2rac-51/14 — Încasarea sumei, dobînzii de întîrziere, rezilierea contractelor de arendă şi declararea nulităţii actelor de primire predare a terenurilor

prima instanţă – S. Procopciuc dosarul nr. 2rac-51/14 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz DECIZIE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Agenţia „Moldsilva” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenţiei „Moldsilva” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Meşterul” cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere, rezilierea contractelor de arendă şi declararea nulităţii actelor de predare-primire a terenurilor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Agenţia „Moldsilva” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă constată: La 27 septembrie 2012, Agenţia „Moldsilva” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Meşterul” cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere şi rezilierea contractelor de arendă.

În motivarea acţiunii a indicat că Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” au încheiat la 06 noiembrie 2008 contractele de arendă a terenurilor din fondul forestier în scop de recreere nr. 275 şi nr. 277 şi în scop cinegetic nr. 276. Menţionează că în baza contractelor nominalizate Agenţia „Moldsilva” a transmis SRL „Meşterul” în arendă teren din fondul forestier după cum urmează: contractul nr. 275 - teren din fondul forestier cu suprafaţa de 0,90 ha cu nr. cadastral 6440601015 în unitatea amenajistică 103A, o. s. Seleşte, Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, contractul nr. 276 - teren din fondul forestier cu suprafaţa de 98,7 ha parcela 17, 25, 63 o. s. Ivancea, Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, contractul nr. 277 - teren din fondul forestier cu suprafaţa de 10 ha parcela 64 A, o.s.

Seleşte, Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei. Afirmă că în temeiul pct. 3 din contractele indicate pârâtul şi-a asumat obligaţia să achite anual plata pentru arendă în sumă totală de 74964 lei. Susţine că SRL „Meşterul” nu şi-a onorat obligaţiile asumate, acumulând faţă de Agenţia „Moldsilva” o datorie în sumă 224892 lei. Prin somaţia nr. 1-07/636 din 27 iunie 2012, expediată în adresa pârâtului, Agenţia „Moldsilva” a solicitat achitarea benevolă a datoriei, însă n-a primit nici un răspuns. Mai indică că pentru întârzierea executării obligaţiei pârâtul urmează să achite şi dobânda de întârziere în sumă de 55624 lei.

La fel, menţionează că conform pct. 52 din Regulamentul cu privire la arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 150 din 20 februarie 2008, în legătură cu neexecutarea de către cealaltă parte a obligaţiilor contractuale, arendatorul este în drept să solicite rezilierea contractului de arendă.

Consideră că între Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” nu pot exista careva relaţii de colaborare, din care considerente solicită rezilierea contractului de arendă nr. 275, nr. 276 şi nr. 277 din 06 noiembrie 2008. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul Agenţiei „Moldsilva” datoria în sumă de 224892 lei, cu titlu de dobândă suma de 55624 lei şi rezilierea contractului de arendă a fondului forestier în scop de recreere/cinegetic nr. 275, nr. 276 şi nr. 277 din 06 noiembrie 2008. La 08 aprilie 2013 Agenţia „Moldsilva” a depus cerere, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a probelor şi anume a actelor de predare-primire a terenului din 04 februarie 2009 arendat conform contractelor nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008 şi declararea nulităţii a actelor de predare-primire a terenului din 04 februarie 2009 arendat conform contractelor nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008, în temeiul art. 217 alin. (1) Cod civil şi art. 220 alin. (1) Cod civil.

În susţinerea cererii a indicat că acorduri de reziliere la contractele de arendă a fondului forestier nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008 dintre Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” nu au fost semnate. Consideră că fostul director al Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei a încălcat prevederile Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008 şi şi-a depăşit atribuţiile de serviciu în situaţia în care a semnat actele de primire-predare fără existenţa acordurilor de reziliere. Afirmă că în adresa Agenţiei „Moldsilva” nu a parvenit nici o cerere de reziliere a contractelor de arendă, respectiv Agenţia nu a avut la cunoştinţă despre intenţia SRL „Meşterul” de reziliere a contractelor.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 19 iunie 2013 au fost corectate greşelile din hotărârea primei instanţe din 18 iunie 2013 şi anume: în dispozitivul hotărârii, cuvântul de respins ca „neîntemeiată” se înlocuieşte cu cuvintele de respins „ca tardivă”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 cererea de apel depusă de către Agenţia „Moldsilva” a fost respinsă şi menţinută hotărârea primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă. La 25 noiembrie 2013 Agenţia „Moldsilva” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată. Cu referire la prevederile art. 267 alin. (1) Cod civil, menţionează că Agenţia „Moldsilva” s-a adresat în instanţă la 27 septembrie 2012 pentru a încasa din contul SRL „Meşterul” datoriile la plata arendei, conform contractelor menţionate, pentru anii 2010-2012. Astfel, de la data formării datoriei, 01 martie 2010 (pct. 3 din contractele de arendă), până la data adresării în instanţă, 27 septembrie 2012, termenul este de 2 ani şi 6 luni.

Consideră că în asemenea circumstanţe, nu este clar cum prima instanţă a conchis că termenul de prescripţie a început să curgă de la 04 februarie 2009, în situaţia când plata pentru arendă pe anul 2009 a fost achitată la 15 septembrie 2009. Afirmă că instanţa de apel s-a expus asupra faptului că prima instanţă corect a stabilit că termenul de prescripţie a început a curge de la 04 februarie 2009, însă în continuare menţionează că termenul de prescripţie a început a curge de la 15 septembrie 2009. Menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont că datoria SRL „Meşterul” în sumă de 224892 lei constituie plata pentru arenda fondului forestier pentru anii 2010- 2012, anual câte 74964 lei.

Consideră că în asemenea circumstanţe când instanţa a considerat că termenul de prescripţie pentru încasarea datoriei pentru anul 2010 a expirat, este clar că instanţa de apel eronat a considerat depăşirea termenului de prescripţie pentru datoria pentru anii 2011-2012, câte 74964 lei formate la 01 martie 2011 şi respectiv la 01 martie 2012. În situaţia în care instanţa de apel eronat a stabilit că termenul de prescripţie în interiorul căruia creditorul poate pretinde debitorului achitarea unei datorii începe să curgă de la data efectuării ultimei achitări şi nu de la data formării datoriei, se conturează interpretarea eronată a legii, ceea ce conform art. 432 alin. (2) lit. c) CPC constituie temei de declarare a recursului.

Invocă că instanţa de apel a apreciat superficial probele din dosar, încălcând dreptul Agenţiei la un proces echitabil. Susţine că instanţa de apel a făcut abstracţie de faptul că Agenţia „Moldsilva” a făcut cunoştinţă cu actele de predare-primire a terenurilor arendate de SRL „Meşterul” către ÎS Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei. Afirmă că în cadrul dezbaterilor judiciare, constatând că aceste acte contravin normelor legale, prin cerere de mărire a cuantumului s-a solicitat declararea inadmisibilă a probele şi nulitatea actelor în cauză.

Mai indică că conform Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică şi/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, după încheierea contractului de arendă, terenul arendat se transmite către arendaş prin act de predare-primire, aplicând prin analogie această normă la rezilierea contractului de arendă, terenul arendat urmează să fie predat de arendaş arendatorului prin act de predare-primire numai după semnarea unui acord adiţional de reziliere la contractul de arendă. Afirmă că acorduri de reziliere la contractele de arendă a fondului forestier nr. 275-277 din 06 noiembrie 2008 dintre Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” nu au fost semnate.

Consideră că fostul director al ÎS Orhei a încălcat prevederile Regulamentului privind arenda fondului forestier şi a depăşit atribuţiile de serviciu semnând actele de primire-predare la contractele de arendă nr. 275-277 fără existenţa acordurilor de reziliere. Menţionează că în adresa Agenţiei nu a parvenit nici o cerere de reziliere a contractelor de arendă, iar Agenţia nu a avut cum să ştie despre intenţia SRL „Meşterul” cu privire la rezilierea contractului. Cu referire la art. 217, art. 220 Cod civil consideră că instanţa de apel nu a aplicat o lege care urma să fie aplicată.

Susţine că a altă circumstanţă importantă pentru examinarea pricinii care în mod direct ne indică dovada că prin actele de predare-primire din 04 februarie 2009 nu au încetat relaţiile contractuale din Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” constituie faptul că conform actului de verificare dintre Agenţia „Moldsilva” şi SRL „Meşterul” din 30 septembrie 2012, este evident că la 15 septembrie 2009 SRL „Meşterul” a achitat plata pentru arendă pe anul 2009. Consideră că această plată dovedeşte că la 15 septembrie 2009 SRL „Meşterul” era în posesia terenului arendat şi nu manifesta careva intenţii de reziliere a contractelor de arendă. Invocă că instanţa de apel nu a verificat legalitatea hotărârii primei instanţe în întregul ei şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, expunându-se doar asupra expirării termenului de prescripţie, ceea ce contravine prevederile art. 373 alin. (4), (5) CPC.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 25 noiembrie 2013 împotriva deciziei instanţei de apel din 17 octombrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Meşterul”, Agenţia „Moldsilva” în urma extinderii cerinţelor, a solicitat încasarea din contul SRL „Meşterul” a datoriei pentru arendă în sumă de 224892 lei, cu titlu de dobândă suma de 55624 lei, rezilierea contractelor de arendă a fondului forestier în scop de recreere/cinegetic nr. 275, nr. 276 şi nr. 277 din 06 noiembrie 2008 şi declararea nulităţii actelor de predare-primire a terenului din 04 februarie 2009. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acţiunii Agenţiei „Moldsilva” împotriva SRL „Meşterul” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi rezilierea contractelor de arendă ca fiind tardivă, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

La adoptarea deciziei instanţa de apel, în susţinerea concluziilor sale, cu referire la prevederile art. 267 Cod civil, a stabilit că prima instanţă corect a stabilit că Agenţia „Moldsilva” a înaintat acţiunea cu omiterea termenului de prescripţie, astfel reţinând că prima instanţă justificat a constatat că data începerii curgerii termenului de prescripţie este 04 februarie 2009, adică din momentul transmiterii de la SRL „Meşterul” către Întreprinderea de Stat Silvicultură Orhei a terenurilor. Într-adevăr conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Totodată, art. 272 alin. (1) Cod civil, direct statuează că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs conchide că concluzia instanţei cu referire la faptul că prima instanţă corect şi just a stabilit că Agenţia „Moldsilva” a înaintat acţiunea cu privire la încasarea datoriei cu omiterea termenului de prescripţie de 3 ani este una greşită, rezultată din aprecierea incorectă a circumstanţelor cauzei care au importanţă pentru soluţionarea întrebării date în raport cu cerinţele invocate şi cu normele de drept material.

Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că prin acţiunea formulată Agenţia „Moldsilva” pretinde la încasarea datoriei la plata pentru arenda terenului din fondul forestier, pentru perioada anilor 2010 -2012, în baza contractelor de arendă a terenurilor în scop de recreere nr. nr. 275, 276 şi nr. 277 din 06 noiembrie 2008. Din punctul 3 al contractelor menţionate rezultă că arendaşul depune anual plata pentru arendă în mărimea stabilită, nu mai târziu de 01 martie pentru anul viitor. Prin urmare, se constată că în cazul de faţă, fiind în prezenţa unei cerinţe cu privire la rezilierea contractului de arendă şi încasarea datoriei la plata pentru arenda terenului din fondul forestier pentru perioada anilor 2010-2012, instanţele de judecată ierarhic inferioare incorect au constatat tardivitatea acţiunii, or la caz este evident că raportul juridic apărut între părţi urma a fi judecat în fond.

Mai mult, stabilind că data începerii curgerii termenului de prescripţie este 04 februarie 2009, adică momentul transmiterii de la SRL „Meşterul” către Întreprinderea de Stat Silvicultură Orhei a terenurilor, contrar prevederilor art. 240 alin. (3) CPC şi 241 alin. (4)-(6) CPC, prima instanţă a trecut cu vederea faptul că actele de predare-primire a terenului din 04 februarie 2009 au fost contestate de către Agenţia „Moldsilva” prin cererea suplimentară şi nu s-a pronunţat nici într-un mod în privinţa acestei pretenţii.

De altfel, şi instanţa de apel judecând apelul, contrar prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) CPC şi art. 373 alin. (5) CPC, nu s-a expus şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel, inclusiv cel cu privire la neexaminarea de prima instanţă a pretenţiilor Agenţiei „Moldsilva” cu privire la declararea nulităţii actelor de primire-predare din 04 februarie 2009, relatările instanţei de apel, reflectate în decizia supusă recursului, nefiind altceva decât transcrierea selectivă a concluziilor primei instanţe. În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În asemenea împrejurări, se constată că de fapt instanţa de apel nu a pătruns în esenţa raportului juridic ivit în speţă, iar motivarea deciziei nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns asupra pretenţiilor formulate de către Agenţia „Moldsilva”, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 419, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Agenţia „Moldsilva”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenţiei „Moldsilva” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Meşterul” cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere, rezilierea contractelor de arendă şi declararea nulităţii actelor de predare- primire a terenurilor, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu