2rac-435/14 — Încasarea sumei, dobînzii de întîrziere, rezilierea contractelor de arendă şi declararea nulităţii actelor de primire-predare a terenurilor

prima instanţă: S.Procopciuc dosarul nr. 2rac-435/14 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Agenţia ,,Moldsilva”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenţia ,,Moldislva” împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Meşterul” privind încasarea sumei, dobînzii de întîrziere, rezilierea contractelor de arendă şi declararea nulităţii actelor de primire-predare a terenurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Agenţia ,,Moldsilva” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 iunie 2013, c o n s t a t ă La 27 septembrie 2012, Agenţia „Moldsilva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Meşterul” cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere, rezilierea contractelor de arendă şi declararea nulităţii actelor de primire- predare a terenurilor.

În motivarea acţiunii a indicat că între Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” au fost încheiate la 06 noiembrie 2008 contractele de arendă a terenurilor din fondul forestier în scop de recreere nr. 275 şi nr. 277 şi în scop cinegetic nr. 276. Menţionează că în baza contractelor nominalizate Agenţia „Moldsilva” a transmis SRL „Meşterul” în arendă terenurile din fondul forestier după cum urmează: contractul nr. 275 - terenul din fondul forestier cu suprafaţa de 0,90 ha, nr. cadastral 6440601015 în unitatea amenajistică 103A, o.s. Seleşte, Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei; 1 contractul nr. 276 - terenul din fondul forestier cu suprafaţa de 98,7 ha parcela 17, 25, 63, o.s. Ivancea, Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei; contractul nr. 277 - terenul din fondul forestier cu suprafaţa de 10 ha parcela 64 A, o.s.

Seleşte, Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei. Afirmă că în temeiul pct. 3 din contractele indicate pârâtul şi-a asumat obligaţia să achite anual plata pentru arendă în sumă totală de 74 964 lei, însă SRL „Meşterul” nu şi-a onorat obligaţiile asumate, acumulând faţă de Agenţia „Moldsilva” o datorie în sumă 224 892 lei. Prin somaţia nr. 1-07/636 din 27 iunie 2012 expediată pârâtului a solicitat achitarea benevolă a datoriei, însă a rămas fără răspuns. Mai indică că pentru întârzierea executării obligaţiei, pârâtul urmează să achite şi dobânda de întârziere în sumă de 55 624 lei. La fel, menţionează că potrivit pct. 52 din Regulamentul cu privire la arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 150 din 20 februarie 2008, în legătură cu neexecutarea de către cealaltă parte a obligaţiilor contractuale, arendatorul este în drept să solicite rezilierea contractului de arendă.

Consideră că între Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” nu pot exista careva relaţii de colaborare, din care considerente solicită rezilierea contractelor de arendă nr. 275, nr. 276 şi nr. 277 din 06 noiembrie 2008. Solicită reclamantul, încasarea de la SRL „Meşterul” în beneficiul Agenţiei „Moldsilva” a datoriei în sumă de 224 892 lei, a sumei de 55 624 lei cu titlu de dobândă şi rezilierea contractelor de arendă a fondului forestier în scop de recreere/cinegetic nr. 275, nr. 276 şi nr. 277 din 06 noiembrie 2008, încheiate între Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul”.

La 08 aprilie 2013 Agenţia „Moldsilva” a depus cerere, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a probelor şi anume a actelor de predare-primire a terenului din 04 februarie 2009 arendat conform contractelor nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008 şi declararea nulităţii a actelor de predare-primire a terenului din 04 februarie 2009 arendat conform contractelor nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008, în temeiul art. 217 alin. (1) Cod civil şi art. 220 alin. (1) Cod civil. În susţinerea cererii a indicat că acorduri de reziliere la contractele de arendă a fondului forestier nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008 dintre Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” nu au fost semnate.

Consideră că fostul director al Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei a încălcat prevederile Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 2 februarie 2008 şi şi-a depăşit atribuţiile de serviciu în situaţia în care a semnat actele de primire-predare fără existenţa acordurilor de reziliere. Afirmă că în adresa Agenţiei „Moldsilva” nu a parvenit nici o cerere de reziliere a contractelor de arendă, respectiv Agenţia nu a avut la cunoştinţă despre intenţia SRL „Meşterul” de reziliere a contractelor. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 19 iunie 2013 a fost corectată greșeala din hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 iunie 2013 şi anume în dispozitivul hotărârii, cuvântul de respins ca „neîntemeiată” s-a înlocuit cu cuvîntul de respins „ca tardivă”. Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Orhei din 19 iunie 2013, Agenţia „Moldsilva” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 cererea de apel depusă de către Agenţia „Moldsilva” a fost respinsă şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 iunie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014 cererea de recurs depusă de către Agenţia „Moldsilva” a fost admisă, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, cu restituirea pricinii la rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 cererea de apel depusă de către Agenţia „Moldsilva” a fost respinsă şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 iunie 2013. La 08 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Agenţia „Moldsilva” a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de fond şi deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri, de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Susţine că instanţa de apel eronat a stabilit că directorul ÎS ,,Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” avea dreptul să semneze actele de primire-predare a terenurilor silvice atribuite în arendă fără existenţa acordurilor de reziliere a contractelor de arendă a fondului forestier nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008 încheiate între Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul”, deoarece directorul ÎS ,,Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” în situaţia de fapt nu deţinea împuterniciri de a semna actele de primire-predare şi rezultă că nu au fost semnate. Afirmă că fostul director a ÎS ,,Întreprinderea pentru silvicultură Orhei” a încălcat prevederile Regulamentului privind arenda fondului forestier şi a depăşit atribuţiile de serviciu semnând actele de primire-predare la contractele de arendă nr. 275-277 fără existenţa acordurilor de reziliere.

3 Invocă că instanţa de apel a apreciat superficial probele din dosar, încălcând dreptul la un proces echitabil. Susţine că instanţa de apel a admis că SRL ,,Meşterul” a anunţat prin scrisoarea din 20 ianuarie 2009 despre rezilierea contractelor de arendă, în legătură cu majorarea unilaterală a preţului la arendă, însă careva probe în acest sens la materialele pricinii nu sunt anexate, fiind prezentată doar o copie cu viza fostului director a ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei. Indică că în cadrul dezbaterilor judiciare, constatând că aceste acte contravin normelor legale, prin cerere de mărire a cuantumului s-a solicitat declararea inadmisibilă a probelor şi nulitatea actelor în cauză.

Mai indică că conform Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, după încheierea contractului de arendă, terenul arendat se transmite către arendaş prin act de predare-primire, aplicând prin analogie această normă la rezilierea contractului de arendă, terenul arendat urmează să fie predat de arendaş arendatorului prin act de predare-primire numai după semnarea unui acord adiţional de reziliere la contractul de arendă. Menţionează că în adresa Agenţiei nu a parvenit nici o cerere de reziliere a contractelor de arendă şi nici nu a avut cum să ştie despre intenţia SRL „Meş terul” cu privire la rezilierea contractului.

Suplimentar susţine că o altă circumstanţă importantă pentru examinarea pricinii care în mod direct ne indică dovada că prin actele de predare-primire din 04 februarie 2009 nu au încetat relaţiile contractuale dintre Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” constituie faptul că conform actului de verificare dintre Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” din 30 septembrie 2012, este evident că la 15 septembrie 2009 SRL „Meşterul” a achitat plata pentru arendă pe anul 2009. Consideră că această plată dovedeşte că la 15 septembrie 2009 SRL „Meşterul” era în posesia terenului arendat şi nu manifesta careva intenţii de reziliere a contractelor de arendă. Invocă că instanţa de apel nu a verificat legalitatea hotărârii primei instanţe în întregul ei, ceea ce contravine prevederile art. 373 alin. (4), (5) CPC.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Agenţia „Moldsilva” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 4 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Agenţia „Moldsilva” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un 5 astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Agenţia „Moldsilva”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Agenţia „Moldsilva” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 6