recurentul că, deşi prima instanţă a admis acţiunea ÎCS „JM Invest Group” SRL în partea achitării venitului ratat în sumă de 45 000 lei, instanţa de apel la respingerea acţiunii înaintate de către ÎCS „JM Invest Group” SRL, nu a motivat sub nici o formă decizia luată şi nici nu a expus vreun motiv pertinent pe acest segment. Complementar celor expuse, mai invocă recurentul că apelul a fost examinat in lipsa acestuia. La acest capitol menţionează recurentul că ÎCS „JM Invest Group” SRL a participat în prima instanţă, fiind prezent la examinarea cauzei. Din motiv ca recurentul a fost în imposibilitate să se prezinte a depus cerere de amînare şi în cazul examinării apelului susţine că a fost privat, în mod arbitrar, de dreptul de a fi prezenţi la examinarea cauzei, evidenţiind că apelul a fost depus de către SC „Molpan- Product” SRL, astfel, ÎCS „JM Invest Group” SRL nu putea cunoaşte cu certitudine dacă a fost s-au nu depus apel.

Instanţa de apel invocă, în susţinerea deciziei sale, prevederile art. 107 CPC. Potrivit art. 379 din CPC, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Însă, susţine recurentul, că instanţa este în drept să amîne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată. Precizează recurentul că ÎCS „JM Invest Group” SRL a fost reprezentant de avocatul stagiar Mitrofan Livia, astfel, pe mandatul căruia este înscrisă adresa şi numărul de telefon. Totodată, în şedinţa de judecată au fost depuse mai multe cereri şi acte procesuale printre care susţinerile-verbale, cereri de reclamare a probelor, cerere de amînare a şedinţei.

Pe toate actele în cauză au fost indicate datele de contact ale avocatului, inclusiv adresa, telefon, fax, email. Susţine recurentul că pe adresele indicate nu a parvenit nici o citaţie. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de întreprinderea cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de întreprinderea cu capital străin „JM Invest Group” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă