2ra-2681/14 — Repararea prejudiciului material și moral

dosarul nr. 2ra-2681/14 prima instanţă - I. Polişciuc instanţa de apel - G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Ciubotaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ciubotaru împotriva lui Ştefan Butnaru şi Anatolie Botnarciuc cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 05 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ion Ciubotaru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Leova din 01 august 2012, c o n s t a t ă La 06 iunie 2011 Ion Ciubotaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştefan Butnaru şi Anatolie Botnarciuc cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Ion Ciubotaru a indicat că la 04 august 2007 a avut loc o tranzacţie cu deţinătorii cotelor valorice din s. Cneazevca, care au transmis dreptul lor de proprietate ÎI „Ciubotaru Svetlana”. Contractul de vînzare-cumpărare nu a fost autentificat notarial, din care considerente a fost nevoit să se adreseze în instanţa de judecată. Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 17 septembrie 2008 a fost recunoscut dreptul de proprietate al brigăzii de tractoare inclusiv – casa mecanizatorului, magaziei, beciului şi angarului situate în s. Cîzlar după ÎI „Ciubotaru Svetlana”. A mai menţionat că pe parcursul examinării litigiului, Ştefan Butnaru l-a 1 deposedat de 100 de foi de ardezie în sumă de 8000 lei şi 2 m3 de scîndură în sumă de 6600 lei, care erau depozitate la brigada de tractoare.

În acest sens s-a adresat cu o plîngere Comisariatului de Poliţie Leova, însă prin ordonanţa din 02 august 2010 s-a refuzat în pornirea urmăririi penale din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii. Ordonanţa în cauză nu a contestat-o. Ion Ciubotaru solicită încasarea de la Ştefan Butnaru a daunei cauzate prin samavolnicie în sumă de 14600 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. De asemenea, a solicitat încasarea de la Anatolie Botnarciuc a prejudiciului material în mărime de 3000 lei ce constituie costul a 3 roţi de la motocicleta de model „MT”. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 01 august 2012, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 05 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ion Ciubotaru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Leova din 01 august 2012. La 26 iunie 2014 Ion Ciubotaru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare la prima instanţă. Recurentul Ion Ciubotaru, în motivarea recursului a menţionat că la depunerea acţiunii, bunurile contravaloarea cărora se solicită a fi restituită, s-au aflat pe teritoriul bunurilor imobile, care în anul 2008 au fost recunoscute cu titlu de proprietate după ÎI „Svetlana Ciubotaru”.

Astfel, verificînd declaraţiile părţilor şi probele prezentate prin prisma respectării drepturilor tuturor participanţilor la proces, dar şi urmărind drept scop evitarea violării drepturilor altor persoane, instanţa de judecată urma să înştiinţeze persoanele în cauză despre procesul pornit şi să le explice dreptul lor de a interveni în proces prin înaintarea unei acţiuni. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Ciubotaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a 2 invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ion Ciubotaru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Ion Ciubotaru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 3