2r-869/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă A. Danilov dosarul nr.2r-869/14 instanţa de apel M. Ciugureanu B. Bîrcă S. Arnăut DECIZIE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a avocatului Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost încetat procedura de apel în privinţa cererii de apel depuse de avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2012, avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 ianuarie 2003 de către Direcţia Generală pentru Combaterea Crimei Organizate (DGCCO) a Ministerului Afacerilor Interne a fost pornită cauza penală nr. 2003017001 în baza semnelor constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 75 alin.(5) Codul penal (în redacţia anului 1961), în baza materialelor de reţinere a trei automobile de marca „Mercedes” ce aparţineau cu drept de proprietate reclamantului - Dmitrii Poltavţev şi care tranzitau teritoriul Republicii Moldova spre Ucraina.

În cadrul anchetei s-a stabilit că reclamantul la 16 decembrie 2002 în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. S-320-110 a procurat automobilul de model „Mercedes” pentru transportarea căruia de pe teritoriul Germaniei i-a fost eliberat numărul de tranzit BB 405 Q. La 18 decembrie 2002 în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 16- 639363 reclamantul a procurat al doilea automobil de modelul „Mercedes”, eliberându-i-se numărul de tranzit D 787 E, iar la 20 decembrie 2002 în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 95 reclamantul a procurat al treilea automobil de modelul „Mercedes”, eliberându-i-se numărul de tranzit DA 22IZ. Menţionează reclamantul că materialelor dosarului, este stabilit cu certitudine, că reclamantul, trecînd la punctul de trecere „Leuşeni” a frontierei vamale a 2 Republicii Moldova automobilele sus- menţionate le-a declarat în modul stabilit şi a prezentat documentele necesare.

Conform depoziţiilor colaboratorilor punctului vamal „Leuşeni” I.Tăbăcaru şi V.Răciţanu, în timpul trecerii automobilelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova careva încălcări a regulilor vamale nu au fost comise. Acest fapt este confirmat şi prin documentele prezentate de către biroul vamal „Leuşeni”. La 22 mai 2003 prin Ordonanţa anchetatorului penal al DGCCO a MAI V. Galiţ automobilele procurate au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte şi transmise spre păstrare întreprinderii de transport a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. La 15 august 2003 prin Ordonanţa procurorului secţiei Procuraturii Generale A.Filincov, cauza penală a fost clasată din lipsa în acţiunile reclamantului a elementelor infracţiunii.

Ordonanţa respectivă de asemenea a anulat şi ordonanţa anchetatorului penal al DGCCO a MAI V. Galiţ, în baza căreia au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte şi anexate la materialele dosarului penal cele trei automobile de tip „Mercedes”, care aparţineau reclamantului cu titlu de proprietate. La 09 septembrie 2003 prin ordonanţa procurorului general V.Rusu, ordonanţa de casare a cauzei penale din 15 august 2003 a fost anulată, iar urmărirea penală a fost reluată. Ulterior, dosarul a mai fost clasat şi redeschis de cel puţin trei ori. Luînd în considerare faptul că în urma clasării dosarului cele trei automobile de tip „Mercedes” recunoscute în calitate de corpuri delicte şi anexate la materialele dosarului penal, anchetatorul V.Galiţ se eschiva neîntemeiat de la executarea ordonanţelor de restituire a automobilelor, reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu plîngere împotriva acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală.

La 17 martie 2004 prin încheierea definitivă a judecătoriei sectorului Buiucani, plîngerea reclamantului a fost admisă integral cu obligarea DGCCO a MAI şi bazei auto a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova să-i restituie imediat petiţionarului sau reprezentanţilor lui trei automobile de tip „Mercedes” cu numerele de tranzit: D 787 E, DA 221 Z, BB 405 Q sechestrate la 22 mai 2003 şi aflate la păstrare la baza auto a Cancelariei de Stat. Organul de urmărire penală a DGCCO a MAI a declarat recurs la încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 martie 2004 prin care a fost admisă plîngerea reclamantului privind restituirea corpurilor delicte sechestrate. Curtea de Apel Chişinău la 13 aprilie 2004 examinând recursul 1-a declarat inadmisibil, iar încheierea Judecătoriei Buiucani din 17 martie 2004 pînă în prezent nu este executată.

Suplimentar reclamantul s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne pentru atragerea la răspundere a persoanelor responsabile de executarea încheierii sus menţionate. În anul 2008 reclamantul s-a adresat cu cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea constatării încălcării art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO şi adjudecării prejudiciului moral şi material. CEDO a primit spre examinare cererea depusă şi a înregistrat-o cu nr. 5732/08, iar la 9 iulie 2009 CEDO a solicitat să prezente observaţiile pe marginea cauzei.

Având în vedere constatările pe cauzele Bălan v. Moldova, la 20 aprilie 2012 Curtea a decis să declare cererea reclamantului inadmisibilă pentru neepuizarea noului remediu 3 intern introdus prin Legea nr. 87. Curtea a notat, că în baza art. 35 § 1 si 4 CEDO, reclamantul urmează să epuizeze noul remediu intern impus de Legea nr. 87. Prin urmare, cere reclamantul încasarea prejudiciu material în sumă de 125,300 Euro, prejudiciu moral - 10 000 Euro, costuri şi cheltuieli în faţa CEDO în sumă de 725 Euro. Prejudiciul moral îl motivează luând în considerare: durata neexecutării, starea de frustrare la care a fost supus reclamantul prin numeroasele trimiteri la rejudecare. Costuri şi cheltuieli în faţa CEDO în sumă de 725 Euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2013 acţiunea lui Dmitrii Astaşov a fost admisă parţial. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei cu titlu de prejudiciu moral suma de 3000 Euro sau echivalentul acestei sume în valută naţională la momentul executării hotărîrii. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o încheiere prin care cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti a fost scoasă de pe rol.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost încetată procedura de apel în privinţa cererii de apel depuse de avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2013. La 30 iunie 2014, Dmitrii Astaşov reprezentat de avocatul Vitalie Iordachi a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel cu restituirea pricinii spre judecare în instanţa de apel. Avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel şi o consideră abuzivă, emisă cu încălcarea normelor de drept procedural şi cu încălcarea drepturilor fundamentale ale omului privind dreptul la un proces echitabil, dreptul privind accesul la justiţie, dreptul la proprietate.

Menţionează că prin încetarea procesului pe motiv că împuternicirile acordate de un cetăţean străin nu sunt înserate în mandat doar în procură şi pe motiv că mandatul nu este semnat de reclamant constituie o lezare a dreptului cetăţeanului străin privind accesul la justiţie. De asemenea menţionează că instanţa de apel la emiterea încheierii a încălcat normele de drept procedural, deoarece lipsa împuternicirilor, aşa după cum motivează instanţa de apel, constituie temei de scoatere de pe rol şi nu de încetare a procesului. Contrar art. 169 şi 265 CPC instanţa de apel a dispus încetarea procesului pe motivul lipsei împuternicirilor reprezentantului. Conform Codului de procedură civilă depunerea cererii de o persoană neîmputernicită constituie temei de restituire a cererii de chemare în judecată (la faza de primire a cererii) sau de scoatere de pe rol, dacă cererea a fot pusă pe rol.

Astfel, conform art. 170 alin. (1) lit. e) şi f) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna fără a se indica funcţia semnatarului; 4 cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul. Restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceiaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pîrît, cu aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările. Iar, art. 267 lit. c) CPC prevede că instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită.

Prin urmare, în cazul în care instanţa de judecată consideră că cererea este depusă de o persoană fără împuterniciri, urma să scoată de pe rol cererea şi nu să înceteze procesul. Efectele scoaterii cererii de pe rol şi efectele încetării procesului sunt total diferite. Astfel încetarea procesului nu admite o nouă adresare în instanţa de judecată a aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri, pe cînd scoaterea cererii de pe rol permite adresarea unei noi cereri de chemare în judecată după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol. Consideră că încetarea procesului în lipsa unui temei legal constituie o restrîngere a dreptului de acces la justiţie chiar în substanţa dreptului, astfel după cum a fost definită noţiunea de limitare în substanţa dreptului de către CEDO.

Instanţa de judecată în mod abuziv a îngrădit accesul reclamantului la justiţie în mod definitiv. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecare din faza primirii cererii de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. S-a constatat că avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2013 acţiunea lui Dmitrii Astaşov a fost admisă parţial. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei cu titlu de prejudiciu moral suma de 3000 Euro sau echivalentul acestei sume în valută naţională la momentul executării hotărîrii.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 07 mai 2013, avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. 5 Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 11 iunie 2014 a încetat procedura de apel în privinţa cererii de apel depuse de avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov. Judecând recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că încheierea contestată este contradictorie şi urmează a fi casată cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din cuprinsul încheierii contestate şi anume în partea de motivare a acesteia instanţa de apel face trimitere la art. 369 alin. (1) lit. d) CPC care prevede că instanţa de apel restituie printr-o încheiere cererea de apel dacă a fost depusă de o persoană care nu este în drept să depună apel. Pe cînd, în dispozitivul încheierii instanţa de apel încetează procedura de apel în privinţa cererii de apel depuse de către avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2013. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa î-şi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată.

Analiza pe care judecata o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere şi să corespundă prevederilor normelor de drept procedural. De asemenea, concluziile instanţei expuse în hotărîre trebuie să coincidă cu probele administrate şi admise de către instanţă, să fie clare, complete, expuse într- o consecutivitate logică. Concluziile instanţei din partea de motivare a hotărîrii, trebuie să coincidă cu concluziile instanţei din partea dispozitivă a hotărîrii. Or, în caz contrar hotărîrea este lovită de nulitate. Reieşind din motivele invocate în recurs şi din textul încheierii instanţei de apel contestate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că partea de motivare este contradicţie cu dispozitivul încheierii instanţei de apel.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este contradictorie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul şi de a casa încheierea instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 427 lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a avocatului Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în 6 termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi