2ra-2482/14 — Anularea titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren, recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului, partajarea proprietatii comune în devalmasie şi evacuare

prima instanţă: Iu. Moldovan dosarul nr. 2ra-2482/14 (Judecătoria Anenii Noi) instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Roşca Liuba, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Topciu Mihail împotriva Liubei Roşca cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie; şi la cererea de chemare în judecată a Liubei Roşca împotriva Primăriei s. Hîrbovăţ r. Anenii Noi şi Topciu Mihail cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, partajarea proprietăţii comune în devălmăşie şi evacuare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Roşca Liuba şi menţinută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 27 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 19 mai 2008 Topciu Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liubei Roşca cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie.

La 29 martie 2010 Roşca Liuba a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Hîrbovăţ r. Anenii Noi şi Topciu Mihail cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului, partajarea proprietăţii comune în devălmăşie şi evacuare. Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 31 ianuarie 2012 pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Topciu Mihail a fost conexată cu pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liubei Roşca.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 27 decembrie 2013 a fost admisă integral acţiunea lui Topciu Mihail, fiind partajate bunurile-proprietate comună în devălmăşie a foştilor soţi, cu atribuirea lui Topciu Mihail a 1/2 cota-parte din casa de locuit şi terenul aferent de pe adresa r. Anenii Noi, s. Hîrbovăţ, nr. cadastral 103140039201, conform variantei II de partaj potrivit actului de expertiză nr. 62 din 11 aprilie 2008, în valoare totală de 40 343 lei, şi Liubei Roşca – 1/2 cota-parte din casa de locuit şi terenul aferent ei conform variantei I de partaj, în valoare totală de 47 150 lei. S-a încasat de la Roşca Liuba în beneficiul lui Topciu Mihail sulta bănească în mărime de 6 807 lei.

S-a admis parţial acţiunea Liubei Roşca, atribuindu-se în proprietatea dânsei automobilul de model VAZ 21214 şi remorca de model PF01FERMER, iar în beneficiul lui Topciu Mihail – automobilul de model UAZ 452D, în rest pretenţiile Liubei Roşca au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 Roşca Liuba a fost scutită integral de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, cu respingerea apelului dânsei şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 27 decembrie 2013. La 09 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Roşca Liuba a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, cerând admiterea recursului, casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea în partea casată a unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea lui Topciu Mihail şi admisă acţiunea reconvenţională a dânsei, cu atribuirea în proprietatea sa a casei de locuit şi terenului aferent, în valoare de 87 493 lei, iar în proprietatea fostului soţ – a automobilelor de model VAZ 452D, VAZ 21214 şi a remorcii de model PF01FERMER, în valoare totală de 87 000 lei.

Recurenta în motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, precum şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele cauzei. Totodată, indică că decizia instanţei de apel nu întruneşte standardele de procedură relevante ale unei motivări suficiente. Susţine că Curtea de Apel Chişinău în conţinutul deciziei recurate nu s-a referit la toate argumentele apelului şi l-a examinat superficial.

De asemenea pretinde că la examinarea cauzei în fond şi în apel nu s-a luat în consideraţie faptul acceptării succesiunii (compusă din casa de locuit şi terenul aferent acesteia) de către dânsa în urma decesului bunicii sale în a. 1976, constatat prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 03 august 2012. Astfel, indică că Primăria s. Hîrbovăţ r. Anenii Noi în mod ilegal a eliberat în a. 2007 (după ce soţii au încheiat cea de-a doua căsătorie), titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe numele lui Topciu Mihail, acesta urmând a fi eliberat dânsei în mod exclusiv ca succesor testamentar al bunicii. Suplimentar, menţionează recurenta că principalele lucrări de reconstrucţie a casei de locuit au fost efectuate în perioada 1980-1990, când prima căsătorie între ea şi Topciu Mihail a fost desfăcută, ultimul neducând cu dânsa şi trei copii vreo gospodărie comună şi neajutând-o financiar.

Consideră că varianta de partaj ce o propune dânsa este una echitabilă şi corespunzătoare situaţiei din speţă. La 03 iulie 2014 în adresa intimaţilor Topciu Mihail şi Primăria s. Hîrbovăţ r. Anenii Noi a fost expediată copia recursului declarat de către Roşca Liuba cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 30 iulie 2014 Topciu Mihail a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Susţine intimatul că temeiurile recursului sunt pur declarative, iar simplul dezacord al recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel nu constituie temei de casare a hotărârilor contestate.

Suplimentar indică că 2 la momentul testării către Roşca Liuba a patrimoniului bunicii sale, terenul aferent casei de locuit se afla în proprietatea statului (a. 1975) şi nicidecum în proprietate privată, afirmaţiile recurentei privind partajarea necorespunzătoare a proprietăţii comune în devălmăşie a foştilor soţi fiind neîntemeiate. Primăria s. Hîrbovăţ r. Anenii Noi nu a depus referinţă la recursul declarat de către Roşca Liuba. Examinând temeiurile recursului declarat de către Roşca Liuba în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Topciu Mihail, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Roşca Liuba nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Astfel, argumentul recurentei precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material prin desconsiderarea la caz a faptului că casa de locuit individuală şi terenul aferent acesteia au fost moştenite de la bunica sa, urmând a fi partajate cu atribuirea în beneficiul dânsei, nu poate fi reţinut ca temei al admisibilităţii prezentului recurs, deoarece este neîntemeiat.

Materialele prezente la dosar atestă faptul că casa de locuit individuală moștenită de către recurenta Roşca Liuba în urma decesului bunicii sale, a fost demolată, iar în locul ei în a. 1990 în timpul celei de a doua căsătorii a părților, a fost construită o casă nouă. De asemenea, se atestă că odată cu construcția casei noi, au fost edificate și anexele gospodărești auxiliare (bucătărie de vară, șură, beci, garaj). Date fiind cele relevate, la cazul prezentului litigiu se demonstrează cu certitudine că obiectele imobiliare susceptibile partajului sunt supuse regimului juridic de proprietate comună în devălmășie a foștilor soți, fiind dobândite în perioada când Roșca Liuba și Topciu Mihail s-au aflat în căsătorie.

Iar pretinsa moștenire a terenului aferent casei nu este decât declarativă, deoarece conform legii aplicabile atât în perioada în care a fost perfectat testamentul pe numele Liubei Roșca de către bunica sa (03 ianuarie 1975), cât și la momentul deschiderii succesiunii (27 februarie 1976) pământul a constituit proprietatea exclusivă a statului și nu a aparținut circuitului civil, neputând fi transmis în baza tranzacțiilor între persoane private. Cât privește argumentul recurentei privind pretinsa nesatisfacere de către Curtea de Apel Chişinău a standardelor procedurale relevante prin neexpunerea asupra tuturor argumentelor apelului în textul deciziei recurate şi examinarea superficială a pricinii în ordine de apel, acesta de asemenea nu poate fi reținut deoarece este declarativ, fiind invocat în exclusivitate pentru a justifica într-un oarecare mod înaintarea prezentului recurs.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor 4 indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Roşca Liuba, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Roşca Liuba se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5